Dosarul în care fostul secretar de stat Ioan Andreica este inculpat, alături de Adrian Palade, Mircea Cozariuc, Cristian Stamatoiu, Claudiu Sabău, Ion Istrate, Mihai Stănescu și Cezar Stănescu, pare că se apropie de final. În timp ce avocații acuzaților spun că faptele sunt prescrise, procurorii susțin contrariul. Pe de altă parte, probele de la dosar destul de slăbuțe, astfel încât să dovedească faptul că inculpații au comis, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptele de care sunt acuzați. Dar asta va stabili instanța…
Reamintim că, Ioan Andreica, fost secretar de stat în Ministerul Dezvoltării, este acuzat de procurorii DNA, de trafic de influență, Adrian Palade pentru complicitate la trafic de influență, Cozariuc Mihai-Mircea pentru cumpărare de influență, Stamatoiu Cristian pentru cumpărare de influență în formă continuată, Popescu Lazăr complicitate la trafic de influență și instigare la spălare de bani în formă continuată, Sabău Ioan-Claudiu trafic de influență în formă continuată, Istrate Ion (Fuji) pentru complicitate la trafic de influență în formă continuată și spălare de bani în formă continuată, Stănescu Mihai pentru spălare de bani în formă continuată şi Stănescu Cezar pentru spălare de bani.
DNA vrea musai o decizie a CJUE
De mai bine de 4 luni, dosarul pare că bate pasul pe loc. Totul pare că gravitează în jurul unei decizii a Curții de Justiție a uniunii Europene (CJUE), cu privire la deciziile CCR care fac referire prescrierea răspunderii penale.
Astfel, în luna noiembrie a anului trecut, procurorii DNA au venit cu o solicitare în instanță, de a sesiza CJUE pentru a cere lămuriri cu privire supremația dreptului comunitar în raport cu dreptul național, în materia răspunderii penale.
Astfel, după ce fac un istoric al reglementărilor și Deciziilor CCR privind prescripția, procurorii anticorupție precizează că, dacă acestea ar fi aplicate, în prezenta cauză, faptele ar fi prescrise încă din anul 2020.
În opinia procurorilor, există însă o serie de consecințe, în sensul în care multe persoane trimise în judecată pentru comiterea unor infracțiuni să scape de acuzațiile aduse de procurori fără să fie judecate.
“Înlăturarea termenului special de prescripție, ca urmare a Deciziei nr. 358/2022 a CCR, este de natură să creeze un risc sistemic de impunitate la nivel național și nu doar pentru infracțiunile de corupție și spălare a banilor, ci a tuturor infracțiunilor, cu excepția celor imprescriptibile.
Procedurile penale referitoare la infracțiunile de corupție implică anchete complexe și greoaie.
Durata procedurii în fața instanțelor este de așa natură, în acest tip de cauze, încât impunitatea de fapt nu ar constitui în România un caz excepționale, ci regulă.
Menționăm că această înlăturare a termenului special de prescripție nu reprezintă voința legiuitorului constituant sau delegat (de altfel legiuitorul delegat a acționat imediat după pronunțarea deciziei CCR și anterior publicării ei), ci ar putea fi o consecință a Deciziei CCR, instituție situată în afara sistemului judiciar, ai cărei membri sunt numiți în proporție de 2/3 de puterea legislativă și 1/3 de președintele țării.
În acest sens facem trimitere la cele statuate deja de CJUE în cauza Euro Box Promotion și alții (…) a treia întrebare: «Articolul 2 și articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, precum și Decizia 2006/928 trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări sau unei practici naționale potrivit căreia deciziile curții constituționale sunt obligatorii pentru instanțele de drept comun, cu condiția ca dreptul național să garanteze independența curții constituționale menționate în special față de puterile legislativă și executivă, astfel cum este impusă de aceste dispoziții. În schimb, aceste dispoziții din Tratatul UE și decizia menționată trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale potrivit căreia orice nerespectare a deciziilor curții constituționale naționale de către judecătorii naționali de drept comun este de natură să angajeze răspunderea disciplinară»”, au arătat procurorii DNA în documentul depus la dosarul cauzei.
Totodată, procurorii subliniază că România s-a angajat să combată infracțiunile la cel mai înalt nivel atunci când a aderat la Uniunea Europeană, astfel că prezentul dosar are o legătură cu dreptul UE.
