Curtea de Apel Cluj a dat prima sentință într-un dosar în care compania INDUSTRIA SÂRMEI CÂMPIA TURZII, fosta Mechel, a câștigat prima rundă dintr-un proces deschis împotriva Finanțelor clujene. Firma este deținută de un patronat rus care a decis anul trecut schimbarea denumirii societății și concedierea a 300 de angajați. În momentul de față, societatea se află în reorganizare judiciar.
În martie 2023, INDUSTRIA SÂRMEI CÂMPIA TURZII SA a deschis un proces împotriva Finanțelor clujene care are ca obiect o acțiune de răspundere patrimonială prin care compania privată a solicitat returnarea unor dobânzi calculate de ANAF Cluj.
„Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-NAPOCA. Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ. Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, ca neîntemeiată. Respinge acțiunea formulată de reclamanta INDUSTRIA SÂRMEI CÂMPIA TURZII S.A. în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-NAPOCA si ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Admite în parte acțiunea formulată de aceeași reclamantă în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI. Obligă pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI să plătească reclamantei suma de 4.245.730 lei, reprezentând dobândă aferentă restituirii cu întârziere a TVA în sumă de 4.137.462 lei. Respinge, în rest, actiunea, ca neîntemeiată. Obligă pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI să plătească reclamantei suma de 4.700 de lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.”, arată soluția pe scurt a instanței.
În 2003 compania Industria Sârmei a fost privatizată și cumpărată de societatea elveţiană Conares Trading AG. Firma elvețiană era condusă de Vladimir Iorich, un mangnat rus, unul dintre cei mai bogați oameni din lume. În cadrul grupului Conares-Mechel, el este asociat cu Igor Zyuzin, alt oligarh rus. După doi ani compania de la câmpia turzii și-a schimbat denumirea în Mechel, iar în 2013 a intrat în insolvență, procedură în care se află și în momentul de față. În același an, combinatul a fost vândut către firma Invest Nikarom, și a revenit la denumirea SC Industria Sârmei Câmpia Turzii. În urmă cu 4 ani, acționariatul și firma care se ocupa de lichidare au decis mutarea activelor pe firma Industrial Steel Wires Câmpia Turzii (ISWCT) SRL, iar societatea este deținută acum Alphard Financial Corp, beneficiar fiind .
Rușii cu afacerile, românii cu ochii închiși
Una dintre condițiile privatizării combinatului de la Câmpia Turzii a fost ca noii patroni să nu dea oamenii afară. Însă acest punct din contract nu a fost respectat.
În 2012 a fost un val de disponibilizări care i-a făcut pe clujeni să meargă la DNA.
„Am fost întrebaţi dacă suntem dispuşi să mergem pe fir în povestea Mechel, pentru că o să ni se pună la dispoziţie Corpul de Control al primului-ministru, să verifice contractul de privatizare. Am fost în Capitală, unde ne-am adresat la Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Parchetului General. Din 2003 până în 2012, ruşii au desfiinţat circa jumătate din cele 16 secţii care funcţionau la Câmpia Turzii, după ce au tăiat utilajele şi le-au vândut ca fier vechi. Ruşii au încălcat prevederea potrivit căreia trebuia să păstreze obiectul de activitate al combinatului, „elaborarea de oţel şi producere produse metalurgice”. În 2006 s-a închis oţelăria. S-au angajat, în contract, să crească cifra de afaceri cu 80%, şi nu a fost aşa. Este flagrant cum a fost scurtat termenul în care investitorul străin era obligat să-şi respecte obligaţiile asumate în contractul de privatizare, cu 13 luni. În plus, ruşii trebuiau să investească într-o instalaţie de turnare continuă, la oţelărie, lucru care nu s-a întâmplat”, își amintește un fost sindicalist de la combinatul din Câmpia Turzii.
În afacere, de-a lungul anilor s-au implicat și oamenii politici din Cluj, dar nu au reușit nici măcar să ”fâsâie o petardă” în legătură cu soarta combinatului. Toată acțiunea politicienilor s-a concretizat în pomparea declarațiilor către presă.
Grupul siderurgic rus Mechel a intrat pe piața românească în 2002 controlând combinatele Mechel Câmpia Turzii (INSI), Mechel Târgoviște (COS), Ductil Steel Oțelu Roșu și Laminorul Brăila. Rușii au adus în insolvență sau faliment toate companiile deținute în România.
Ultimele mișcări de trupe făcute de ruși în cazul combinatului de la Câmpia Turzii datează din 2020. Chiar dacă se află în insolvență s-a reușit ca activele de producție deținute de Industria Sârmei Câmpia Turzii (ISCT) SA să fie mutate pe firma Industrial Steel Wires Câmpia Turzii (ISWCT) SRL. Societatea este deținută de ALPHARD FINANCIAL CORP, un off-shore din Insulele Virgine Britanice.
Nici rușii nu scapă de taxa foștilor șefi din SRI
Însă, rușii nu au umblat de capul lor prin România să cumpere combinate siderurgice. O parte din bani s-au lipit și de mâinile românilor.
Spre exemplu, una dintre ”săgețile” lui Ziuzin este Boris Golovin, reprezentantul oligarhului în afacerile din România.
Golovin a fost unul dintre asociații lui Viorel Soare, fost angajat în cadrul SRI care a făcut afaceri de cu fostul director adjunct al SRI, generalul Dumitru Zamfir. Soare a lucrat în SRI pe partea tehnică, și a fost coleg de muncă cu generalul Dumbravă, iar ulterior cei doi au fost parteneri de afaceri, începutul business-ului formându-se în garsoniera deținută de fiica generalului Zamfir.
Contractul de privatizare secret și acum
Prin contractul de privatizare, secretizat și la această oră, datoriile către furnizorii de curent și gaz sunt eșalonate pe o perioadă de cinci ani. Mechel este scutit şi de la plata majorărilor și penalităților aferente.
În contrapartidă, investitorul este obligat să nu vândă, timp de cinci ani, activele societății, să respecte contractul colectiv de muncă şi să facă investiții tehnologice și de mediu de 20 de milioane de dolari.
Ajutoarele de la stat vin şi în anii următori. Între 2003 și 2004 combinatul primeşte, prin Hotărâre de Guvern, 67,7 milioane de dolari, de cinci ori mai mulţi bani decât primise între 1990 și momentul privatizării, 2002.
Mechel împărțită de rușii și băieții deștepți de la… fier vechi
În acționariatul combinatului de la Câmpia turzii se regăsește și firma Silnef din Brașov, care se ocupă de comercializarea fierului vechi.
Societatea este patronată de STREJUT NICOLAE SILVIU, unul dintre milionarii braşoveni implicați în scandalul “Firmele ţigăneşti”, un dosar naţional instrumentat de DNA. O parte din firmele lui Strejuţ au fost controlate, dar nimeni nu a avut de suferit vreo repercusiune legală. “Sunt efectuate percheziţii în 31 locaţii (domicilii ale unor persoane fizice şi sedii sociale ale unor societăţi comerciale) situate în 7 judeţe (Bacău, Dolj, Mehedinţi, Mureş, Olt, Giurgiu şi Braşov) zone în care există suspiciuni că gruparea respectivă ar fi desfăşurat, în perioada 2012-2013, activitatea infracţională”, se arată într-un comunicat al DNA.De asemenea, cei de la DNA au făcut, la cererea ANAF, în paralel, verificări la firma Silnef, de unde au fost ridicate mai multe documente. Nimeni nu a fost trimis în judecată.
