La mai bine de 30 de ani de la Revoluția din decembrie 1989, după ce s-au decantat emoțiile și informațiile, unele s-au verificat, iar altele, ieșite precum gunoaiele deasupra apelor au fost măturate de adevărurile scoase la lumină, putem spune cu certitudine că, perioada nefastă din istoria omenirii, instaurată de ruși în 1917 a fost la fel de nocivă precum nazismul și a ucis mult mai mulți oameni decât regimul lui Hitler… Că, unora le este greu și acum să accepte adevărul, demonstrat de atâtea probe, este problema fiecăruia, atâta vreme cât credința lor nu încalcă drepturile celorlalți la propria credință. Și, un lucru este clar precum lumina zilei: Comunismul și comuniștii nu au aveau cum să genereze schimbări benefice pentru nimeni, atâta vreme cât ”revoluțiile” lor s-au bazat pe rapt și crimă!
Faptul că, în decembrie 1989, unii s-au ”reînscăunat” folosind aceleași metode și scoțând România încă o dată de pe drumul națiunilor europene, este tot un fapt dovedit. Drepturile cucerite în decembrie 1989, prin moartea a peste 1000 de oameni, libertatea de exprimare și libera circulație, au rămas cam singurele libertăți democratice pentru români, în acești peste 30 de ani, care au trecut peste românii mințiți, manipulați și furați de resursele comunitare. Că, prin varii metode ambele libertăți au ajuns să fie ciuntite, din dorința unora de a pune botniță liderilor de opinie, nu mai este o taină, în timp ce restricțiile actuale, din pandemie, au limitat extrem de mult libera circulație.
Opoziția la opresiunea comunistă
Instalați la conducerea României prin multiple falsuri, crime, furturi și cu ajutorul sovieticilor, așa zișii comuniști s-au străduit din greu și au mobilizat forțe uriașe pentru a anula dorința de libertate și nevoia de proprietate a românilor. Încarcerați în temnițele comuniste de la Jilava, Gherla, Aiud, Sighet sau în cea de re-educare de la Pitești, liderii națiunii române, de la politicieni, la juriști, scriitori, poeți, istorici și foarte mulți preoți greco catolici au fost schingiuiți și omorâți: prin înfometare, extenuare, lipsa medicamentelor și a nenumăratelor bătăi și batjocuri la care au fost supuși continuu. Arestați și condamnați fără probe, doar în baza unor delațiuni comandate sau în virtutea unor presupuneri, modelele poporului român au sfârșit, majoritatea în gropi comune, fără o cruce în dreptul capului. Sistemul concentraționar își urma scenariul, după ce Regele Mihai I fusese șantajat să abdice și să plece din țară, iar colaboratorilor săi le-a fost înscenat un motiv de arestare la Clinceni!
În acele condiții grele, de hăituire continuă, de comunizare forțată și de colectivizare impusă, fără a avea lideri care să-i conducă, unii dintre români au refuzat să treacă de partea opresorilor și au ales calea codrilor și a rezistenței în munții. În județul Bistrița-Năsăud au fost mai multe grupuri de luptători pentru libertate, alimentați de speranța că, într-o bună zi, americanii vor veni și vor elibera România de ocupantul de la răsărit, care a tratat România mai rău decât o colonie din care trenurile cărau grânele și bunurile de tot felul, iar românilor li se cartelase aproape totul!
