Concluzia amară din finalul episodului anterior este că, americanul de rând, soldat NATO sau francezul or belgianul nu au de ce și nici cum să apere o Românie din care bărbații apți de război au fost nevoiți să plece din cauza corupției, a nefuncționării statului de drept și a arivismului unei clase politice care nu se mai satură de furat.Cocoțați în funcții super bine plătite, cu rudele și amantele plasate pe job-uri la stat, cu privilegii nelimitate, politrucii români au pretenții de la americani, francezi și alții să le apere țara? Să vină NATO să facă și să dreagă, nu? În timp ce preocuparea lor majoră este ce să mai fure și cum să mai pună Poporul Român la plată, pentru tot felul de băieți deștepți din energie, gaze și alte resurse peste care mafia politică de la partidele aflate la putere s-a făcut stăpână? Grijă pentru popor și pentru comunitățile locale? Niet!
Nu au timp, că sunt plecați în concedii de lux pentru a cheltui banii nemunciți! Doar nu au intrat în politică pentru binele poporului! Ci pentru bani și privilegii! Poporul? Din patru în patru ani, la vot! În rest, taxe, impozite, jaf și cotropire, manipulare, facturi din ce în ce mai mari de plătit, salarii și pensii, din ce în ce mai mici, din motive de inflație și, cam atât! În acest context rămân active cele două întrebări: cine apără România în caz de invazie sau spețialnaia operația, cum ar veni? Și, cu cine mergem la război, în caz de cotropire? Or poate suntem deja ”ocupați”, economic, terminați prin ”războiul climatic” și cel informațional? Suntem deja colonie rusească și nu știm?
Or, dacă anterior încercam să răspund la întrebarea cine apără România, că numai ce ieșise legea privind chemarea la arme a tinerilor români incorporabili, atât din țară cât și din Diaspora, acum voi încerca să răspund, folosind aceeași tehnică a compilației, citat și selectat din autori redutabili, analiști politici și media alcătuind o țesătură ”digerabilă” pentru publicul cititor, care nu are timp să citească prea multe analize, din motive temeinice, cu cine mergem la război?
Românii sunt mai bine apărați, România este mai bine protejată?!
Reluăm, nu neapărat repetând, anumite idei din materialul anterior, afirmațiile omului ales de 7 milioane de români pentru a găsi soluții la provocările momentului și la problemele sistemice. Astfel, întrebarea apărută după conferința de presă a președintelui țării și, pe care, mai mulți jurnaliști și analiști politici dar și specialiști în apărare referitoare la competeța președintelui Klaus Werner Iohannis au pus-o privind funcționarea NATO și rolul secretarului său general este mai mult decât binevenită, după ce KWI a afirmat că s-ar gândi dacă i s-ar face propunerea de a ocupa funcția de Secretar General la NATO… Printre rânduri, din declarația de presă, transpare ideea că, preocupat pare-se doar de propriul viitor, actualul președinte al României ar fi lansat o fumigenă, pentru a îndepărta interesul jurnaliștilor de la realitatea infernală în care trăiesc românii, tot mai săraci și mai disperați de perspectiva cel puțin stranie a zilei de mâine, în care spectrul unui război neînțeles, inutil, dar la fel de barbar și de sângeros ca și ultimul conflict mondial este tot mia prezent… Ca să nu mai vorbim aici de ”draftul” legilor siguranței naționale, prin care, în conivență cu SRI, nu mai este nici un dubiu, Administrația Prezidențială a moșit un fel de cadru legal, în care să ”zburde” în voie ”Noua Securitate?” Este posibil ca președintele să nu aibă un minim de empatie pentru bărânii României, care se împrumută de la casele de ajutor pentru a avea cu ce să își cumpere mâncarea, care fac economii mai drastice pentru a le ajunge pensioara, de la o lună la alta sau față de tinerii care dau bir cu fugiții din țară, ca alungați de ciumă? Cu ce îl au la mână serviciile încât acesta calcă totul în picioare, având doar ținte în afara țării: SG la NATO sau președinte al CE la Uniunea Europeană? Casele din Sibiu? Sau altceva?
