Mania „zilelor” unei localitati a cuprins în ultimii ani tot mai multe administratii locale, care îsi fac un titlu de glorie din a organiza asemenea evenimente dupa un tipic aproape identic. Din veniturile bugetare locale, o parte este special destinata acestui scop si iese ce iese –de regula un spectacol la care participa câteva formatii, unele chiar cu prestatii de calitate ce nu merita efortul de a ridica o scena impunatoare, actiunea baza având loc în sfera comerciala, unde desfacerea este adesea de o igena îndoielnica. De ne lipsit sunt si instalatiile destinate distractiei copiilor si tinerilor, ceea ce în general da aspectul de bâlci, ceva mai evoluat.
Aspectul cel mai pronuntat în atmosfera zilelor de sarbatoare se înregistreaza în desfacerea de bauturi alcoolice, a micilor, a puilor subdezvoltati la rotisor, a stiuletilor fierti, a popcornului american, a artizanatului si chiar a hainelor „sechend”. În rest se mai pot gasi resturi precum pahare de unica folosinta, saci de colectare deseuri, mirosuri – la început îmbietoare, apoi de ne suportat – multa transpiratie si decibeli peste limita suportabilului. Pentru cel ce-si foloseste ochii si pentru alte aspecte se mai pot admira tinerii extrem de galagiosi, cu pantalonii gata sa paraseasca soldurile, cu fustite la care s-a facut economie la material, cupluri ocazionale, înghesuite pe la colturi vaduvite de efectele lampei lui Ilici.
Corolarul zilelor orasului s-a putut regasi, de fiecare data, în deschiderea oficiala, în care de regula alesul nostru uninominal cu esarfa tricolora a rostit un discurs sforaitor, în care noi cei de lânga scena am fost numiti de fiecare data „dragi…, stimati…, fratilor…, doamnelor si domnilor…, iubiti concetateni sau dragi bistriteni”. Apoi, alesul nostru a participat la un pahar de bere, însotit de familie, neaparat model, sau de credinciosii din staff-ul sau. Cam acesta ar fi un cliseu al unor zile de oras municipiu, cum îi mai spunem dupa o decizie ce nu se lasa uitata din niste vremuri mai vechi. Între deschidere si nelipsitul spectacol de artificii mai trebuie amintita si abundenta de baloane colorate si cu forme interesante, care au de regula soarta unei sulfine din versurile lui Topârceanu ori a celor din sapun.
La Bistrita primar nou si zile vechi
„Zilele Bistritei” erau puse, cu câteva saptamâni în urma, sub semnul întrebarii, incertitudine datorata sinistrului de la Biserica Evanghelica. Dar am învins! Zilele s-au organizat si desfasurat. Numai ca zelul, acest imbold care ne poate duce în derizoriu, si-a facut loc printre edilii nostri, pîna la vârfuri.
Programul de desfasurare a sarbatorilor a fost întocmit cu o rigurozitate aproape militareasca. Nimic rau în asta, mai ales pentru ca au fost opinii pro si contra acestei manifestari, hai sa-i spunem traditionale. Cele contra au venit în special din zona de vecinatate a locului de desfasurare, unde bucuria nu este tocmai unanima, datoria mai ales efectelor colaterale. Cum sa împaci capra, varza si lupul din poveste? Ei asta chiar ca putea deveni o problema si a devenit pâna la urma, una ce a dus pe organizatori de la sublim la ridicol.
Primarul, primul om de ordine
Primarul nostru, Ovidiu Cretu, debutant în manageriatul unei asemenea manifestari si numai, catre orele limita ale programului de desfasurare a activitatilor a trecut la „fapte”, dând o mâna de ajutor oamenilor de ordine, care nu lipsesc din organigrama primariei. Asa se face ca, însotit de credinciosi din staff-ul sau, a trecut la îndemnarea comerciantilor sa „puna lacatul”, pentru a se respecta orele din contract – 22.30. Fapta sa a stârnit opinii tot pro si contra – pro din partea celor care asigurau ordinea si contra din partea celor ce se aflau în toiul distributiei de produse si servicii, care au început sa faca referiri la situatii similare din alte localitati, unde orele de manifestare nu au fost atât de strict limitate. Masura ne aminteste de vechea propunere de”sistare” din adunarile de partid unic. N-ar fi fost chiar o minune interventia domnului primar, dar existau doua mari probleme. În primul rând ca nu avea echipamentul necesar – uniforma, baston, spray-ul paralizant, chitantier de amenzi – ,iar în al doilea rând riscul foarte mare al unui vot negativ pentru un nou mandat peste patru ani. Voluntarismul domniei sale a fost unul cam neavenit, mai ales ca actiunea s-a prelungit si cu o masura ce iese din tipic – „sistarea” luminii pe pietonal. Daca tot avea contracte ferme cu onorabilii comercianti, din care s-au scos bani frumosi – 158.664 lei – de ce nu a last „organul” specializat sa ia masurile conform celor legale în materie? Desigur si din masurile de acest fel au iesit ceva bani, circa 18.000 lei.
Nu se poate trece cu vederea mizeria crunta si mai ales mirosul pestilential post-factum, care si în decursul evenimentului putea sa fie un motiv de satisfactie contraventionala, daca se dorea acest lucru. Doar ca s-a închis voit ochii si asta pentru a asigura poporului circul necesar.
Una peste alta se pare ca „actiunea” a fost chiar profitabila, daca punem în balanta cheltuielile, 193.690 de lei, cu veniturile totale de 204.857 de lei, avându-se în vedere ca primaria mai are de primit înca sume consistente de la anumiti beneficiari.
De asemenea, pentru delegatiile straine s-au cheltuit 17.390 de lei, restul de nevoi ale distinsilor oaspeti fiind asigurate din sponsorizari, cazare, masa, etc.
Alexandru Tohati
