România preferă să plătească decât să facă dreptate

Neîncrederea românilor în justiţia internă şi slaba pregătire a magistraţilor îi determină pe români să caute dreptatea la CEDO. Din anul 1995, de când România a ratificat acordul cu instanţa de la Strasbourg, ţara noastră a pierdut majoritatea proceselor cu CEDO. În primele luni ale anului 2008, România a încheiat 22 de plângeri prin procedura împăcării amiabile. De asemenea, există şi 54 de hotărâri de condamnare prin care s-a stabilit valoarea despăgubirilor ce vor fi acordate. Prin aceste hotărâri de condamnare, România a fost obligată la plata sumei de 5.458.590 de euro, dintre care 5.322.642 de euro constituie plăţi pentru prejudiciul material produs, 120.400 de euro însumează prejudiciile morale produse, în timp ce suma de 15.548 de euro reprezintă cheltuielile de judecată. Printre cele 54 de hotărâri de condamnare se regăsesc şi 24 de condamnări pentru violarea dreptului de proprietate în procesul retrocedării bunurilor naţionalizate, opt condamnări pentru violarea dreptului de acces la justiţie, ca urmare a refuzului de a executa hotărâri judecătoreşti, dar şi şapte condamnări pentru violarea principiului securităţii raporturilor juridice, prin admiterea unor recursuri în anulare contra unor hotărâri irevocabile.

11 condamnări în aprilie

Nici în luna aprilie a acestui an, lucrurile n-au stat mai bine pentru statul român. România a fost condamnată prin 11 hotărâri, suma totală a obligaţiilor de plată ridicându-se la suma de 68.080 euro, dintre care 33.000 de euro reprezintă daune materiale, 31.500 euro au fost ,,rezervaţi” pentru daune morale, în timp ce suma de 3.850 de euro va acoperi cheltuielile de judecată. Prin urmare, ţara noastră a fost condamnată de trei ori deoarece a refuzat să pună în execuţie hotărâri judecătoreşti irevocabile şi a primit alte două condamnari pe motiv că a violat dreptul de acces la justiţie. Totodată, statul român a primit o condamnare pentru realizarea unei percheziţii ilegale, pentru interdicţia ilicită de a părăsi localitatea, pentru durata excesivă a unei proceduri penale, pentru condiţiile de detenţie din penitenciar, pentru violarea accesului la justiţie din cauza nivelului exagerat al taxei de timbru, dar şi pentru condamnarea unei persoane în recurs, după achitarea sa în apel, fără ca instanţa de recurs să o audieze. Pe lângă aceste condamnări au mai existat încă trei plângeri înregistrate de CEDO, dintre care una a fost rezolvată pe cale amiabilă, România obligându-se să plătească daune ân valoare de 125.000 de euro, iar celelalte două au fost declarate inadmisibile. Drept consecinţă, CEDO a provocat României în luna aprilie ,,pagube” în valoare de 193.080 de euro.

3 condamnări în mai

În luna mai statul român a scăpat uşor, suferind doar trei hotărâri de condamnare din partea CEDO. Prin urmare, România a fost obligată la plata sumei de 69.000 de euro şi 45.000 de lei, din care 55.000 de euro şi 45.000 de lei sunt cu titlu de daune materiale, 13.000 de euro au acoperit daunele morale, iar 1000 de euro au intrat în categoria cheltuielilor de judecată. Din punctul de vedere al obiectului lor principal, condamnările au survenit pentru refuzul de a executa o hotărâre judecătorească irevocabilă, pentru violarea principiului securităţii raporturilor juridice ca urmare a admiterii unui recurs în anulare, dar şi pentru rele tratamente aplicate unui deţinut de către personalul unui penitenciar, se arată în analiza realizată de Radu Chiriţă pe site-ul personal. Deşi în luna mai a acestui an România a scăpat cu doar trei condamnări, la CEDO au fost înregistrate încă şase plângeri. Patru dintre acestea s-au finalizat prin înţelegeri amiabile, statul angajându-se la plata sumei de 410.000 de euro, iar două plângeri au fost scoase de pe rol. Astfel, în luna mai, statul a mai pierdut 491.000 de euro.

