Lumea contemporană a devenit mult mai deschisă către acceptare și înțelegere, ajungând, pentru prima dată în istorie, în momentul în care meseria de lucrător/lucrătoare sexuală să nu mai fie privită ca pe un lucru dezgustător, stigmatizat. Cu toate acestea, societatea românească încă rămâne reticentă față de acest subiect, în ciuda încercării de a realiza primii „pași” către adoptarea unei mentalități cât mai progresiste. În sfârșit, ne permitem să vorbim deschis despre industria sexului: trăim într-o lume în care sexul se vinde și se cumpără, iar acest lucru e perfect normal, însă există preconcepția că doar femeile vând sexul, iar bărbații îl cumpără. Reporterii Gazeta de Cluj au intrat în contact cu două escorte de sex masculin, care sunt gata să ne împărtășească detalii și experiențe proprii despre ce înseamnă această industrie în sens invers, fiindcă nimeni nu vorbește, de fapt, despre lucrătorii sexuali.
Invitații noștri sunt Haiduc și Sergiu, două escorte de sex masculin din Cluj, care ne vor povesti despre realitatea acestei industrii atunci când rolurile sunt inversate și ce presupun toate acestea, de fapt.
Reporter: Cum ați început, ce v-a determinat să decideți să lucrați în industria sexului?
Haiduc: În primă fază, a fost o încercare. Am început cu un anunț postat pe platforma online Publi24, inițial cu poze. M-au sunat o grămadă, în special pentru trimis poze. De pus ceva în aplicare în adevăratul sens al cuvântului, a fost cam la o săptămână după aceea.
Sergiu: Cred că am făcut-o mai mult pentru mine, Știu că pare ciudat, dar de mic am fost învățat să-mi inhib sexualitatea, probabil și pentru că am crescut într-un mediu ultra conservator. Mi-am dat seama pe la 15 ani că sunt bisexual. Eram împreună cu prima mea prietenă, când am realizat că au început să-mi pălească sentimentele pentru ea, asta fiindcă mă îndrăgostisem de colegul de bancă. E ok să îți placă fetele, dar în niciun caz băieții, cel puțin așa am fost eu educat. Normal, niciodată n-am îndrăznit să încerc să mă apropii mai mult de vreun tip în sensul erotic, nu până pe la 18-19 ani, când am avut și prima experiență sexuală cu o persoană de același sex. Am descoperit cu stupoare că nu era gay, ci bisexual, ca mine. Și începuse să-mi povestească cum e îndrăgostit de o lucrătoare sexuală, dar că relația lor se duce de râpă din cauză că nu și-o mai poate imagina culcându-se cu alte persoane, fiind și principalul motiv pentru care ajunsese, practic, să o înșele cu mine, dacă se poate numi înșelat, având în vedere ce job avea tipa. Ne-am mai întâlnit de câteva ori și îmi tot povestea de jobul ei, iar atunci m-am gândit „băi, ce poate fi mai mișto decât să fii plătit pentru sex?”, nu era nici măcar îmbinatul utilului cu plăcutul. În orice caz, mi-a surâs foarte tare ideea, dar părea ceva la superlativ, dincolo de realitatea pe care mi-o putem permite. Am avut un impuls de moment la câteva luni după aceea și am postat niște fotografii pe diverse platforme online, iar telefoanele au început să apară la câteva zile după aceea. Menționasem că sunt bisexual. Am fost contactat mai întâi de bărbați, femeile au apărut mai târziu, la vreo lună. Mi se părea incredibil că atâtea persoane mă găseau atrăgător și voiau să trăiască ceva atât de intim cu mine.
Reporter: Aveți clienți care au devenit „fideli” de-a lungul timpului, sau e o experiență care se întâmplă o singură dată?
Haiduc: Ce s-a întâmplat sau ce a fost pus în aplicare a rămas strict secret. Da, au mai apelat la mine, și a doua oară, și a treia oară.
