Un bistritean este unul din membrii uneia dintre numeroasele firme de paza si securitate care activeaza într-o zona fierbinte a lumii – Irak. În mâna sa este viata si securitatea multor personalitati deosebit de importante din întreaga lume, care au ajuns din diverse motive în acea zona.
Are 54 de ani si o statura impresionanta, concurând cu un Rambo modern, al zilelor noastre. La origine este mot, nascut undeva în zona Abrudului, dar a devenit bistritean prin prisma locului de munca si a faptului ca întrega cariera militara si-a consumat-o în garnizoana Bistrita. A fost ofiter al Armatei Române, arma geniu, fiind specializat în explozivi si folosirea acestora. A debutat ca ofiter la o unitate militara din Prundul-Bârgaului si a iesit la pensie fortat de o reforma care a scos afara din armata pe unii dintre cei mai valorosi ofiteri activi români. Si-a încheitat cariera militara ca ofiter la Batalionul 812 Bistrita, dupa îndeplinirea unei misiuni în Angola, unde a comandat un detasament de militari care avea competenta asupra unui teritoriu mai mare decât al României. Dupa iesirea la pensie sa avântat în hatisurile economiei de piata, dar fara prea mare succes, situatie care l-a determinat sa caute alte solutii.
Nu oricine are acces
În prezent, fostul ofiter superior al Armatei Române, Laurentiu D., îndeplineste un contract de un an de zile, în Irak, în asa-zisa "Zona Verde", asigurând misiuni specifice de paza si securitate în aceasta tara sfâsiata de conflicte.
Ca sa accezi într-o asemenea structura de elita, trebuie sa dovedesti si sa ai calitati iesite din comun. Majoritatea componentilor unei astfel de structuri sunt foste cadre care au apartinut unor servicii secrete, trupe speciale, armata, politie, din aproape toate colturile lumii.
Intrarea într-o asemenea structura, sigur, este restrictiva, dar nu din punct de vedere al nationalitatii sau a tarii de origine, ci numai din punct de vedere al calitatilor personale, pregatire militara generala, specializare pe un anume domeniu a acesteia, conditie fizica etc. Lungul drum al accederii într-o asemenea structura militara privata, desigur este foarte întortocheat, plin de anumite bariere, care exclud din start persoane care cauta neaparat un câstig material. Contactul a fost stabilit prin intermediul internetului, la fel primele relatii au fost furnizate prin acest sistem de comunicare, internet. Firma la acre lucreazâ fostul ofiter român are un asemenea sistem de verificare a informatiilor obtinute, încât rivalizeaza cu orice sistem de securitate nationala. Cine reuseste sa treaca prin primele furci caudine, unele dintre ele fiind cunoasterea limbii engleze si verificarea CV-ului transmis prin internet, are acces la un nivel superior, trecerea unor teste de verificare medicale, urmate de un set de testari psihologice, în urma carora intervine verdictul final, admis sau respins. Laurentiu D. a reusit sa treaca prin toate aceste probe de foc, iar într-un final verdictul a fost pozitiv, admis.
Ultima proba, poate cea mai dura, a avut loc în cadrul unei baze militare americane din Irak. Ea a constat în trecerea unor probe de pregatire fizica, pe care putine persoane se lauda ca le-au parcurs. Una dintre aceste probe a fost cea de rezistenta fizica prin desert. Nu au fost excluse, de asemenea, din probele de verificare mânuirea armamentului individual din dotare, executarea unor exercitii de tragere la tinta în conditii deosebit de complexe, exercitii practice privind cunoasterea unor tehnici de lupta individuale, arte martiale etc.
Orice greseala e ultima
Dispozitivul de paza si securitate din care face parte
Laurentiu D. îsi desfasoara activitatea în “Zona Verde” din Bagdad, una din cele mai securizate locuri din lume. Misiunea este derulata permanent. Zona respectiva este puternic fortificata, astfel încât sa reziste unor tiruri de racheta sau bombe de aruncator. Momentul intrarii în serviciu presupune o concentrare psihica iesita din comun, ca si în aviatie si parasutism. Aici se poate gresi doar o singura data, a doua ora nu mai ai ocazia, orice greseala înseamna un sicriu de bronz care va fi trimis în tara de origine. Si bineînteles o asigurare pe care o va încasa un apropiat oarecare. Armamentul folosit este de ultima generatie, în ceea ce priveste distanta de tragere si precizia. Orele de serviciu sunt grele, trebuie permanent sa stai cu atentia treaza. Echipamentul în care îti îndeplinesti misiunea nu este unul comod, o vesta antiglont, care îti asigura o oarecare protectie, dar în acelasi timp îti stânjeneste mult miscarile. Singura distractie dupa terminarea orelor de serviciu, este televizorul, internetul si sala de sport dotata ultramodern.
Obiectivul în care îsi desfasoara activitatea Lucian C. este dispus undeva în apropierea aeroportului din Bagdad, la circa 5 km de o suburbie a capitalei irakiene. Cu o precizie de minute, în fiecare dimineata, între orele 6 si 7, zona pazita este supusa unor tiruri de aruncator, în special bombe de 120 mm si de 80 mm, sau mai rar tiruri de rachete artizanale.
Siguranta exista doar teoretic
Nimeni nu poate identifica de unde vin aceste tiruri, în conditiile în care, atât ziua, cât si noaptea, cerul de deasupra “Zonei Verzi” si a Bagdadului este brazdat de elicoptere americane de ultima generatie si dotate cu cele mai noi sisteme de arme inteligente. Nesiguranta este întretinuta permanent, tiruri de aruncatoare si rachete, atentate sinucigase cu masini capcana, bombe vii care explodeaza în mijlocul unor mari multimi de oameni. Singurele locuri cât de cât sigure, sunt asa-zisele "zone verzi", dar si acolo siguranta nu este perfecta. Nimeni nu se poate apara împotriva a ceea ce cade din cer.
Rezistenta irakiana este atât de bine pusa la punct, tehnicile folosite în confectionarea unor dispozitive explozive artizanale a devenit o arta, încât atacul unor coloane aflate în deplasare a devenit o rutina. Totul se desfasoara de la distanta, încarcaturile explozive sunt îngropate în cele mai neasteptate locuri, iar detonarea se face prin comanda radio. Conform unor surse necenzurate, numarul mortilor irakieni, de la atacul comis de americani si pâna în prezent se ridica la circa un milion de persoane, din care o mare parte sunt copii, femei si batrâni. Numarul militarilor americani morti trece de 4.000, dar tributul cel mai mare este dat de membrii acestor firme de paza si securitate, acesti mercenari, care îsi risca viata pentru sume mari de dolari.
Daca totul va decurge normal, Laurentiu D., la terminarea contractului încheiat pentru un an de zile, va fi un om bogat si din punct de vedere material dar si din punct de vedere al experintei de viata.
Firma de paza si securitate, în cadrul careia activeaza Laurentiu D., este una din cele mai redutabile firme de paza si securitate din lume, iar în Irak asigura servicii de protectie diplomatilor americani care îsi desfasoara activitatea acolo, a conducatorilor politici irakieni si a unor jurnalisti aflati în teatrele de operatiuni. Poseda o baza de date de peste 15.000 de persoane provenite din trupe speciale, politie, armata, CIA. Are o flota de circa 10 avioane de transport, plus un numar de elicoptere de lupta ultrasofisticate.
Zaharia Cotoc
