Vă plictisiţi şi vreţi să ieşiţi undeva în oraş? Aveţi nenumărate variante: vă aşteptă mall-urile, cluburile, pub-urile, restaurantele. Pe vremea lui Ceauşescu, însă, românii erau nevoiţi să fie cât se poate de inventivi ca să pună la punct o seară reuşită cu prietenii. Lipseau locurile moderne unde ar fi putut ieşi, dar era mereu prezentă voia bună.
Românii găseau mereu variante de distracţie în perioadă comunistă, de multe ori şi în funcţie de zona geografică în care locuiau şi care putea să fie sau să nu fie ofertantă. Spre exemplu, norocoşii care locuiau în Ploieşti aveau foarte aproape Valea Prahovei, unde mergeau foarte des cu cortul. Filmele care rulau în numeroasele cinematografe din Ploieşti, onomasticile cu salată boeuf şi bere Azuga din apartamente sau o zi de duminică la ştrandul Bucov erau alte distracţiile extrem de savurate din Ploieştiul comunist. Un peisaj obişnuit din Ploieştiul comunist erau cozile din numeroasele cinematografe din oraş: CFR, Muncitoresc, Tineretului, 23 August, Patria, Modern. Cum programul de la televizor dura foarte puţin, sălile de cinema erau pline. Lacrimogenele filme indiene – „Prietenii mei, elefanţii“, „O floare şi doi grădinari“, cele cu arte marţiale – „Sora 13“, „Biciul fermecat“, filmele istorice româneşti şi comediile franţuzeşti formau oferta redusă de la cinema. Nu o dată, pentru că filmele se schimbau doar o dată la şapte zile, oamenii ajungeau la acelaşi film şi de trei ori pe săptămână. Cinema-ul era şi loc de întâlnire. După o prăjitură la cofetărie, tinerii nu aveau unde să meargă altundeva decât la cinematograf. În complicitatea întunericului din săli, băiatul punea braţul pe umerii fetei şi îi putea fura un sărut, ca în povestea de dragoste de pe ecran. Foarte gustate erau şi proiecţiile cu iz ilegalist din apartamente, de la video-urile primite din străinătate. După 1975, cenzura filmelor devenise foarte strictă, astfel că ploieştenii care puseseră mâna pe un astfel de aparat organizau seri de film, cu loc plătit, în care puteai vedea pelicule occidentale. Şi locuitorii din Slobozia erau norocoşi, pentru că aveau în apropiere staţiunea balneară Amara. În cadrul staţiunii funcţiona şi tabăra „Pavilioane“ acolo unde an, de anpeste 3500 de elevi din toată ţara veneau să se bucure de soare în inima Bărăganului. „Altele erau vremurile atunci. Veneau copii din toate colţurile ţării să îşi petreacă vacanţa de vară în tabăra noastră de la Amara. Se simţeau foarte bine şi reveneau mereu cu plăcere“ declară Grigore Zamfirache, fostul director al taberei din Amara.