Sergiu: Femeile au fost cele care, de obicei, au căutat să avem ceva „liniar” și, în general, cuplurile. Sunt foarte multe cupluri în care el este bisexual și au această fantezie de relație în trei. Știm cu toții cât de greu e să găsești pe cineva dispus să intre în așa ceva… așa că atunci când pui mâna pe el și vezi că e un om ok, te decizi să îl păstrezi. Și nu m-a deranjat. Au fost, în mare parte, oameni mișto. Mă bucur când cineva revine, înseamnă că a fost mulțumi/ă sau chiar mulțumiți de serviciile mele.
Reporter: Vi s-a întâmplat vreodată să vă îndrăgostiți/ca persoana care a apelat la voi să se îndrăgostească?
Haiduc: O singură persoană, dar nu știu ce să spun, dacă s-a îndrăgostit cu adevărat de mine. În principiu, mi-a bătut apropouri și mi-a dat de înțeles că ar vrea să rămân doar la dispoziția ei, dar nu, nu au continuat în această direcție lucrurile, pentru că nu am acceptat.
Sergiu: Intrăm, de multe ori, pe un teren minat. Îndrăgostirea e ceva foarte abstract, mai ales când vorbești despre îndrăgostire în timp ce activezi ca lucrător sexual, mi-am dat seama de asta în timp. Cred că în realitate e de fapt foarte simplu, dar fac eu lucrurile mai complicate, pentru că mă implic foarte mult. Nu e doar o „afacere”, pe modul de schimb (sex-bani), vreau ca persoana care a avut încrederea în mine să se bucure de o experiență „plină”, memorabilă, iar pentru asta e nevoie să te implici. Te atașezi de fiecare om cu care intri în contact în industria asta, fiindcă nu-mi place să-i numesc „clienți”. Pentru mine, sunt oameni care au trăiri și emoții. Dar a fost cineva, o singură dată, pentru care cred că am dezvoltat niște sentimente pure. Și a fost cu atât mai dureros, cu cât a fost reciproc. Era o femeie mai în vârstă, ea avea 36 de ani atunci, eu 23, avea o căsnicie ratată și ajunsese să apeleze la mine din cauză că soțul o înșela. La început fusese o chestie pe care a făcut-o din ambiție, dar noi nu am rămas doar la stadiul de sex, aveam conversații profunde, mâncam împreună după aceea, ajunsesem să ne întâlnim și-n oraș, ca doi prieteni. Ne-am dat seama că ne iubim, în perioada aia renunțasem să mai fac asta, îmi luasem un job la Auchan, voiam s-o iau de nevastă pe femeia asta. Problema majoră a constat în faptul că avea doi copii și pur și simplu refuza să divorțeze, pentru ei, deși soțul ei se purta execrabil și nu mai putea fi vorba de o căsnicie. Am înțeles-o, dar a fost sfâșietor. Am terminat-o pentru că ne făcea prea mult rău amândurora, iar la câteva luni după aceea am renunțat la a lucra la Auchan și am revenit în industrie. Nu am mai vorbit niciodată de atunci, dar mă întreb adesea ce mai face, cum se simte.
Reporter: V-a afectat în vreun mod viața personală acest job?
Haiduc: Nu, locul de muncă e loc de muncă, iar aici e ceva ocazional, când am eu timp. Aveam timp să ies și la întâlniri, dar mai mult seara, după program.
Sergiu: Nu cred. La început aveam impresia asta, dar mi-am dat seama că, oricât de urât ar suna, nu am nevoie de cineva lângă mine ca să pot trăi fericit. Am avut și câteva relații, dar pasagere, pot să spun că mă hrănesc emoțional din conexiunile pe care le formez cu ceilalți. Sunt independent, n-am nevoie de nimeni. Ba chiar e bine că-mi pot umple timpul cu experiențe faine și că rămân, la finalul zilei, și cu bani.
