Jocuri de culise

 

Dacă lumea aştepta ca într-un fel sau altul situaţia să se clarifice, rezultatul votului mai mult a încurcat-o. Se pare că nu mergem nici la stânga şi nici la dreapta. Nu a fost nici albă şi nici neagră, nici roşie, portocalie sau galbenă. Momentan se încearcă combinarea acestor culori, dar nimeni nu va şti cu precizie ce va ieşi. Rămâi trăznit să vezi, cum oamenii, care până în urmă cu câteva zile se înjurau ca la uşa cortului, îşi aduceau acuzaţii dintre cele mai grave, ajung să se pupe pe gură în piaţa publică. Că politica este o curvă de cea mai joasă speţă, o ştie toată lumea. Dar parcă ceea ce se întâmplă este prea mult, depăşeşte orice putere de înţelegere a omului simplu, fie cu simpatii de stânga sau de dreapta. O alianţă care părea imposibilă, chiar împotriva naturii, este pe cale să ia naştere. Dar mai este mult până departe. Că va ieşi ceva, că va funcţiona sau nu, asta este altă mâncare de peşte.

Toate aceste mişcări de culise au loc pe fondul unei ameninţări reale, care încă nu este luată în serios la noi, criza. Sub acoperirea acestei ameninţări, care în cursul anului 2009 ne va lovi în plin, în culise se încercă schimbarea ordinii constituţionale în România şi concentrarea puterii absolute într-o singură mână, a Preşedintelui României. Ordinea constituţională este încălcată grav, Parlamentul de pe locul lui firesc, este retogradat şi trecut pe locul doi, iar locul întâi este ocupat de preşedinte. Sau va fi ocupat dacă le va ieşi pasenţa sforarilor din spatele acestei acţiuni. Asta lovitură de stat, nu cea cu care au vrut unii să ne sperie. După Constutuţia actuală, România este o republică parlamentară. Într-o ordine firească parlamentul este pe primul loc, urmează preşedintele şi la urmă guvernul. Se încearcă să se facă o rocadă de cei portocalii, prin împingerea preşedintelui pe primul loc şi transformarea României într-o republică semiprezinţială, ceva după modelul francez. Eu cred că românii s-au săturat sau le-a ajuns ca o singură persoană să gândească pentru toţi. Negocierile care au loc între PD-L şi PSD, cu binecuvântarea şefului de la Cotroceni, sunt praf aruncat în ochii opiniei publice. Să aibă oare dreptate Vadim Tudor când spunea că decât o democraţie bolnavă, mai bine o dictatură sănătoasă? Nimic nu este sigur, nici dacă PSD-ul va participa la guvernare. Totul este jucat şi condus de o singură persoană, restul sunt figuranţi. Lucrurile fără doar şi poate se vor linişti numai atunci când totul va ieşi cum doreşte Băsescu. De un singur lucru se pare că nu ţine seama acesta, şi de fapt nici nu are cum – criza ne va lovi brutal şi cu consecinţe imprevizibile.
Pe plan local se mimează ceea ce se întâmplă la Bucureşti. Duşmanii de ieri încep să-şi nuanţeze declaraţiile şi nu va trece mult până când îşi vor face adevărate declaraţii de dragoste. Dar asta numai în funcţie de ceea ce se întâmplă în capitală. Ora exactă de acolo se dă.

ZAHARIA COTOC