Patrimoniul ”România Film” scade pe zi ce trece

Dupa Revolutia din 1989 cinematografele din întreaga tara au început sa dispara încetul cu încetul, locatiile primind o cu totul alta destinatie care nu avea nimic de a face cu arta sau cultura. Este si cazul a doua din cele trei cinematografe existente în municipiul Bistrita la acea data – „23 August”, „Tineretului” si „Dacia”. Dintre acestea doar „Dacia” si-a pastrat destinatia initiala. Recent Primaria Bistrita a decis sa preia imobilele si terenurile aferente, apartinatoare Regiei Autonome de Distributie si Exploatare a Filmelor”RomâniaFilm” (RADEF) în vederea redarii acestor spatii actvitatilor culturale.

Consiliul Municipal va decide

Conform unui proiect de hotarâre dezbatut la ultima sedinta a consiliului municipal, primaria va prelua aceste bunuri din domeniul privat al Statului si din administrarea Regiei Autonome de Distributie si Exploatare a Filmelor”România Film”, în domeniul public al Consiliului local al municipiului Bistrita. Este vorba de preluarea imobilelor si a terenurilor aferente conform cu datele de identificare ale acestora. Potrivit raportului de promovare a proiectului de hotarâre pentru cele trei locatii cu destinatia de cinematograf, una singura îsi va mentine destinatia actuala, cea din Bulevardul Decebal nr. 3-5, care este dotata la standardele cerute în domeniu, iar celelalte doua vor primi alte destinatii. Una dintre celelalte doua sali va fi reamenajata pentru spectacole de teatru, având în vedere traditia bistriteana în domeniul teatrului de amatori si profesionist, cu atât mai mult cu cât municipalitatea doreste sa reînvie implicarea tineretului în acest domeniu al culturii.

Cinematograful „Bulevard” de pe Bulevardul Republicii nr.39, fost „23 August”, va primi destinatia de „Centru cultural al nationalitatilor”, fapt ce pare a fi în acord cu valoarea arhitecturala a cladirii si cu politica de sustinere a turismului cultural urban în Bistrita. În incinta acestuia a functionat imediat dupa 1990 o sala de „Bingo”. Apoi, dupa ce acest gen de afaceri nu prea au mai avut succes în rândul publicului bistritean, a aparut un lacat cât toate zilele, cladirea ramânând a nimanui.

Cu locatia fostului cinematograf „Tineretului”, din str.Gheorghe Sincai, problema e ceva mai complicata, imobilul fiind revendicat de catre Irmingrand Fritsch în baza Legii 10/2001 si notificata de primarie catre Centrul National al Cinematografelor spre solutionare. Autoritatile locale sunt interesate în reabilitarea urbana însa orice demers în reabilitare depinde de rezultatul revendicarii mentionate. Aici, însa, functioneaza cu succes o sala de jocuri mecanice, în care tinerii spera sa faca un ban de buzunar.

Partea trista este ca, în ultimele doua cazuri, totul a fost în detrimentul culturii, cinematografele înlocuite fiind de localuri cu activitati, vezi Doamne, mai profitabile. Este si foarte adevarat ca acum filmele, datorita erei în care traim, cea a ciberneticii, ajung mai repede la amatori prin intermediul internetului decât ajung în cinematografe, motiv pentru care numarul de spectatori în salile de cinemtograf a scazut simtitor.

Conform Legii Nr.328/2006 demersul Primariei Bistrita este legal si are termenul limita pâna la data de 31 august acest an.

Situatie tragica la nivel national

În foarte multe articole din presa nationala au aparut informatii despre averea detinuta de RADEF. Aceasta este estimata la circa 500.000 de metri patrati situati în locuri cu mare vad din 77 de localitati, orase si resedinte de judet. În prezent, din cele 416 de spatii ale RADEF mai functioneaza doar 37 de cinematografe. RADEF si-a închiriat spatiile în 2007 la preturi mult subevaluate, dupa ce Consiliul de Administratie al RADEF aprobase scaderea chiriilor la jumatate din pretul anului 2006. Din acest motiv asupra reprezentantilor Ministerului Culturii si Cultelor în acest consiliu de administratie planeaza suspiciunea ca au dus la faliment aceasta regie a statului fara a li se imputa vreodata ceva.

De altfel, un Raport al Autoritatii de Control a Guvernului din 13 septembrie 2006 arata felul în care cei care au condus RADEF au pus regia pe butuci prin scaderea continua a chiriilor pe spatiile din patrimoniul RADEF, neîncasarea chiriilor si nerezilierea contractelor atunci când ele erau si juridic de domeniul evidentei.

În loc de filme, straine ori românesti finantate din bugetul de stat si premiate în lume, în spatiile destinate cinematografelor ce apartin RADEF au loc activitati consemnate chiar în contractele de închiriere: comert, jocuri distractive, club, discoteca, alimentatie publica, biliard, disco-bar, case de schimb valutar, restaurante, parcari auto, foto, salon coafura-cosmetica, cafenea internet, tonete de dulciuri cu dozatoare, turism, jocuri calculator, pop-corn, agentii auto, reparatii bijuterii, reparatii încaltaminte, fast-food, atelier confectii textile, magazin de mobila, ceasornicarie, patiserie, atelier de reparatii auto, case de amanet, si lista poate continua.

Pâna în 1990, RADEF era o institutie cu 5.000 de salariati si 600 de sali, iar acum mai exista doar 37 de sali de cinmetograf si circa 300 de angajati.

Ministrul Adrian Iorgulescu a initiat Hotarârea de Guvern nr.1792/ 2006 privind transmiterea unor imobile din domeniul privat al statului si administrarea Regiei Autonome de Distributie si Exploatare a Filmelor "România Film", în domeniul public al unor orase, municipii si/sau judete si în administrarea consiliilor locale sau, dupa caz, judetene ale acestora. În baza acestei hotarâri au fost date gratuit 17 sali de cinema din 16 orase, dintre care niciunul nu si-a pastrat destinatia initiala.

HG nr.1792-2006 a fost atacata în justitie atât de Sindicatul Liber RomâniaFilm, cât si de Confederatia Nationala Sindicala "Cartel Alfa", procesul fiind înca pe rol.

Sindicatul Liber RomâniaFilm a facut chiar o sesizare la DNA, care a demarat o ancheta vizavi de modul în care patrimoniul RADEF a ajuns în starea actuala. În dosarul nr. 8.780 din 5 decembrie 2007, DNA cerceteaza comiterea infractiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice si fapte de coruptie.

Un caz similar este si cel al cinemtografului „Flacara” din Nasaud, care a disparut de ani buni de pe firmament. Desi aceasta sala era pâna la un moment dat plina de spectatorii cinefili, de câtiva ani aceasta s-a transformat în discoteca si loc mai mult de scandal între persoanele controversate ale locului. Nu ar fi rau ca exemplul Primariei Bistrita sa molipseasca si administratia nasaudeana, cu atât mai mult cu cât orasul de pe Somes este un leagan de cultura.

Alexandru Tohati