„Încalzirea globala si cresterea demografica vor accentua lipsa de apa potabila. ONU a declarat anul 2008, „Anul International al Igienei” a demarat o serie de procese de îmbunatatire a conditiilor de trai în Lumea a 3-a” – astfel începe un articol pe care l-am citit mai deunazi pe un site de stiri. Potrivit aceluiasi material, am aflat ca, în lume, peste 25.000 de persoane mor anual din cauza lipsei de acces la apa de calitate si peste doua miliarde de oameni nu au conditii igienice de viata. Îmbunatirea unui comportament igienic si accesul la toalete nu numai ca ar scade rata mortalitatii infantile, dar de asemenea ar creste numarul copiilor care merg la scoala, ar reduce malnutritia si rata infectiilor si ar permite dreptul la o viata normala, în conditii sigure, se spune mai departe.
Având în vedere peisajul pe care am avut ocazia sa-l vad zilele trecute, colindând judetul, ma întreb daca nu cumva si noi, românii, facem parte din aceasta lume a treia. În mediul rural situatia este, în majoritatea cazurilor, jalnica. Lipsa de apa potabila, lipsa de retea de canalizare si noroiul care ajunge pâna în gât te face sa te simti în evul mediu. La noi în judet avem parte din plin de o asemenea panorama, în special în partea de sud. Civilizatia secolului XXI nu a ajuns acolo. Nu a ajuns nici macar cea a secolului XX. Oamenii mai beau apa din fântâni, si nu din cele curate. Noroiul, gunoiul si mustul de balega troneaza faloase pe lânga astfel de surse de apa, care nici macar pentru spalat nu sunt bune. De „grupurile sanitare” nici nu mai vorbim. La tara, si nu numai, înca se mai merge în fundul curtii, unde vegheaza o custiubeata de lemn pe post de WC, ca pe vremea strabunicilor.
Gunoaiele de pe marginea drumurilor sunt cu miile, unde vrei si unde nu vrei. Nu conteaza ca e vorba de drum national, judetean sau comunal si nici daca e vorba de malul vreunei ape, nu conteaza ca e vorba de sat sau oras, totul e îngropat în mizerie. Oamenii se multumesc sa arate cu degetul spre autoritatile care vegeteaza în suc propriu, dar nici ei nu fac nimic pentru a trai într-un mediu curat. Ba dimpotriva arunca tot ce pot pe unde apuca.
O statistica a Agentiei Nationale a Apelor Române spune ca anul trecut s-au aplicat amenzi în valoare de peste 1,1 milioane de lei la 24 de primarii din tara, iar alte 230 au primit avertismente în urma actiunii de salubrizare a apelor, dar e ca si cum nu s-a întâmplat nimic. Proverbul „câinii latra, ursul merge mai departe” e perfect valabil, mai ales în judetul nostru, unde Garda de Mediu s-a multumit pâna acum doar sa fluture avertismente pe sub nasul primarilor, care se tem sa-si traga la raspundere concetatenii ca nu cumva la alegerile urmatoare sa piarda locul caldut.
O alta statistica spune ca aproape jumatate din populatia tarii nu are înca acces la alimentare sigura cu apa potabila. Procentele sunt sensibil identice si pentru Bistrita-Nasaud. Deocamdata primariile sunt îngropate în hârtoage care asteapta un aviz favorabil de sus pentru a face un pas înainte catre civilizatie.
Nici la capitolul electrificare nu stam mai bine în judet existând la ora actuala sute de case fara energie electrica, oamenii folosind drept sursa de lumina lumânarea. Fonduri nu prea exista, dar se mai aude pe ici pe colo ca unii primari sunt cam catâri si nu vor sa dea oamenilor avizele necesare pentru a-si întocmi proiectul necesar pe cheltuiala proprie.
Daca stam sa recapitulam ceea ce avem în judet, ajungem la concluzia ca majoritatea bistritenilor traiesc aproape ca în evul mediu – fara apa potabila, fara curent electric, fara minimele conditii de igiena.
Liana Muresan
