În războiul purtat de peste 10 ani pentru terenurile din Stațiunea Pomicolă, oamenii au mai obținut o sentință favorabilă!

Punct final în lupta derulată la Curtea de Apel Cluj în dosarul în care Primăria Bistrița – Comisia Municipală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor și moștenitorii foștilor proprietari ai terenurilor din perimetrul Stațiunii de Cercetare Dezvoltare Pomicolă (SCDP) Bistrița au dat în judecată Guvernul României pentru a putea intra în posesia suprafețelor de teren revendicate și obținute printr-o sentință definitivă  pronunțată încă din 2010. De 10 ani, reprezentanții statului român au jucat ping-pong cu nervii oamenilor, dreptul de proprietate fiind în cazul acesta unul abstract, doar pe hârtie. Dar războiul nu s-a terminat.

Gazeta de Bistrița a urmărit acest caz încă din 2008 și a relatat despre toate piedicile de care au avut parte bistrițenii care și-au cerut terenurile deținute de antecesorii lor în perimetrul SCDP Bistrița, bunuri care, odată cu instalarea regimului comunist, le-au fost confiscate fără drept de apel.

Una dintre persoanele care au revendicat suprafețe de teren este bistrițeanca Gabriela Breșfelean, care a dovedit cu acte că este moștenitoarea lui Avram Baruch, fostul proprietar al firmei Stamboli, pentru o suprafață de circa 18 hectare, din care pentru aproximativ zece hectare i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe Legea 18/1991. Neşansa femeii de a reintra în posesia terenului este faptul că suprafaţa respectivă este situată în perimetrul Staţiunii Pomicole Bistriţa. Mă rog, ce a mai rămas din aceasta.

Deşi Gabriela Breşfelean, alături de alţi câţiva moştenitori ai unor suprafeţe de teren din perimetrul Staţiunii Pomicole au o sentință definitivă emisă de instanţa Tribunalului Bistriţa-Năsăud în luna martie 2010, nici acum, după mai bine de 10 ani, nu au fost puşi efectiv în posesie.

Gabriela Breşfelean a dovedit cu acte că este moştenitoarea lui Avram Baruch pentru o suprafaţă de circa 18 hectare, din care pentru aproximativ zece hectare i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe Legea 18/1991.

Pentru restul suprafeţei pe care moştenitoarea lui Baruch era îndreptăţită să o primească – 8,56 ha – a depus în anul 1997 o cerere la Comisia Municipală de aplicare a Fondului Funciar. Suprafaţa de teren de 8,56 ha revendicată de Gabriela Breşfelean se află în perimetrul Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare Pomicolă Bistriţa. La acea vreme, cererea femeii a fost respinsă, dar ea a revenit odată cu apariţia Legii 1/2000. Cu toate acestea Comisia municipală i-a respins din nou solicitarea, motivând că i s-a dat deja destul teren de la SCDP. Drept urmare, femeia a depus o contestaţie la Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată a Terenului. Fiindu-i admisă contestaţia, Comisia Municipală s-a văzut obligată să o treacă pe Gabriela Breşfelean pe Anexa 29 pentru a putea fi pusă în posesie, act care a fost validat de Comisia judeţeană în noiembrie 2007.

SCDP, de-a curmezișul

SCDP Bistriţa însă nu a renunţat nici în ruptul capului la teren, astfel începând calvarul pentru Gabriela Breşfelean şi pentru alţi câţiva bistriţeni care figurau pe aceeaşi celebră Anexă 29 pentru a fi puşi în posesie de Comisia municipală pe suprafeţele de pământ de pe raza staţiunii.

Astfel, SCDP a formulat o plângere împotriva Comisiei judeţene şi a cerut în instanţă anularea parţială a hotărârii emise. Conducerea staţiunii motiva faptul că printre cei înscrişi pe „Anexa 29” existau şi persoane care nu puteau dovedi cu acte în regulă că au deţinut suprafeţe de teren în perimetrul SCDP. Drept urmare, începând cu 2007, începe un du-te vino prin sălile de judecată, în cele din urmă instanţa hotărând, pe 20 mai 2010, prin decizie definitivă şi irevocabilă că SCDP trebuie să pună la dispoziţia Comisiei Municipale o suprafaţă de teren de 116 ha, existent pe cadastral Bistriţa.

SCDP a refuzat, însă, să predea cele 116 ha Agenţiei Domeniilor Statului (ADS) pentru ca ulterior acestea să fie puse la dispoziţia Primăriei Bistriţa, şi a cerut revizuirea parţială a deciziei dată de judecători. Asta în condițiile în care Parlamentul a aprobat o lege în 2009, – Legea 45/2009 – prin care terenurile din perimetrul stațiunilor de cercetare au fost trecute din domeniul privat al statului în cel public al statului, astfel încât să nu se mai poată face nicio retrocedare. Într-un cuvânt parlamentarii de la acea vreme au călcat pur și simplu în picioare dreptul de proprietate prevăzut de Constituția României și prin votul dat legii cu pricina au mai naționalizat încă o dată averile oamenilor.