Femeile care i-au luat fața lui KWI
Jurnalista și scriitoarea Sabina Fati, o redutabilă analistă a cărei competențe au ieșit la iveală, mai puternic, în ultimii ani, scrie pe DW că, al nostru președinte ar putea avea concurență serioasă la job-ul de la NATO, având în vedere că pe lista scurtă pentru funcția de SG s-ar afla câteva femei:
Mai este un an până la plecarea lui Stoltenberg, dar agitaţia a început mai demult. Pe lista care circulă încă de acum un an şi despre care a scris şi DW au rămas câteva femei care şi-au dovedit calităţile, plus preşedintele român Klaus Iohannis şi premierul olandez Mark Rutte.
Potrivit diferitelor surse diplomatice, printre favorite se află Dalia Grybauskaitė, 65 de ani, fosta preşedintă a Lituaniei între 2009 şi 2019, cu o poziţie de neclintit faţă de Rusia. De altfel, ea e prima care a numit Rusia un stat terorist, încă din 2014, după anexarea Crimeei. Urmează prim-ministra estoniană, Kaja Kallas, 45 de ani, care a făcut din ţara ei cea mai mare donatoare pentru cauza Ucrainei, dacă raportăm banii investiţi în războiul anti-rus la Produsul Intern Brut al micii republici baltice. Kaja Kallas vine dintr-o familie cu tradiţii politice, tatăl ei a fost prim-ministru iar în perioada sovietică mama ei împreună cu bunica şi străbunica ei au fost deportate în Siberia. Fosta preşedintă din Estonia, Kersti Kaljulaid, 52 de ani se află şi ea printre favoriţi. A rămas şi fosta preşedintă croată, Kolinda Grabar-Kitarović, 54 de ani, foarte apropiată de familiile conservatoare din UE şi SUA. Potrivit unor surse diplomatice, Marea Britanie şi-ar dori fotoliul de secretar general al NATO, dar mai multe state mari din UE se opun, mai ales că Londra a numit până acum trei din cei 13 secretari generali ai NATO. Fosta prim-ministră Theresa May s-ar califica pentru funcţie şi ar avea avantajul că este femeie, dat fiind că Alianţa ar vrea să-şi demonstreze adecvarea, modernitatea şi deschiderea, inclusiv în acest fel.
Ce îl recomandă pe KWI pentru NATO?
Cităm din același articol al Sabinei Fati:
”În România, Klaus Iohannis şi-a păstrat retorica democrată, dar a renunţat la un guvern reformist în favoarea unei coaliţii stagnante cu social-democraţii. Primul efect al acestei mişcări este agresiunea împotriva magistraţilor independenţi, amestecul politicii în justiţie, pe scurt menţinerea contrareformei statului de drept. Apoi, preşedintele a schimbat doi premieri, aducând în fruntea statului un fost general, care încearcă să conducă nu doar guvernul, ci şi justiţia ca şi cum ar fi pe front. Klaus Iohannis are prestanţă, dar francheţea lui rudimentară, absenţele lungi din spaţiul public, vacanţele numeroase, neimplicarea în realitatea imediată îl fac nepotrivit pentru o funcţie în care e nevoie să fii permanent pe fază. E din ce în ce mai neclar dacă preşedintele Iohannis este cu adevărat un democrat, fiindcă apără mai mult de faţadă principiile statului de drept, în vreme ce justiţia din România a devenit nefuncţională iar presa e acaparată şi aservită într-o proporţie covârşitoare intereselor politice”
Iohannis nu știe cum funcționează NATO…el însuși este o vulnerabilitate…
Asta a declarat Hari Bucur Marcu, expert în materie de apărare națională, într-un interviu pentru spotmedia.ro, la câteva zile după ”fumigena” aruncată de Ioahnnis în conferința de presă, organzată în prima săptămână din luna iulie:
”Ceea ce președintele Iohannis ar fi putut evita ca interpretare foarte ușor, dacă ar fi ales să răspundă ceva de tipul că nu are cine din NATO să îi facă lui «propuneri» oricât de mult s-ar «discuta o asemenea posibilitate, în mediile politice interne și externe». Așa că domnia sa ar avea de gând să stea liniștit și să își vadă de buna guvernare a României, din cea mai înaltă funcție de exercitare a suveranității naționale, ce aparține poporului român, care l-a pus acolo.
