„Big Brother” a fost legalizat

Nu este exclus ca ea să devină o adevărată "marţea neagră", a violării oricărei intimităţi şi a impunerii unui control absolut asupra libertăţilor individului. Convorbirile telefonice în orice reţea, SMS-urile, traficul pe internet vor fi înregistrate de operatorii de telefonie fixă, mobilă şi internet şi vor fi stocate timp de şase luni, potrivit Legii 298 din 2008 privind reţinerea datelor generale sau prelucrate de difuzorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii, precum şi pentru modificarea Legii nr. 506 din 2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice.
Un vis la care unii pe vremuri doar sperau, în sfârşit s-a realizat. Nu mai este mult şi simplul şi banalul fapt că te culci cu soţia, amanta sau alt partener, ori că te scarpini în nas sau în fund, că vorbeşti ce nu trebuie, va fi înregistrat şi stocat. Poate odată va folosi la ceva.

Orwell a prezis

Legea nr. 298, mai pe şestache, fără vâlvă, a fost votată în ultimele zile ale guvernării liberale, pe data de 18 noiembrie 2008. A fost promulgată de preşedintele Traian Băsescu şi publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr.780 din 21.11.2008. Este semnată de Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, respectiv Ilie Sârbu, preşedintele Senatului.

"Big Brother" sau "Fratele cel Mare" va "sta cu ochii pe tine", este o expresie al cărui dublu sens e lesne de sesizat. "Fratele cel Mare" te protejează, se interesează mereu (îi pasă) de soarta ta, însă în acelaşi timp tu nu poţi face nimic, fără ca el să ştie, deoarece te supravegheză clipă de clipă. Nu au trecut decât 19 ani şi sindromul securităţii, cu acele legende privind ascultarea în masă a telefoanelor românilor, nu a dispărut din mentalul românilor. Fiecare se lăuda atunci că a fost ascultat, mai ales după consumarea evenimentelor din Decembrie 1989 – dădea bine la dosar dacă Securitatea s-a interesat de tine. Mulţi s-au lăudat şi puţini au fost cei ascultaţi. "1984" este un roman politic scris de George Orwell, în 1948. Acţiunea are loc într-un viitor utopic şi narează destinul lui Wiston Smith, un intelectual, sub controlul total al guvernului totalitar al Oceaniei. Acest roman de actualitate mai mult decât oricând, a lăsat mulţi termeni şi idei în cultura contemporană. "Fratele cel mare", "dublugândul", "poliţia gândirii" etc. "Big Brother" sau "Fratele cel Mare" sunt simboluri ale controlului excesiv, iar adjectivul orwellian este folosit pentru a descrie acţiunile unui regim totalitar. "1984" a fost înţeles încă de la apariţie ca un semnal de alarmă împotriva oricăror tendinţe totalitare, dictatoriale. A devenit de o realitate şocantă, mai ales după momentul 11 septembrie 2001, când în SUA a fost instaurat un control total asupra tuturor comunicaţiilor electronice ale cetăţenilor americani. Dacă "Marele Licurici" a luat o asemenea măsură, prin aşa numita "Patriot Act" asupra unui inamic mai mult sau mai puţin inventat sau închipuit, era doar o chestiune de timp până ce aceasta să fie impusă şi la noi.
"1984" descrie o lume în care în toate clădirile şi instituţiile statului, în birouri, apartamente şi case, în dormitor, bucătărie şi wc, pe străzi, în parcuri şi locurile publice sunt instalate "teleecrane", care neîncetat transmit şi receptează simultan sunete şi imagini. În fiecare încăpere există câte un "teleecran", al cărui sonor poate fi redus, dar niciodată oprit. Coşmarul este întregit de patrulele de poliţie, zburând în elicoptere la mică înălţime care "îşi bagă nasul prin casele oamenilor", dar şi de cei care îţi intră în casă, "Poliţia Gândirii". Vom avea din nou un "suprem conducător al partidului" şi "statului", iar monede, timbre, cărţi, filme şi bannere vor proclama soganurile "Partidului Unic", "Războiul este Pace”, "Libertatea este Sclavie" şi "Ignoranţa este Forţa".

