„Exploatarea” politico-mediatica a „Dosarului Costea” se afla înca în faza de stupoare si tatonari. La doua zile dupa pronuntarea hotarârii definitive de condamnare a fostului consilier personal al lui Ion Iliescu, oficioasele nu si-au formulat înca planul de bataie pe acest subiect. Stiri scurte, titluri neutre, comentarii rezervate, toate contrastând cu potentialele efecte-bomba ale cazului. Doar Nastase a sarit sa declare, de pe blog, ca el abia l-a cunoscut pe Costea si, ulterior întâlnirilor lor (dar fara sa spuna dupa câti ani!), i-ar fi restituit mioriticului frantuzit si taiat împrejur, „prin mandat postal”, banii încasati de la acesta (în treacat fie spus, primul director de banca condamnat pentru coruptie dupa '89 în Bihor a furnizat parchetului proba indubitabila a mitei de care era acuzat invocând chitanta de „restituire” a banilor în contul mituitorului! Asa ca si Bombonel ar trebui sa o lase mai moale cu agitarea recipisei). Dar nu despre asta vroiam sa scriu, ci sa observ ca despre Ovidiu Budusan, procurorul român care, trimitând anchetatorilor francezi toate documentele solicitate prin comisie rogatorie, i-a ajutat decisiv sa finalizeze cercetarile, nu se mai scrie nici un cuvânt în aceste prime zile de deruta. Ca represalii si spre învatare de minte, dupa reinstaurarea guvernului PDSR în urma alegerilor din anul 2000, Ovidiu Budusan a fost obiectul unei adevarate executii publice si a parasit magistratura. De ce ar trebui reinventat?
În primul rând, pentru ca istoria contemporana a mai câstigat o certitudine, dar trebuie sa spere la urmatoarea. Dupa ce, saptamâna trecuta, instantele franceze l-au condamnat pe omul de afaceri româno-francez Adrian Costea la o pedeapsa de 36 luni închisoare, din care 6 luni cu executare în penitenciar, si la plata unei amenzi penale de 150.000 euro, se poate vorbi despre mafia iliesciana ca despre un adevar deja demonstrat pâna si de justitie. Legatura Costea – PSD (PDSR) a fost oficializata. Afirmatia nu mai poate fi caracterizata ca fiind „de tip politicianist” pentru ca, acum, are ca suport incontestabil o hotarâre judecatoreasca definitiva. Costea fusese inculpat pentru deturnare de fonduri în valoare de aproape 8 milioane de euro, proveniti din afaceri derulate de firmele lui cu statul roman între 1992-1996. Suma a fost folosita nu numai în beneficiul propriu, ci si al unor demnitari din epoca de maturitate a Bunicutei si, mai ales, pentru finantarea campaniei din 1996 a fostului presedinte Iliescu. Printre cei dovediti – e drept ca, deocamdata, numai de justitia franceza – ca au beneficiat de avantaje izvorând din banii deturnati se numara Hrebenciuc, Nastase, Vacaroiu, Mircea Cosea, Teodor Melescanu, Iosif Boda si alti „clasici” ai PSD. Camarila din jurul sinistrului bolsevic s-a înfruptat fara drept din fondurile deturnate de escrocul care a purtat ani în sir titlul de"ambasador itinerant" al presedintelui Ion Iliescu. În mod firesc, folosind acum termenii Codului penal român, acesti indivizi sunt ori complici la infractiunile dovedite în sarcina lui Costea, ori tainuitori la spalare de bani comisa în banda organizata, la escrocherie si la abuz de încredere.
În al doile rând, e nevoie de un nou Budusan pentru a face pasul urmator, în „interiorul” îmbâcsit si plin de capcane oferit de justitia româneasca, în vederea recunoasterii judiciare a acestei prime certitudini venite de la Paris. Adrian Costea a tocat fondurile de la BANCOREX, care era banca de stat, dar tocmai acestor bani publici li s-a schimbat destinatia si au finantat „imaginea” privata a PDSR (PSD). Deasemenea, Guvernul român i-a incredintat lui Costea, fara licitatie, un contract privind achizitionarea de motorina pentru agricultura româneasca. Ori, banii proveneau din ajutoarele financiare internationale primite de România de la BIRD. Costea a importat întradevar motorina, dar a trecut-o apoi prin mai multe firme, pentru a o putea revinde statului român la un pret spoliator, mult mai mare decât cel de achizitie, primind (cu plata în avans!) 137 milioane de dolari pentru 752.000 de tone de hidrocarburi. Recenta condamnare ofera si o alta perspectiva asupra renumitei afaceri "Jimbolia", privind traficul cu petrol catre fosta Iugoslavie în plin embargo international, care a prejudiciat enorm prestigiul României. Iata de ce scandalul care mocneste va face prapad si pe malurile Dâmbovitei doar daca nu vor fi inventati mai întâi un Ilie Botos sau, ptiu drace, Joita Tanase.
Alexandru Lele