Nefăcând așa, domnul Iohannis (pe care nu avem de ce să îl suspectăm că ar face voluntar și deliberat jocul propagandistic al Moscovei lui Putin) arată publicului național și internațional mai ales că, după șapte ani și jumătate de când este cel mai înalt reprezentant al României, la masa rotundă a Consiliului Nord-Atlantic al NATO, întrunit la nivelul șefilor de state și de guverne aliate, domnia sa încă nu știe cum funcționează intim birocrația Alianței.
Ceea ce ar însemna etalarea unei slăbiciuni personale, atunci când vine vorba despre îndeplinirea criteriilor de selecție prin consens a viitorului secretar general al NATO.”
Este vorba de un ”palton aruncat” peste România?
De la înălțimea aroganței sale, președintele a decretat: România este mai bine apărată!Concluzie la care bănuim că a ajuns după mai multe întruniri la care a participat ca reprezentant al României, țară membră NATO. Oare nu cumva președintele confundă România cu „scaunul” pe care în ultima vreme îl ocupă cam degeaba, din punctul de vedere al românilor? Sau este vorba de mantaua, respectiv paltonul pe care ”l-a aruncat protector” peste țara care l-a făcut președinte, și gata s-a pălat pe mâini afirmând că România este mai bine apărată?! Milioanele de români care au stat la cozi să îl voteze au făcut o confuzie oare, sperând că, având origine germană, omul acesta care mai este încă președinte va fi asemenea prinților germani de Hohenzollern, care au făcut România Mare și au generat prosperitate? S-au înșelat amarnic și alesul nostru s-a dovedit doar un politruc mediocru, vânător de averi și de funcții? Doar înălțimea, culoarea ochilor și prestanța aduc aminte de Regii germani ai României? Paltonul ”aruncat peste țară” este de fapt disprețul pentru popor? Și asta în timp ce soldații lui Putin se află la o aruncătură de băț de granițele noastre de stat? Crede președintele României, că soldații americani își vor da viețile pentru o țară în care statul de drept este o vorbă în vânt iar furtul este politică de stat? Cine apără România? ”Paltonul unui președinte” care speră să ajungă SG la NATO, dar habar nu are cum funcționează? Ba, ar fi în stare să își dea demisia din funcție, ”plictisit” de problemele românilor…
Câți spioni ruși au fost expulzați din România?
Editorialistul de la Chișinău Alecu Reniță, preluat de publicația www.podul.ro explică pentru cine mai are timp să citească și să înțeleagă, acum în al 12-lea ceas, că nu este de glumă cu rușii și că timpul care trece fără ca Rusia să fie complet ruptă de lumea occidentală este timp care curge în favoarea terorismului kremlinez. Reniță vede că politicienii de la București nu ”înțeleg” cum este cu lumea rusă și încearcă să avertizeze asupra pericolului major în care s află România, aflată în prima linie a războiului hibrid:
”Cred că va trece încă ceva timp, până țările din UE vor înțelege ce reprezintă în realitate „ruskii mir”(varianta pașnică în formula „conflicte înghețate” – Crimeea, Abhazia, Osetia de Sud, Transnistria) cea militară – Lugansk, Donețk, Harkov plus teroarea cu rachete în toată Ucraina) și care sun scopurile și obiectivele adevărate ale Kremlinului pe continentul european. Rețineți și nu uitați sinteza viziunii asupra mapamondului a criminalului de război Putler – „ce rost ar avea lumea fără de Rusia? (trad.a.)”
Dacă în Bulgaria, dintr-o ochire, au fost identificați și expulzați peste 70 de „diplomați” implicați în activități de subminare ale instituțiilor statului și a ordinii constituționale, mă întreb și vă întreb: câți asemenea „diplomați” ruși activează în spațiul românesc, în R.Moldova și România? Or, fanfarele de la Chișinău și București, așteaptă ca ambasadorul Valerii Kuzmin să publice listele propagandiștilor, rusofililor, putiniștilor, spionilor și agenților ruși din tot spațiul românesc, iar demnitarii de pe ambele maluri ale Prutului să se prindă într-o „horă a Unirii, fără Unire” și cu lacrimi în ochi și cu buchete de flori, ca să nu-i supere pe Putin, Lavrov, Zaharova și Rogozin, să-și ia rămas bun de la armata de „ambasadori” ruși?