Şi vânatului i se dă o şansă, vorbeşti sau nu vorbeşti prostii, intenţionezi să faci un act ilegal sau nu, eşti monitorizat total, telefon fix sau mobil, SMS-uri, e-mail, internet. Până acum, organele de specialitate ale statului prin metode specifice, preventiv, căutau să identifice anumite riscuri de securitate, pe linia siguranţei naţionale, terorism sau crimă organizată. În activitatea de verificare a acestor date şi informaţii, pentru completarea lor se recurgea la instituţia interceptărilor comunicaţiilor electronice. Asta a fost.

Urmează comunicaţiile electronice

Acum s-a schimbat macazul, practic 23 de milioane de români sunt supuşi unei monitorizări totale a tot ce înseamnă comunicaţie electronică. La ce mai poate recurge românul ca să comunice pentru a nu fi monitorizat? Poate la porumbei călători, cu bileţele prinse de picioruşe, la focuri aprinse pe înălţimi, la mesageri şi curieri. De marţi, 20 ianuarie 2009, toate datele legate de convorbirile telefonice şi SMS-uri vor fi înregistrate de operatorii de telefonie mobilă. Aceştia sunt obligaţi de lege să păstreze timp de şase luni anumite date de identificare. Apelurile telefonice vor fi înregistrate, indiferent dacă sunt făcute de pe un telefon fix sau mobil. Toţi operatorii de telefonie fixă şi mobilă care desfăşoară activităţi specifice în România – Romtelecom, UPC, Orange, Vodafone, Cosmote şi Zapp – vor fi obligaţi să stocheze timp de şase luni numărul de telefon al apelantului, precum şi al celui care a fost apelat, adresa abonatului, locaţia celui care este apelat, când a fost făcut apelul şi cât durează convorbirea telefonică.

Începând cu aceeaşi dată, 20 ianuarie 2009, zi istorică, după cum am arătat, aceiaşi operatori vor fi obligaţi să stocheze, de asemenea timp de şase luni, următoarele date despre SMS-urile pe care le expediem: de unde, cui şi când le trimitem.
Din 15 martie 2009, peste mai puţin de două luni, toţi providerii de servicii de internet care acţionează în România for fi obligaţi de aceeaşi lege să stocheze timp de şase luni date despre e-mail-urile noastre: de unde trimitem e-mail-ul, data şi ora la care ne conectăm la internet, cui trimitem e-mai-ul (adresa IP şi numele, precum şi adresa fizică a abonatului), data şi ora la care ne deconectăm de la internet.

Unde, când, cui?

O chestie din lege sună ca dracu, deşi încearcă să ne liniştească. Suntem asiguraţi că nu ne vor citi conţinutul mesajului. Atunci de ce îl mai monitorizează, numai să se afle în treabă? Legea spune că nu va fi stocat conţinutul mesajului, indiferent dacă este vorba de telefon fix sau mobil, e-mail, dar se va cunoaşte unde trimitem e-mail-ul, date despre destinatar, data şi ora la care ne conectăm şi ne deconectăm. De asemenea, tot de la data respectivă, 15 martie 2009, aceiaşi provideri de internet sunt obligaţi să stocheze timp de şase luni, date despre navigarea fiecăruia dintre noi pe internet. Cine suntem (nume, adresa fizică şi IP-ul), data şi ora la care ne conectăm şi toate adresele de internet pe care le-ai accesat, site-uri, adrese web, pe care le accesăm. Va mai avea cineva curaj să mai acceseze site-uri mai deocheate sau din nevoia firescă de informare site-uri care promovează anumite idei neconforme cu democraţia? Rişti să devii suspect numai pentru că ai accesat un site sau altul, pentru simplu motiv că doreşti să te informezi. Dacă va afla nevasta despre accesarea unui site deocheat sau şeful că stai pe mesenger sau skype şi pierzi timpul? Unde mai este libertatea de expresie sau de conştiinţă?