Revenind la cererea de revizuire depusă în instanță de către conducerea SCDP, în respectivul document se preciza că staţiunea nu are teren suficient pentru a fi pus la dispoziţia municipalităţii, întrucât pe cadastral Bistriţa exista aproximativ 78 ha teren agricol plus circa 4 ha de teren neagricol, care per total ar acoperi doar necesarul pentru persoanele ce au dovedit cu acte fostele proprietăţi, aspect pe care de altfel conducerea SCDP nu l-a contestat absolut deloc. Cuiul din talpă a fost însă suprafaţa de teren la care staţiunea ar fi trebuit să renunţe în favoarea celor care nu au dovedit cu acte dreptul lor de proprietate pe perimetrul SCDP.

De cealaltă parte, Primăria Bistriţa a susţinut că pe Anexa 29 au fost înscrise persoane care au adus drept dovada extrase CF sau acte doveditoare în baza Registrelor Agricole.

Memorii peste memorii, peste memorii…

Văzând că deşi are o decizie favorabilă emisă de instanţa bistriţeană, devenită definitivă şi irevocabilă, și tot degeaba, Gabriela Breşfelean a înaintat memorii peste memorii atât Ministerului Agriculturii, cât și către Autoritatea Naţională de Restituire a Proprietăţilor (ANRP), dar și către ADS.

Răspunsurile primite de la minister sunt aproape identice. În documentele respective, ministerul precizează faptul că „Agenţia Domeniilor Statutului, în conformitate cu art.7, alin. 7 din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului ci destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului şi conform art. 9 şi 10 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 268/2001, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 626/2001, predă prin protocol de predare preluare comisiilor locale, în baza unei documentaţii înaintate de Comisia Judeţeană, terenurile cu destinaţie agricolă care fac obiectul retrocedării drepturilor proprietarilor, în vederea eliberării titlurilor de proprietate a persoanelor îndreptăţite, aşa cum prevede HG nr. 890/2005. (…) Având în vedere că prin hotărârea Comisiei Judeţene nr. 825/2007 (n. r. – prin care a fost validată Anexa 29 cu suprafaţa de 116 ha) nu s-a dispus printr-un punct distinct, trecerea suprafeţei de teren validată din domeniul public al statului, în domeniul privat al statului, nu s-a putut întocmi documentaţia de retrocedare pentru emiterea protocolului de predare – preluare. În situaţia în care Instituţia Prefectului transmite către instituţia noastră documentaţia de completă de retrocedare, iar suprafaţa de teren solicitată se regăseşte în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului, aceasta va da curs solicitării de retrocedare prin încheierea protocoalelor de predare – preluare cu comisiile locale de fond funciar în vederea punerii în posesie a persoanelor îndreptăţite”, se menţionează în răspunsul ministerului adresate Gabrielei Breşfelean.

În ceea ce priveşte ANRP, aceasta a cerut lămuriri Comisie Locale de Fond Funciar, comisie care a dat vina pe Comisia Judeţeană şi Instituţia Prefectului.

S-a creat astfel un cerc vicios, în care oamenii erau purtați când la Prefectură, când la Ministerul Agriculturii, când la ADS, când la ANRP, timp în care municipalitatea a cam ridicat din umeri.

În 2015, Gabriela Breșfelean a apelat inclusiv la Parlamentul României, respectiv Camera Deputaților, unde într-un final a fost votată modificarea unor anexe ale Legii 45/2009 – anexele 3, 3.30 şi 8.11 – care fac referire directă la suprafeţele de teren al SCDP Bistriţa, prin care se dorea îndreptarea erorilor din anexele legii şi „soluţionarea situaţiei anormale şi imorale faţă de foştii proprietari şi moştenitorii acestora”. Dar cu atât au rămas bistrițenii care își voiau înapoi proprietățile, cu un text pe hârtie.

CCR le-a mai dat încă o dată dreptate

În paralel, oamenii au apelat, de data aceasta prin intermediu municipalității, la Avocatul Poporului, care sesizează, în 2015 Curtea Constituțională cu privire la neconstituționalitatea prevederilor Anexei 3.30 la Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu Şişeşti” şi a sistemului de cercetare – dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, admisă în final de judecătorii constituționali. A fost un pas înainte, însă lucrurile au rămas acolo.

Drept urmare, în 2017, municipalitatea a dat în judecată Guvernul României, dosar care a fost judecat la Curtea de Apel Cluj, instanța pronunțându-se pe 30 septembrie, după 3 ani de judecată. Sentința este favorabilă municipalității și implicit celor care își cer înapoi terenurile din Stațiune, însă nu este definitivă. Dacă aceasta va fi atacată în recurs, dosarul va ajunge la Înalta Curte de Casație și Justiție, unde termenele curg foarte greu, iar procesul este foarte probabil să mai dureze ceva ani.