Haiducii din munți: Boșotă, Pașca, Stuparu au alcătuit rezistența anticomunistă
Grigore Boșotă a fost, de departe, unul dintre cei mai rezistenți luptători împotriva comunistoizilor instalați cu pușca și tancul sovietic, prin falsuri în alegeri și prin distrugerea elitelor. El a ”acoperit” ca protecție zona Bichigiului, Năsăudului, Bârgăului a satelor de pe Valea Șieului și Budacului, iar uneori ajungea până în zona Dornelor, făcând legătura și acoperind distanța atât geografică cât și de susținere a maselor chiar până la rezistența grupului de partizani ai lui Laurențiu Stuparu, de la Rușii Munți. Oamenii știau că undeva Boșotă veghează și în caz de ceva intervine în favoarea năpăstuiților. Pentru poporul care nu avea altă speranță, decât venirea americanilor, și care au ajuns cu o ”întârziere” de doar 70 de ani, adică o viață de om, haiducul din Runc reprezenta o posibilitate în caz de mare nevoie! El era informat și încerca într-un anumit timp să facă un fel de ordine, ca să nu spunem dreptate. Dădea chitanță pentru ce lua de la reprezentanții statului și nu a păgubit nici un nevoiaș și nici nu a rănit sau ucis pe careva. Sigur că era înarmat și probabil că era un bun pistolar, dar nu a făcut moarte de om, din câte se cunoaște, singurele lui fapte au avut legătură cu un fel de instaurare a dreptății, acolo unde excesul de ”zel” al slugilor regimului de opresiune era peste poate sau acolo unde câte o biată văduvă era silită să își dea vaca din grajd, singura ei sursă de supraviețuire în contul unei cote, fixată abuziv de mai marii zilei. Poate că, acest aspect a fost în sufletul lui ca o credință, având în vedere că fiind copil din flori și orfan de mamă, de mic a fost batjocorit și nedreptățit de stăpânii la care a slugărit pentru a câștiga cele necesare traiului de zi cu zi. Se spune că era foarte inteligent și un jucător de șah căruia nu a reușit nimeni să îi dea mat! De altfel, privind în urmă, cu datele la care am avut acces, potrivit dosarelor sale de la CNSAS și din însemnările unor colegi de detenție, date publicității în volumul monografic ”Fabricat în Runcu Salvei”, editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013, Boșotă era un tip omenos, foarte inteligent, citit și un bun strateg. Tot de acolo am aflat că, inclusiv predarea sa, unui anumit ofițer din miliție, pe nume Popescu, a fost gândită și cântărită bine. Posibil ca Grigore Boșotă să fi înțeles că, nu mai era nici timp și nici loc pentru haiducit și că americanii mult așteptați nu mai aveau să vină…Nu pe durata vieții lui… Că, dacă o mai lungea mult putea sfârși rănit sau omorât de nenumărații securiști din dispozitivul de urmărire și capturare, așa cum au sfârșit aproape toți cei care au îndrăznit să nu se plece în fața regimului concentraționar.
Dădea chitanțe pentru sumele de bani ”confiscate”
A început ca haiduc, probabil avându-l ca model pe Tănase Tudoran, legendarul patriarh al grănicerilor de la Bichigiu, tras pe roată în 1763, 12 noiembrie, ca urmare a instigării la revoltă a grănicerilor din 23 de comunități. Despre motivele pentru care Todoran a fost omorât prin strivirea cu roata, cu 20 de ani înainte de Răscoala moților Horea, Cloșca și Crișan, vom scrie într-un text viitor, pentru ca să afle cât mai mulți cititori cum s-a făcut grănicerizarea și de ce Tănase Todoran a fost omorât de austrieci!
După ce a început comunizarea profundă a României, haiducul Boșotă de la Runcu Salvei s-a transformat în luptător împotriva comuniștilor, aspect care apare în dosarele pe care securitatea i le-a întocmit. Haiduc solitar, care verile le petrecea în Munții Țibleș sau Rodnei, iar iernile în apropierea satelor în care avea oameni de încredere, pentru a găsi mâncare și puțină căldură, dar și contacte cu câțiva cunoscuți loiali, Grigore Boșotă avea un areal destul de mare pe care se mișca, urmărea ce se întâmpla și era la curent cu mișcarea unor bani sau cu batjocorirea unor bieți oameni. Intervenea pentru ”restaurarea” unui fel de echilibru, țintele sale fiind, după instaurarea comunismului, slujbașii regimului: activiști de partid, perceptori, colectorii de cote, casierii instituțiilor de stat, dar și unii bănuiți că erau informatori ai miliției sau Securității.
Pentru ilustrarea activităților lui Boșotă în slujba comunităților asuprite de cozile de topor al puterii comuniste cităm o întâmplare redată de cei care au îngrijit volumul monografic monumental dedicat Runcului: “Un alt caz l-a reprezentat atacul asupra locuinței referentului agricol din Tiha Bârgăului, Ion Ștefan, care era secretarul organizației de bază a partidului, pentru a-l deposeda de banii adunați din sat, citat preluat din dosarul CNSAS P2354, vol 2, fila 134. După cum a fost și cazul activistului de partid din Runcu Salvei, Sărmășan Fl. Grigore, considerat ”mare pârâtor”, pe care Boșotă îl hărțuiește în mai multe rânduri, încercând să-l intimideze să fie mai atent la relațiile cu consătenii săi. Martorii mai povestesc de confiscarea sumei de 25 000 lei de la perceptorul comunei, Vasile Tău, care venea de la Runc spre Salva. Acestuia îi eliberează o chitanță pentru a nu fi suspectat de superiori că i-a delapidat”.