Mai mult încurcă decât să ajute

Toate aceste date şi informaţii, conform Legii nr.298, vor fi puse la dispoziţia MIRA, a Ministerului Public (Parchetul), a SRI şi a Serviciului de Informaţii Externe, în scopul utilizării lor în activităţile de cercetare, de descoperire şi de urmărire a infracţiunilor grave, terorism şi crimă organizată. Solicitarea transmiterii acestor date va fi permisă, potrivit legii, numai după ce a fost începută urmărirea penală, iar autorizarea se dă de către un judecător, la propunerea şi cererea procurorului care efectuează sau supravegheză urmărirea penală. Potrivit actului normativ, orice accesare intenţionată sau transfer al datelor păstrate fără autorizare constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani. De asemenea, împiedicarea cu intenţie a punerii la dispoziţie către organele competente a datelor reţinute constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la un an.

Legea nr.298 transpune în practică Directiva 2006/24/CE privind reţinerea datelor generate şi prelucrate de către furnizorii de reţele de comunicaţii elctronice destinate publicului şi de modificare a Directivei 2002/58/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din aprilie 2006.

Autoritatea competentă să monitorizeze aplicarea prevederilor Legii 298 din 2008 şi să aplice sancţiuni este Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter personal (ANSPDCP). Se pare că până la această dată nu au fost adoptate normele de aplicare a legii şi nu se cunoaşte faptul dacă operatorii din domeniul telecomunicaţiilor au posibilităţile tehnice de aplicare a legii sau sunt pregătiţi pentru acest lucru, după ce aceasta a intrat în vigoare. S-a plecat de la ideea că operatorii au aceste baze de date.

După şase luni de la stocare, furnizorii de telefonie fixă, mobilă sau de acces la internet sunt obligaţi să distrugă datele respective, cu excepţia celor puse la dispoziţia MIRA, Ministerului Public, SRI şi SIE, la cererea acestora. Cele patru instituţii sunt obligate, conform legii, să raporteze semestrial Ministerului Comunicaţiilor numărul de astfel de informaţii solicitate şi perioadele de timp de la stocarea lor până să le fie solicitate operatorilor de telefonie sau internet. Ministerul Comunicaţiilor va transmite mai departe, anual, statistici către Comisia Europeană, fără a furniza date concrete.
Culmea este că a fost intrezis chiar de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), din mai multe cauze, stocarea informaţiilor privind ora şi destinaţia apelurilor şi mesajelor. Legea nu protejează împotriva eventualelor abuzuri ale instituţiilor împuternicite să intercepteze conţinutul convorbirilor şi mesajelor. Felul în care a fost transpusă această Lege 298 a stârnit nemulţumiri în rândul populaţiei, dar şi în rândul operatorilor de telefonie. La fel de indignaţi sunt şi magistraţii, care consideră că aplicarea acestei legi este o ingerinţă în viaţa privată a persoanelor.
Chiar şi Procurorul General al României, Laura Codruţa Kövesi, este nemulţumită de unele prevederi ale Legii nr. 298/2008, privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de comunicaţii. Aceasta a declarat în presa centrală că unele prevederi ale Legii nr. 298/2008 vor îngreuna activitatea procurorilor, şi vor lasa descoperite o serie de infracţiuni deosebit de grave, în sensul că pentru acestea nu se vor mai putea obţine datele vizate de respectiva lege. "Întrucât legea a intrat deja in vigoare, am cerut un punct de vedere colegilor mei din Ministerul Public, care au identificat câteva impedimente care ne vor îngreuna activitatea. Primul impediment îl reprezintă condiţia din lege ca solicitarea de date să poata fi efectuată doar după începerea urmăririi penale", a spus Kövesi.

Că ne place sau nu, am intrat în epoca "Big Brother", care stă cu ochii pe noi, ne protejează, se interesează mereu de soarta noastră, însă, în acelaşi timp, noi nu putem face nimic fără ca el să ştie.

Zaharia Cotoc