Reporter: Ați trăit vreo experiență negativă în acest domeniu?
Haiduc: Am acceptat odată să mă văd cu un cuplu. S-a petrecut totul într-un motel, toată noaptea. Am fost noi trei, eu eram singur, ei erau soț și soție. În dimineața următoare, după ce s-a terminat totul și am plecat de acolo, m-am simțit un pic penibil. Pentru că m-am pus în locul lui și mi-am dat seama că nu mi-ar fi plăcut să-mi văd soția întreținând relații sexuale cu un alt bărbat. În schimb, în momentul de față, cel mai des la aceste servicii apelează cuplurile. Însă m-am oprit atunci, nu am mai acceptat să mă văd cu cupluri. La acel moment am stabilit niște reguli pe care le-am respectat în totalitate, nu s-a ajuns la reproș sau la altceva de genul acesta, dar nu mi-a plăcut mie.
Sergiu: Pentru mine sunt enorm de importante normele de igienă și, mai ales, de protecție. Protecția e pe primul loc, altfel nu accept, în lipsa unor analize. M-am întâlnit la un moment dat cu un bărbat mai în vârstă, pe la 40 de ani. Tot insistase să o facem fără protecție, dar i-am spus că mă retrag dacă nu folosim prezervativ, moment în care s-a răzgândit și a fost de acord. L-am auzit deschizând ambalajul de la prezervativ, eram cu spatele și nu am bănuit că ar fi nimic în neregulă. După act, când s-a dus la toaletă, am văzut în pat ambalajul de la prezervativ doar rupt, dar cu prezervativul înăuntru. Am avut o criză de nervi și în următoarea perioadă mi-am făcut toate analizele necesare. E tot o formă de viol ce s-a întâmplat. Sunt mult mai atent de atunci.
Reporter: Apelează multe femei căsătorite la voi? Sunt sincere în privința acestui aspect?
Haiduc: Da, dar mi se spune de la început cum stă treaba: „Vreau o aventura, familia rămâne familie, ce se întâmplă între noi rămâne strict secret. Nu telefoane, nu mesaje, când am eu nevoie de tine, te contactez.” Și au dreptate, înțeleg această atitudine, un mesaj trimis la momentul nepotrivit poate să destrame o familie. Nu judec pe nimeni. Și am asigurat pe toată lumea de la început că orice ar fi, rămâne strict secret.
Sergiu: Cele mai multe nu vor să știu că sunt căsătorite, dar sunt multe femei care vin și-mi povestesc despre viețile lor, că nu e totul atât de simplu, iar atunci ajungem la o altfel de conexiune. Îmi place când femeile văd în mine mai mult decât o mașinărie sexuală care să le satisfacă strict nevoile fizice și apoi să se întoarcă la viețile lor mizerabile. Unele se simt vinovate după aceea, și încep să-mi povestească despre copiii lor, simt un fel de rușine și vor să plece repede din locul în care ne aflăm, ca și cum asta ar anula ceea ce deja s-a întâmplat. Mie îmi pare rău pentru ele, fiindcă sunt atâtea femei care își ratează viața și ajung să apeleze la astfel de experiențe de care nici măcar nu se pot bucura în final, din cauza remușcărilor.
Reporter: Ce vârstă au, în medie, femeile care apelează la aceste servicii?
Haiduc: În general, femeile de la 40 de ani în sus. Cea mai tânără a fost o tipă de 25 de ani, iar cea mai în vârstă, în cazul în care mi-a spus adevărul, 58. Oricum nu se vedea, era o doamnă aranjată, elegantă. Tratez pe absolut toată lumea la fel, dar cu femeile mai în vârstă e o altă experiență, pentru că știu deja ce vor. Pe cele sub 40 de ani nici nu prea le-am acceptat, pentru că majoritatea tineretului nici nu prea știe ce vrea.