“Necesitatea interpretării dreptului Uniunii rezultă din imposibilitatea de a asigura respectarea obiectivelor de referință pe care România s-a obligat să le atingă (…) în contextul aplicării Deciziei nr. 297/2018 în modalitatea impusă de Decizia nr. 358/2022, fapt care ar conduce la crearea unui risc sistemic de impunitate în toate cauzele penale, inclusiv în cele de corupție la nivel înalt.
Totodată, Hotărârea din 15 iulie 1964, Costa (…), Curtea a stabilit principiul supremației dreptului comunitar, înțeles în sensul în care consacră prevalența acestui drept asupra statelor membre. În această privință, Curtea a constatat că instituirea prin Tratatul CEE a unei ordini juridice proprii, acceptată de statele membre pe bază de reciprocitate, are drept corolar imposibilitatea statelor menționate de a face să prevaleze, împotriva acestei ordini juridice, o măsură unilaterală sau de a opune dreptului născut din Tratatul CEE norme de drept național, indiferent de natura acestora, altfel existând riscul ca acest drept să își piardă caracterul comunicat și ca fundamentul juridic al Comunității înseși să fie pus în discuție.
Or, în acest context faptic și normativ, este evident că se impune a cunoaște dacă o eventuală neaplicare a Deciziei nr.. 358/2022 a CCR ar fi conformă dreptului comunitar li dacă lăsarea neaplicată a prevederilor naționale în materie de prescripție aduce atingere art. 49 paragraful 1 teza ultimă din Carta drepturilor fundamentale”, au explicat procurorii DNA.
Solicitările Ministerului Public, considerate inadmisibile de CJUE
Cu toate că până la acest moment, nu s-a primit un răspuns din partea CJUE cu privire la sesizare, avocații inculpaților spun că cererea Ministerului Public este inadmisibilă, iar Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu are cum să cenzureze o decizie a Curţii Constituţionale. Totodată, mai arată avocații, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a catalogat deja ca fiind inadmisibile solicitările Ministerului Public formulate în aproape toate dosarele aflate pe rolul instanţelor româneşti şi în care se apropie termenul de prescripţie.
Solicitarea DNA a venit ca urmare a cererilor depuse încă din toamna anului trecut de către 6 din cei 8 inculpați cu privire la intervenirea prescripției răspunderii penale, și care conform calculelor lor, aceasta s-ar fin împlinit în 2022.
Drept urmare, la termenul de judecată care a avut loc luna trecută, avocații inculpaților au cerut ca instanța să judece probatoriul și să se pronunțe în cauză. De cealaltă parte, DNA susține altceva și insistă să se aștepte răspunsul CJUE.
“Referitor la amânarea cauzei pentru a se pronunţa Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza în care a fost sesizată cu aplicarea/neaplicarea deciziilor CCR, arată (n. r. – DNA) că, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii trimişi în judecată doar pentru infracţiuni de corupţie sau doar pentru spălare de bani lucrurile sunt relativ clare în sensul că, fie că se va aplica legea veche, fie că se va aplica legea nouă, infracţiunile ar fi prescrise. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul Popescu Lazăr, arată că, s-a afirmat că infracţiunea de spălare de bani oricum este prescrisă pentru că dispoziţiile Vechiului Cod sunt favorabile unde termenul de prescripţie specială era o dată şi încă jumătate. Termenul de prescripţie specială a fost o dată şi încă jumătate până în luna aprilie 2012. În luna aprilie 2012 pedeapsa pentru spălare în forma reţinută în sarcina inculpatului Popescu Lazăr era de la 3 la 12 ani, şi nu de la 3 la 10 ani.
Aşa fiind, pe lege globală, este termenul de prescripţie de 10 ani plus jumătate, adică 15 ani şi infracţiunea de spălare bani nu este prescrisă. Mai mult, în cazul inculpaţilor Popescu Lazăr şi Istrate Ion s-au reţinut infracţiunile de spălare de bani şi corupţie. Din punctul de vedere al acuzării este mai favorabilă legea nouă dacă se aplică global pentru că s-a împlinit termenul de prescripţie generală în ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, dar referitor la infracţiunea de corupţie, în baza deciziei CJUE, cea veche, în care se spune că în caz de impunitate, judecătorul fondului poate aprecia dacă reţine sau nu deciziile CCR, nu ar fi prescrisă, şi în această cauză, concluziile ar fi de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.
De asemenea, apreciază că, în situaţia în care se aşteaptă soluţia CJUE, lucrurile ar fi tranşate şi poziţia acuzării o să fie în consecinţă”, a opinat reprezentantul DNA în fața instanței.
