Vânătoarea de urși a fost interzisă în România în anul 2016, în contextul implementării Directivei Habitat a Uniunii Europene, care are ca scop protecția speciilor de floră și faună sălbatică și a habitatelor acestora. În urma acestei interdicții, țara s-a angajat să protejeze populația de urși bruni, una dintre cele mai mari din Europa, considerată o specie strict protejată.

Înainte de această interdicție, vânătoarea de urși era reglementată prin cote anuale stabilite de autoritățile române, bazate pe estimările populației de urși și pe necesitatea menținerii unui echilibru între numărul de urși și capacitatea de suport a habitatelor acestora. Însă, odată cu interzicerea vânătorii, aceste cote au fost eliminate, iar urșii au beneficiat de o protecție totală, în afara cazurilor de derogare speciale, când anumite exemplare pot fi împușcate dacă reprezintă un pericol iminent pentru oameni.

Unul dintre efectele principale ale interzicerii vânătorii a fost creșterea rapidă a populației de urși. Fără o intervenție umană care să reglementeze numărul acestora, populația de urși a crescut semnificativ, ceea ce a dus la mai multe consecințe ecologice și sociale. “Aceștia s-au dezvoltat neavând niciun fel de competiție, neavând niciun fel de frică în multe zone. Asta vă pot spune foarte clar: în munți, unde au făcut probleme, au atacat animale, au dispărut rapid eliminați de către populația din zonă ilegal, ca să spunem așa. Dar în altă ordine de idei, fiind și oportuniști, caută să găsească hrana unde e mai ușor. Și atunci, inevitabil, intră în contact cu oamenii și de aici apar și conflictele. Înmulțindu-se: am făcut un calcul foarte simplu, pentru că la nivelul anului 2016 aveam un efectiv undeva la 6.000 de exemplare: să spunem 3.000 masculi, 3.000 femele, la 3.000 de femele o femelă fată  2-3 pui, odată la 2-3 ani, deci punem un pui pe an. La 3.000 de femele mai aveam încă 3.000 de pui în 2017. Și tot așa în 7 ani 9.000. Din aia 3.000, 1.500 masculi, 1.500 femele și tot așa în 7 ani,  Din aia 3.000, 1.500 masculi, 1.500 femele și  tot așa în șapte ani ajungem la niște cifre care ne uluiesc. Acum se speculează că avem undeva la 8.000, alții spun 10.000. Eu aș fi mult mai categoric, aș spune peste 10.000.” declară  Vasile Ceucă profesor doctor în cultura vânatului și salmonicultură la USAMV pentru Gazeta de Cluj

O creștere necontrolată a populației de urși poate duce la o presiune crescută asupra resurselor naturale, precum și la un dezechilibru în populațiile altor specii. În timp , acest lucru ar putea duce la o scădere a populațiilor de erbivore din păduri, cum ar fi cerbii și căprioarele, care sunt pradă obișnuită pentru urși. „În momentul ăsta deja apar disfuncționalități și asupra celorlalte specii.” spune Vasile Ceucă

Un alt efect notabil al creșterii populației de urși este modificarea comportamentului acestora. În căutarea hranei, urșii au început să migreze din ce în ce mai des în zonele locuite de oameni. Aceasta este o problemă majoră, deoarece urșii care intră în contact cu activitățile umane tind să își piardă frica naturală de oameni și să dezvolte un comportament deviant, cum ar fi obișnuința de a căuta hrană în zonele populate, la ghenele de gunoi sau chiar în gospodăriile oamenilor.  

“În 2012 a fost o situație destul de aiurea: într-o lună jumate, 22 de vaci am găsit omorâte de urs pe fondul de vânătoare al universității. Și da, au fost probleme atunci.” a afirmat Vasile Ceucă

Acest comportament a dus la creșterea numărului de atacuri asupra oamenilor, care, în unele cazuri, s-au dovedit a fi fatale. Un astfel de incident tragic a avut loc în Munții Bucegi, unde o tânără de 19 ani a fost atacată și ucisă de un urs. Acest incident a stârnit o dezbatere aprinsă în societatea românească cu privire la necesitatea reintroducerii vânătorii controlate.

„În România, în ultimii 20 de ani, 26 de oameni au fost uciși de urși și 274 persoane au fost desfigurate. În numai 5 ani s-au înregistrat 6.400 de apeluri de urgență prin care s-au sesizat atacuri asupra omului, numai în 2021 fiind peste 1.500 apeluri. Solicităm Comisiei să aplice prevederile Directivei Habitate pentru a reevalua starea de conservare a celor 10 populații de urs brun din Europa, iar pe baza datelor obținute să analizeze dacă se impune actualizarea statutului lor de protecție”, spunea, în martie 2024, ministrul Mircea Fechet. 

Industria de vânătoare din România a fost, de asemenea, grav afectată de interzicerea vânătorii de urși. România era cunoscută pentru ofertele sale de vânătoare de urși, atrăgând vânători din întreaga lume care plăteau sume considerabile pentru a participa la partide de vânătoare. Acești bani contribuiau la economia locală, dar și la fondurile pentru conservarea faunei sălbatice.

“Au fost foarte multe efecte negative: pe lângă faptul că erau surse principale de venit pentru asociații de vânători. Dacă stăm să ne gândim, aveam o cotă undeva la 360-370 de exemplare și punem un preț mediu de 7.000 de euro. La 360-370 de exemplare ori 7.000 de euro, erau niște venituri substanțiale care intră în bugetul de stat și pe lângă asta este o resursă regenerabilă.” a explicat Vasile Ceucă

Când vine vorba de urșii ce urmează să fie vânați ni s-au mai explicat niște lucruri: „Deci aici avem două situații. Cele de intervenție, cotele care sunt pentru intervenție și cele pentru prevenție. Cele pentru prevenție se pot împușca de către vânători. Și acolo este o limită. Maxim, 400 de puncte valoarea blanei. La trofeu blană mă refer aici. Plus minus 5%. Aia înseamnă 420 de puncte, valoarea blanei, la trofeu blană mă refer aici, plus minus 5%, aia înseamnă 420 de puncte maxim care se pot împușca. Aia nu înseamnă că e un plus foarte mare. Deci, într-adevăr, vii o blană de medalie de aur, dar nu e un plus mare. Adică la noi incidența urșilor de 400 puncte e foarte mare. Noi vorbim de urși de 500-600 de puncte acolo. Te vorbim deja despre rarități.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.