Propaganda rusească și gama ei complexă de narative pot buimăci și mințile lucide, darmite pe cele fără nicio înțelegere istorică a pericolelor pe care le aduce Rusia imperială.
Vă rugăm, mai ascultați, din când în când și vocea românilor din Basarabia, care au fost siliți să trăiască împreună cu „eliberatorii” sovietici și au cunoscut pe propria piele ce înseamnă, în realitate, „paradisul rusesc”!
De la Chișinău se vede foarte bine că România noastră se află în prima linie a războiului hibrid, pe care îl poartă Rusia imperială împotriva popoarelor libere și independente. E o iluzie că poți câștiga ceva în fața propagandei rusești, mizând doar pe reflexele ereditare ale românilor în fața dușmanului natural al țării.”
El atrage atenția publicului cititor referitor la multitudinea aspectelor manipulării care se exercită de câteva zeci de ani, prin diverse canale și metode, asupra românilor din dreapta Prutului, manipulare care a generat slăbirea fără precedent a națiunii române, astfel încât atât poporul cât și conducătorii pot fi lesne determinați să renunțe la încrederea în sine și la reperele ei de bază, preferând oarecari avantaje și ceva arginți, poate… Este poate vocea care sună ”în pustiu” în aceste momente de mare cumpănă pentru România și pentru români:
”Îmi doresc foarte mult ca fiecare român care a avut norocul să se nască în dreapta Prutului să conștientizeze până la capăt: există o invazie a Rusiei imperiale mult mai periculoasă decât cea militară – invazia pașnică, blândă, care urmărește ca o națiune să-și piardă încrederea în sine, să renunțe treptat la reperele ei de bază și să se lase ademenită de valorile înșelătoare, semănate timp îndelungat, cu migală, pe diferite căi, sub diferite forme ascunse, în masele largi și în clasa ei conducătoare coruptă, nepăsătoare și cosmopolită.
Câte state din UE ar avea curajul să pună mâna pe arme, să iasă în fața tancurilor rusești și să-și apere pământul, suveranitatea și libertatea? Scholz, Macron, Draghi, Orban? Dacă n-ar fi NATO în Europa, hoardele flămânde și sălbatice ale lui Putin ar sparge astăzi vitrinele magazinelor de la Bruxelles și ar țopăi kazaciokul la Lisabona”, scrie ziare.com.
Astfel, după 32 de ani de rusificare pașnică, mascată sub forma unor privatizări, manipulări etc. România este în situația aproape tragică în care, bărbații care ar trebui să ia armele și să apere hotarele au fost fugăriți, bătuți cu bastoanele și gazați la mineriadele organizate de Iliescu, culminând cu gazarea de la 10 august a celor din PSD, din 2018, București!
Cine apără România și cu cine mergem la război? Avem cu cine?
Citez din Petru Clej, jurnalist cu state vechi, plecat din țară din 1991, pentru a scăpa de prigoană, asemeni multor altora, nevoiți să emigreze pe toate meridianele lumii pentru a putea trăi decent, în liniște și în respect pentru statul de drept. Acesta, ca și noi, mulți alții, care am rămas în țară, pentru că cineva trebuia să rămână și aici, i-a dat dreptate ideologului stalinist Silviu Brucan:
“I-am dat dreptate lui Silviu Brucan, ideologul FSN, care spusese în ianuarie 1990 că va dura 20 de ani până ce românii vor deprinde regulile democrației. Ei bine, eu nu eram dispus să aștept 20 de ani ca această masă amorfă de analfabeți politic să învețe ce înseamnă democrația.
În mai 1991 am plecat la Londra, unde trăiesc și astăzi. (…)
De atunci România a evoluat, a intrat în NATO și Uniunea Europeană și aparent a devenit o democrație stabilă. Dar dacă dai a o parte stratul superficial, descoperi în bună măsura același analfabetism politic (dublat de unul funcțional) al unei populații care alege aceiași politicieni incompetenți și adeseori corupți, care reflectă perfect electoratul în ansamblul său. Pentru că de fapt, Brucan a fost optimist: nu se poate sări peste etape și e greu să ai o democrație funcțională cu oameni care sunt la prima sau a doua generație de pantofi și apă curentă.
Brucan a avut dreptate parțial. Au trecut 32 de ani, din păcate și, abia acum, pare că, s-ar fi creat masa critică care să poată face diferența? Sau nu?
