Sătui să aștepte plata unor drepturi salariale restante, 17 judecători care activează sau au activat la Tribunalul Bistrița-Năsăud și Judecătoria Bistrița au dat în judecată, în vara anului trecut, Ministerul Finanțelor, pentru recuperarea respectivelor sume. Cauza a fost judecată la Curtea de Apel Cluj, unde însă judecătorii bistrițeni nu și-au găsit dreptatea, pe motiv că sumele restante au fost plătite o parte anul trecut, iar o parte sunt prevăzute în bugetul de stat adoptat în acest an de Parlament. Sentința nu este definitivă și a fost atacată cu recurs, la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ).
Cei 17 judecători, dintre care în acest moment 16 activează la Judecătoria Bistrița și Tribunalul Bistrița-Năsăud și unul la Judecătoria Turda (transferat de la Judecătoria Bistrița), au solicitat instanţei obligarea Ministerului de Finanțe la asigurarea pentru Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, ca ordonator principal de credite, a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale ale judecătorilor conform Ordinului nr. 959/1/12.04.2023 emis de ÎCCJ, și implicit a drepturilor salariale cuprinse în ordinele de salarizare individuale emise subsecvent ordinului menţionat.
Cu câteva zile înainte de a depune acţiunea în instanță, judecători reclamanţi au transmis prin fax Ministerului de Finanțe o adresă prin care au solicitat asigurarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor salariale restante.
Restanțele ar fi trebuit plătite până la finele lui 2023
Cei 17 judecători reclamanți în dosar nu sunt singurii din țară care trebuie să primească restanțele salariale, iar suma pe care statul o datora la nivelul anului trecut judecătorilor din întreaga țară se cifra la 639 de milioane lei plus penalități de 128 milioane lei – drepturi de natură salarială stabilite prin titluri executorii în favoarea personalului din Înalta Curte de Casație și Justiție şi din cadrul celorlalte instanțe judecătorești, pentru care termenele eșalonate de plată se împlineau în anul 2023, precum și a accesoriilor aferente acestor drepturi, calculate potrivit legii.
“În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt magistraţi judecători în cadrul Judecătoriei Bistrița, Judecătoriei Turda, şi respectiv în cadrul Tribunalului Bistrița-Năsăud, prin adresa din data de 11.07.2023. transmisă prin fax pârâtului au solicitat asigurarea fondurilor necesare conform petitului.
Reclamanţii au susţinut că, în cauză nu se poate afirma că nu au avea calitate procesuală activă pentru că refuzul pârâtului nu priveşte o cerere directă a lor, ci o cerere a ordonatorului principal de credite – ÎCCJ. Este cât se poate de evident că refuzul pârâtului faţă de cererea ÎCCJ de asigurare a fondurilor necesare în scopul menţionat în petit este de natură a afecta grav drepturile şi interesele nu numai a reclamanţilor, cât şi a tuturor judecătorilor.
În susţinerea demersului lor, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 1 alin. 1 teza finală, art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 şi au considerat că refuzul pârâtului are natură administrativă, pentru că implică efectuarea unor operaţiuni administrative care sunt necesare pentru asigurarea şi protejarea drepturilor recunoscute de ÎCCJ ca ordonator principal de credite.
Cu toate acestea, în cauză se poate vorbi si de o cerere directă a subsemnaţilor, având în vedere cererea transmisă direct în data de 11.07.2023.
Pe de o parte, reclamanţii au precizat că raportat la art. 20 alin. 3 şi art. 142 alin. 5 din Legea nr. 304/2022, în materia drepturilor salariale ale judecătorilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin preşedintele său este ordonator principal de credite, având exclusiv competenţe în stabilirea acestor drepturi.
În exercitarea acestor atribuţii, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a emis Ordinului nr. 959/1/12.04.2023 prin care drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor şi curţilor de apel se recalculează, începând cu data de 01.01.2018 şi pentru viitor până la modificări legislative, având în vedere valoarea de referinţă sectorială 605,225 de lei, cu înlăturarea plafonării prevăzută de art. 38 alin. 6 Din Legea nr. 153/2017 raportat la Anexa V din acelaşi act normativ.
Raţiunea pentru emiterea unui astfel de ordin a fost existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care, conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016 generează dreptul restului magistraţilor în egalizarea salarială în acest sens. Astfel, s-a dorit preîntâmpinarea unui val de acţiuni în justiţie care ar fi determinat acumularea inutilă a unor obligaţii suplimentare pentru Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
De altfel, reclamanţii au menţionat că au hotărâri judecătoreşti definitive care le acordă aceste drepturi, pentru perioade mai mari chiar decât cea menţionată în ordin, urmând a executa silit ordonatorii de credite căzuţi în pretenţii.
