Începând cu 1990, Poșta Română a fost lăsată în urmă și căpușată de o mână de oameni cu influență: pe lângă salariile mici ale angajaților, care doar recent și-au încheiat greva, modernizarea a fost întârziată cât de mult posibil. Astfel, în domeniile în care ar fi trebuit să domine piața, Poșta a fost fie depășită de competitori care și-au început infrastructura de la zero, fie furată prin licitații publice dedicate.
Trei dintre aceste domenii în care Poșta Română a pierdut sunt: serviciile poștale, împlicuirea și curieratul. În ceea ce privește livrarea de colete, piața actuală este una competitivă, cu multe firme active; totuși, abia în 2023 Valentin Ștefan, directorul general al Poștei, anunța intenția de a intra în acest domeniu. Printr-o investiție de 100 de milioane de lei, dorea crearea unei rețele de 3.000 de puncte de tip easy box. În prezent, toate firmele private care sunt active în piața de curierat sunt peste nivelul Poștei Române, lucru foarte impresionant dacă luăm în vedere că toate au trebuit să își construiască infrastructura de la zero.
În ceea ce privește serviciile poștale, datorită infrastructurii moștenite, Poșta Română este cel mai mare actor. Fiind cel mai mare angajator din România, are 23.000 de oameni, dintre care aproximativ 10.000 sunt poștași. Companiile statului, când decid cine să livreze scrisori către clienți (precum facturi sau pensii), trebuie să organizeze licitații publice; în mod normal, Poșta Română ar începe fiecare licitație cu un avantaj, iar acesta ar trebui să fie cel mai evident în zonele rurale, unde are cele mai multe sedii. Însă unele companii reușesc să vină cu prețuri mai mici: Pink Post reușește să câștige licitații conform cărora ar trebui să livreze scrisori la fiecare om acasă, cu doar 2000 de poștași. Câteodată, ofertele lor la aceste licitații sunt cu un ban mai mici decât oferta Poștei Române; despre acest subiect vom scrie mai detaliat într-un articol viitor.
Afacerea Pink
Grupul Pink Post, autodenumit și cel mai mare operator privat de servicii poștale din țară, este format din o multitudine de firme, unele fondate de ei înșiși, altele cumpărate. Majoritatea provin din fostul grup Total Post, însă dintre cele care au fuzionat în holding ies în evidență AK Post Courier și cu deosebire Postmaster, în 2017. După numele actual, Pink Postmaster a fost filiala regională a Österreichische Post, Poșta Austriacă controlată de guvern. Această tranzacție a fost
una atât de importantă, încât a ajuns să fie verificată – și în final aprobată – de către Consiliul Concurenței.
Majoritatea companiilor care fac parte din grup au nume asemănătoare, astfel încât să bage în confuzie pe oricine încearcă să le analizeze afacerile. Situația este atât de încârligată, încât ei înșiși au făcut greșeli în completarea actelor. În lista cu firme se regăsesc: Pink Post Solutions, Pink Post Publimail, Pink Post Office, Pink Postmaster, Pink Post Info, Pink Express Delivery, ILRA Pink Post Operations și ILRA Post Holding. Între cele active se găsește și AK Post Courier, iar printre cele închise sunt Total Post Mail Services și Total Post Services.
Toate aceste firme au trecut prin multe mâini, însă prin majoritatea au fost implicate mai multe companii cu sedii în țări străine. Printre aceste se numără Wisockyn Investments Limited, , Terrane Limited și Radu Holding, însă ies în evidență Zoto Investments, firmă Olandeză și Intrapan Limited, cu sediu în Cipru, o țară deseori folosită de afaceriști pentru a scăpa de impozite.
În ciuda numărului mare de oameni implicați în afacere, la final ajungem la două persoane care controlează grupul: Cristinel Vasile Petcu și Radu Octavian Claudiu.
Petcu este implicat direct în mai multe dintre aceste companii, dar el a ajuns relevant prin partenerul său de afaceri, Răzvan Petrovici: a fost administrator la Tichet Plus Services SRL, una dintre companiile sale. Petrovici – finul lui Virgil Măgureanu – este un personaj controversat, fiind acuzat de achiziții fictive și evaziune fiscală. În lista lungă de nume implicate în această grupare de firme, o găsim și pe Anișoara Buruiană. Ea a fondat Pink Express Delivery în 2019, iar în 2011 reprezenta Zoto Investments BV. Conform jurnalul.ro, ea este soția lui Gheorghe (Geo) Buruiană, un alt partener de afaceri a lui Petrovici, recunoscut ca mâna sa dreaptă.