Sergiu: Cred că cele mai multe au între 30 și 40 de ani, dar, de obicei, e vorba de o femeie care se-nvârte în jurul vârstei de 35 și se află într-un mariaj ratat, extrem de nefericit și problematic. M-au contactat și femei de 24-25 de ani. Dar pe cele trecute de 40 tind să le refuz, din cauză că simt că nu sunt suficient de experimentat pentru a le da tot ce au nevoie, devin mult mai crispat și inhibat.
Reporter: În ultima perioadă, având în vedere și problema pandemiei, cum au decurs lucrurile?
Haiduc: Nu, de când a venit pandemia, a picat tot. Mi-am dezactivat și anunțurile. Am doar trei persoane cu care țin legătura și cam atât. Mă întâlnesc cu câte una dintre ele la trei săptămâni, o lună.
Sergiu: Cât a fost covidul în floare și, mai ales, în perioada carantinării, nu m-am mai văzut decât cu câteva persoane pe care le cunoșteam de ceva vreme și aveam încredere că se protejează și au grijă la sănătate. Știu că nu e de lăudat ce mentalitate am abordat, dar am zis că fie ce o fi. Mă mir, sincer, că n-am avut covid. Sau dacă am avut, probabil am fost asimptomatic. Acum aplic, practic, aceeași regulă ca la festivalurile de muzică: dacă ești vaccinat/ă și îmi poți dovedi, accept să ne întâlnim. Altfel, îmi pare rău, dar nu.
Reporter: De ce credeți că industria actuală mediatizează în mod special lucrătoarele sexuale de sex feminin, omițându-i pe bărbați?
Haiduc: Oamenii judecă foarte mult. Fiecare dintre noi îl judecă pe cel de lângă, fără să-și vadă propria problemă, motiv pentru care și bărbații care practică asta aleg să rămână anonimi, discreți. Oamenii se îndepărtează de tine dacă află că faci asta, o să te privească diferit. Femeile pot să vândă sex până la 30-35 de ani. Sunt și femei mature, pentru că există suficienți bărbați care caută femei mature. Dar de la 40 de ani în sus, majoritatea femeilor caută satisfacție, chiar dacă e contra-cost. După o vârstă, se schimbă rolurile.
Sergiu: Trăim într-o lume dominată de stereotipuri și false credințe, perpetuate de secole. „Decalogul” nostru social spune că bărbații vor căuta sex, iar femeile vor putea să-l ofere. Cumva, în mentalul nostru colectiv, a rămas înrădăcinată ideea cum că bărbatul trebuie să-și manifeste masculinitatea prin astfel de acte. Nu e vorba de nicio masculinitate la finalul zilei. Oricare ar fi motivele, e ceva uman. Oamenii uită că și femeile au nevoie de satisfacție sexuală. Întrucât industria e focalizată pe plăcerea și cererile bărbatului, e normal să vorbim mai mult despre femeile care lucrează în industria sexului. Probabil peste o sută de ani vor fi și bărbații care prestează astfel de servicii în centrul atenției, dar pentru a ajunge aici trebuie, în primul rând, să ne mutăm atenția asupra femeilor.
Reporter: Au fost și femei care au apelat la astfel de servicii, iar soții lor să fie în cunoștință de cauză?
Haiduc: Da, a fost un caz în care o femeie m-a contactat, iar soțul ei își dăduse acordul. Îmi spusese că discutase cu soțul că are nevoie de o satisfacție de acest gen și fusese de acord, cu condiția să se întâmple la o pensiune sau la un hotel, nu în locuințele noastre.
Sergiu: Din câte știu eu, nu. Bineînțeles, aici nu intră și cuplurile, care vin să caute plăcere împreună și de comun acord. Cum am zis, femeile care ajung la mine sunt, adesea, în căsnicii nefericite. Pun foarte mult preț pe discreție. Mă-ndoiesc că ar discuta deschis cu soții lor despre așa ceva, de teamă se nu se destrame familia.