17 condamnări în iunie

În iunie 2008, statul român a ajuns la ,,performanţa” de 17 hotărâri de condamnare, suma totală a obligaţiilor de plata ajungând la 1.887.400 de euro, din care 1.841.800 de euro au titlul de daune materiale, 43.600 de euro reprezintă daunele materiale, în timp ce 2000 de euro au fost ,,alocaţi” cheltuielilor de judecată. Din cele 17 condamnări, cinci au fost pentru refuzul de a pune în executare hotărâri judecătoreşti irevocabile, şase au fost pentru violarea dreptului de proprietate, ca urmare a vânzării către chiriaşi a proprietăţii unei persoane, urmat de refuzul anulării contractului de vânzare-cumpărare, două pentru arestarea ilicită a unei persoane, iar alte două pentru durata excesivă a unei proceduri penale. De asemenea, ţara noastră a mai primit o condamnare pentru arestarea nejustificată a unei persoane, pentru rele tratamente aplicate unui deţinut de către autorităţi, dar şi pentru condamnarea unei persoane în recurs, după achitarea sa în apel, fără ca instanţa de recurs să o audieze. Pe lângă aceste 17 condamnări, trei proceduri s-au încheiat printr-o înţelegere amiabilă, statul obligându-se să plătească suma de 36.400 de euro. Prin urmare, statul român a mai fost ,,uşurat” de 1.923.800 de euro.

În opinia lui Radu Chiriţă, principalele motive pentru care atât de multe persoane apelează la CEDO sunt: mediatizarea acestei proceduri, proasta corelare a legislaţiei interne cu practica CEDO, proasta informare a magistraţilor şi a avocaţilor în acest domeniu, dar şi lipsa de încredere în justiţie a populaţiei. ,,De asemenea, românii apelează la CEDO şi datorită refuzului instanţelor române – ICCJ, Curtea Constituţională, Curtea De Apel- de a face aplicarea directă, în procedurile interne, a jurisprudenţei CEDO. Alte două cauze ar fi motivarea insuficientă a hotărârilor judecătoreşti interne şi costurile relative mici ale procedurii din faţa CEDO”, a mai opinat Radu Chiriţă.

Românii, campionii plângerilor la CEDO

Un român din 2.600 s-a plâns la CEDO, ceea ce situează România pe primul loc la numărul de plângeri pe cap de locuitor, deşi în topul plângerilor pe ţări este devansată de Turcia şi Rusia. Raportul CEDO pe anul 2007 arată că acţiunile în justiţie ale românilor au luat cu asalt instanţa de la Strasbourg, cu 8.275 de plângeri aflate pe rolul CEDO, raportate la 21,6 milioane de locuitori. În Rusia, care are 20.296 de plângeri înregistrate la CEDO şi o populaţie de 145,5 milioane de locuitori, un cetăţean din 7.168 poate să recurgă la această metodă. În ceea ce priveşte Turcia, aceasta a avut 9.173 de plângeri înregistrate la CEDO şi raportat la o populaţie de 69,6 milioane de locuitori, un cetăţean din 7.587 apelează la CEDO.

În 2007, valoarea totală a obligaţiilor de plată stabilite în sarcina statutului român în urma procedurilor de la Strasbourg a fost de 8.360.970 de euro, din care suma de 522.721 de euro a rezultat în urma înţelegerilor amiabile, iar 7.838.249 de euro în urma unor hotărâri de condamnare pronunţate de Curte. Anul trecut, România a suportat 88 de hotărâri de condamnare. De asemenea, tot în aceeaşi perioadă s-au încheiat 18 înţelegeri amiabile între statul român şi reclamanţi.
 
Din 1995, de când România a ratificat tratatul cu CEDO, statul român a pierdut aproape toate procesele admise de instanţa de la Strasbourg. Drept consecinţă, de-a lungul celor 12 ani, România a fost condamnată de CEDO la despăgubiri de 36 milioane de euro. Acest lucru demonstrează faptul că ţara noastră a plătit în medie câte trei milioane de euro pe an pentru încălcarea gravă a drepturilor omului sau a altor drepturi.

Timea Moldovan