Radu Octavian Claudiu este celălalt beneficiar al acestei afaceri. Istoricul lui este unul tipic postcomunistt: în 2004 a ajuns parlamentar pe listele PD-PNL, dar a demisionat după câteva luni, în urma primirii verdictului de colaborator al Securității din partea CNSAS. Octavian Radu are multe afaceri, majoritatea ajunse în insolvență, însă este cunoscut prin lanțul de librării Diverta
pe care l a vandut unui alt investitor.Radu Octavian a lucrat inainte de 1989 la ICE Exportlemn unde a fost coleg cu Viorel Catarama si apoi la ICE CHIMEXPORTIMPORT, si sub acoperire pentru Directia de Informatii Externe. Într-o analiză realizată de romanialibera.ro este făcută o recapitulare a firmelor deținute de el, printre care se numără și Rimobi Investment, TCE Capital Invest, Caro Toys, Vinexpert și Atlas Computer Comimprodex.
El se află în spatele și în spatele celor două companii străine menționate mai sus: Zoto Investments și Intrapan Limited. Octavia Radu are în istoric mai multe afaceri în offshore-uri, atât prin cele deținute de el, cât de partenerii săi de afaceri. El a fost unul dintre fondatorii companiei Inform Lykos.
Inform Lykos este o compania grecească, parte din grupul Austriacard; ei, alături de Zipper Services, au umplut golul lăsat de Poșta Română în piața de împlicuire. Faptul că aceste două companii au ajuns să domine sectorul nu este o coincidență: ambele au fost amendate de Curte Concurenței în 2016 pentru practici anticoncurențiale: ele se coordonau între ele, astfel încât își împărțeau clienții. Abia în 2022 Poșta Română a intrat pe această piață, când au cumpărat tehnologia necesară pentru împlicuirea automată.
Privatizările strategice
Despre Zipper Services, colegii de la Gazeta de Bistrița au mai scris în 2019, când l-au conectat la această afacere pe Kerekes Gabor. El a făcut parte din dosarul „Privatizărilor Strategice”, în care a fost condamnat la cinci ani de închisoare cu executare pentru aderare și sprijinire a unui grup infracțional transnațional. Mai mult un partener al său de afaceri, Vasile Andrei Vita – care este și socrul lui Rareș Bogdan – a avut contracte cu SIE și SRI în 2010.
În prezent, grupul Pink Post este controlat de către Inform Lykos, care deține din 2023 50,1% din Ilra Pink Post Operations, compania care conduce de facto gruparea. Pink Post Office, firma care controla afacerea, este acum în insolvență, iar conform Profit.ro, în 2022 avea datorii de 20 de milioane de lei; printre creditorii care au de recuperat în urma închiderii se găsesc alte firme care fac parte din grup: Pink Port Solutions, Ak Post Courier Services și Ambient Consultanță. Din ceea ce a fost anunțat până în prezent, planul pentru Pink Post este de a fi listat la BVB.
Ambient Consultanță este o firmă fondată în 2011 de Ciocoiu Eugenia, în prezent deținută de Petcu Mandita (soția lui Cristinel Petcu), și care este acționară și administrator în mai multe companii din grup, printre care și Ilra Pink Post Operations. De asemenea, ea poate fi reprezentată de Petcu Cristinel Vasile, Kontos Emmanouil, Radu Octavian Claudiu, Găitănaru Florin și Anghel Liviu.
Un alt nume pe care l-am găsit de mai multe ori în aceste firme este Paul Priboi, mai exact administrator al Pink Post Solutions și reprezentant al Ambient Consultanță. Nu am putut să confirmăm o legătură de rudenie cu Ristea Priboi, care a fost ofițer în Securitate și în SIE, după revoluție, iar mai apoi politician. Totuși, pe lângă că au același nume de familie, ei s-au născut amândoi în județul Dolj, în sate apropiate.
Membrii ai serviciilor de informații – atât cele postdecembriste, cât și cele comuniste – au încercat constant, și de cele mai multe ori au reușit, să intre în Poșta Română și să o influențeze. La Cluj putem vorbi inclusiv de o intervenție directă din partea Serviciului Român de Informații. Cornel Caraba a fost un ofițer de spionaj al Securității în cadrul DIE, iar în anii 1990 a fost numit șef al secției SRI Cluj, la cererea lui Virgil Măgureanu. Caraba a ajuns să lucreze la Direcția Regională de Poștă Cluj,