Cu toate că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a emis ordinul menţionat mai sus, judecătorii nu au fost puşi în plată cu motivarea că Ministerul Finanţelor Publice refuză să asigure bugetul necesar.
Raţiunea principală pentru care din data de 01.01.2023 bugetul salarial al judecătorilor a trecut de la Ministerul Justiţiei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost asigurarea independenţei financiare a judecătorilor, ca parte a independenţei judecătorilor garantată de art. 124 alin. 3 din Constituţia României. Or, dacă s-a dorit de către legiuitor asigurarea independenţei financiare a judecătorilor prin transferarea bugetului de salarii de la Ministerul Justiţiei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aceasta devine inaplicabilă dacă Ministerul Finanţelor Publice refuză să asigure sumele necesare pentru plata drepturilor salariale stabilite de preşedintele Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie în exercitarea şi limitele conferite de lege.
Ministerul Finanţelor Publice nu poate să aibă aptitudinea de a refuza creditarea sumelor solicitate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru că astfel însăşi noţiunea de independenţă financiară a Justiţiei este lăsată fără obiect, în contra intenţiei legiuitorului, şi implicit a Constituţiei şi inclusiv jurisprudenţă Curţii Constituţionale este elocventă în acest sens.
Aşadar cenzurarea bugetului de salarii al Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, prin refuzul creditării sumelor solicitate, care conduce în mod direct la imposibilitatea achitării drepturilor salariale ale judecătorilor, atât cele stabilite prin acte administrative, cât şi cele stabilite prin hotărâri judecătoreşti, încalcă în mod vădit principiile independenţei justiţiei – garantat de art. 124 alin. 3 din Constituţia României raportat la art. 126 alin. 1 din Constituţia României, şi al separaţiei puterilor în stat – garantat de art. 1 alin. 4 din Constituţia României.”, a reținut Curtea de Apel Cluj și acțiunea depusă în instanță de cei 17 judecători.
Acțiune respinsă, restanțe plătite cu țârâita
La jumătatea lunii trecute, Curtea de Apel Cluj a dat verdictul în acest dosar, respingând acțiunea celor 17 judecători, motivele invocate de instanță fiind că pe intervalul de la data emiterii Ordinului ÎCCJ din aprilie 2023 şi până la 1 ianuarie 2024, au avut loc plăți parțiale în privința acestor drepturi salariale, iar în decembrie 2023, prin HG nr. 1.279/2023, Guvernul a suplimentat, din Fondul de rezervă, bugetul ÎCCJ cu suma totală de 767.000 mii lei, din care la capitolul 61.01 «Ordine publică şi siguranţă naţională», titlul 10 «Cheltuieli de personal» cu suma de 639.000 mii lei şi la titlul 59 „alte cheltuieli“ cu suma de 128.000 mii lei, reprezentând dobânzi legale moratorii şi/sau penalizatoare, pentru achitarea drepturilor de natură salarială stabilite prin titluri executorii în favoarea personalului din Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi din cadrul celorlalte instanţe judecătoreşti, pentru care termenele eşalonate de plată se împlinesc în anul 2023, precum şi a accesoriilor aferente acestor drepturi, calculate potrivit legii. Numai că respectiva HG prevede plata eșalonată a drepturilor restante, în termen de 5 ani.
“În baza actului normativ menţionate au fost efectuate plăţile aferente lunilor octombrie -decembrie 2023.
În ceea ce privește plățile viitoare, curtea reține că începând cu data de 1 ianuarie 2024 prin legea bugetului de stat, respectiv Legea nr. 421/2023 a bugetului de stat pe anul 2024, au fost incluse în bugetul de stat şi fondurile necesare plății drepturilor salariale către judecători la nivelul stabilit prin ordinul a arătat anterior. Se reține, astfel, că au fost puse la dispoziţia ÎCCJ fondurile necesare”, se mai precizează în motivarea Curții de Apel Cluj.
Sentința nu este definitivă și a fost atacată cu recurs de către unul, deocamdată, dintre reclamanți, la ÎCCJ.
Doamne feri.
Doar pentru ei este legea dreapta, alții în aceiași aceiasi situatie se judecă degeaba, acești judecători nu le dau câștig de cauză.
Rușine să vă fie .