Inevitabil, ceea ce era prevăzut să se întâmple, s-a întâmplat: grupul ”Păcurar”, trimis în judecată de către DIICOT Cluj – un dosar instrumentat în baza celebrelor PROTOCOALE, în colaborare cu SRI Bistrița-Năsăud – pentru constituirea unui grup infracțional organizat și evaziune fiscală, a căzut cu brio la examenul de cameră preliminară. Judecătorul de la Tribunalul Bistrița-Năsăud, după o analiză care se constituie într-un adevărat record în materie într-o cauză penală ca durată de timp în această fază, într-un dosar evident ilegal, le-a trântit în cap la propriu celor de la DIICOT Cluj și SRI BN făcătura de doi bani. Toate înscrisurile rezultate în urma punerii în executare a măsurilor de supraveghere tehnică și folosite ca dovezi împotriva inculpaților sunt lovite de nulitate absolută.
Subliniem faptul că Gazeta de Bistrița nu face în niciun caz apologia nerespectării legii și a infractorilor, ci din contră, prin materialele prezentate, dorește să devină o tribună a apărării democrației, a statului de drept în România, a drepturilor și libertăților tuturor cetățenilor consfințite prin Constituție. Am mai subliniat faptul că Păcurar &Co. pot fi vinovați sau nu de faptele ce li se impută, dar este obligatoriu ca judecata acestora să fie făcută în baza unor probe legal administrate. Într-un dosar în care cu bună știință, procurorii DIICOT încearcă să forțeze prin mijloace ilegale condamnare unor persoane, practic ei se situează pe aceeași parte a baricadei cu cei pe care îi anchetează și nu sunt cu nimic mai buni ca aceștia.
James Joyce, un celebru prozator și poet irlandez, spunea că un principiu fundamental al aplicării legii prevede că ”mai bine să scape 99 de vinovați decât să fie condamnat pe nedrept un singur nevinovat”.
SRI, implicat până peste cap
Reamintim că dosarul ”Păcurar” a demarat undeva prin 2011-2012, pe informații provenind de la SRI, un lucru absolut normal. Sigur era de preferat o informație privind un agent al unui serviciu de informații străin, un trădător, un terorist, un sabotor sau alt atentator la siguranața națională. În lipsa lor și o informație privind o mare evaziune fiscală comisă de un grup infracțional organizat implicat și specializat în afaceri cu alcool, care pune în pericol siguranța statului justifica oarecum activitatea, dar totul trebuia să se oprească la furnizarea de informații, aceasta fiind misiunea de bază a serviciului.
Anormală a fost implicarea SRI în instrumentarea dosarului, prin celebrele echipe mixte SRI-DIICOT, preluând practic o îndeletnicire pe care legea nu le-o oferea, de organ de cercetare penală, o practică folosită de vechea securitate prin Direcția a 6-a – Cercetări penale din cadrul Departamentului Securității Statului de dinainte de 1989.
SRI Bistrița-Năsăud a fost vioara întâi, au și centrat și au dat și cu capul, mai mult au fost și arbitrii, în timp ce polițiștii de la BCCO Cluj, au îndeplinit doar rolul de fete în casă: să facă curățenie și să îndese gunoiul sub preș. Complet în afara legii, dar în baza PROTOCOALELOR, în instrumentarea dosarului a fost aplicată din plin Legea nr.51/1991 – Legea Siguranței Naționale, asupra suspiciunii comiterii unor fapte care nu intrau în sfera respectivă de aplicare a acestei legi, constituirea unui grup infracțional organizat și evaziune fiscală. Atât mandatele de interceptare a suspecților, cât și activitățile de supraveghere operativă, respectiv filajul au fost aprobate conform unor articole din legea respectivă, de către un judecător al sistemului și puse evident în lucru de către SRI prin structurile specializate din subordine.
Probele care au stat la baza acestui dosar penal, conform deciziilor CCR, au fost obținute ilegal și ca atare sunt lovite de nulitate absolută. Colac peste pupăză, în derularea instrumentării dosarului, de parcă nu erau de ajuns ilegalitățile flagrante comise de anchetatori, a intervenit și incidentul de securitate din 27.02.2013, când datorită unor ageamii din cadrul unei echipe de filaj a SRI, această măsură care este clasificată la nivelul de strict-secret, a fost deconspirată. Și a urmat apoi introducerea în dosar al ofițerului de poliție Virgil Ghețe din cadrul SIC/IPJ BN, care nu se știe ce a deconspirat, având în vedere faptul că SRI s-a desconspirat singur.
Faptul că SRI-ul a fost implicat până peste cap în acest dosar penal, a fost demonstrat fără nici un dubiu de mai multe decizii ale judecătorului de cameră preliminară, Adina Găurean. La termenul din 18.08.2019, aceasta amână cauza pentru a se interveni cu o adresă la SRI. Evident, că pe cei de la SRI i-a durut în bască de adresele judecătorului, deoarece reacția acestuia este una pe măsură. La termenul din 06.09.2019, magistratul bistrițean schimbă tonul, cauza este din nou amânată și se revine cu o nouă adresă, prin care SRI este amenințat la propriu, cu AVERTISMENT DE AMENDARE. Pauză, cei de la SRI dau cu ignor la adresă, drept urmare la termenul din 16.09.2019, cauza este din nou amânată pentru o altă adresă la SRI. A treia, fără nici un răspuns. Din nou, la termenul din 30.09.2019 cauza este amânată pentru încă o adresă la SRI, dar și la ST DIICOT Cluj, din nou ignor, pentru ca termenul din 28.10.2019, cauza se amână din nou cu o altă adresă la SRI BN și ST DIICOT Cluj.
După cum am mai arătat într-un material precedent, mai multe răspunsuri ar fi sosit de la SRI, dar adresate probabil ”personal-confidențial” judecătoarei Găurean, care la rândul ei le-ar fi ignorat, pentru că nu putea să le prezinte avocaților celor inculpați care nu dețineau certificate ORNISS.
Nu se poate estima cât ar mai fi durat acest adevărat meci de ping-pong dintre Tribunalul BN și SRI BN, dacă nu ar fi intervenit decizia CCR din data de 4 februarie 2020 care a spus stop joc. Verdictul CCR este unul fără nici un echivoc, ”înregistrările realizate de SRI în baza unor mandate pe siguranță națională, nu mai pot fi folosite ca mijloace de probă în dosare penale”.
Sigur, nu ar fi lipsit de interes, ca în interesul legitim al interesului public, oamenii să afle conținutul adreselor judecătorului de cameră preliminară către SRI BN, având în vedere faptul că speța nu a fost una care să aducă atingere siguranței naționale, tradare, spionaj, terorism, ci una de drept comun, de evaziune fiscală.
Excepțiile de neconstituționalitate judecate de CCR au fost ridicate în 2017 și 2018 în alte spețe în care SRI, ilegal, și-a băgat ”coada”, fiind vizate cu precădere articolele 139 al.3 din Cpp și 11 lit.d din L.51/1991. Ca urmare, informațiile obținute din operarea mandatelor de siguranță națională de către SRI nu pot fi folosite în niciun dosar penal de către procurori sau de către instanțele de judecată.
Prima decizie a CCR, una revoluționară și istorică, care a anulat relația toxică SRI-Parchete, a fost luată la 16 februarie 2016, prin Decizia 51, și a legiferat că SRI nu are atribuții de cercetare penală.
Probele obținute ilegal, anulate
Decizia CCR din 4 februarie 2020, de fapt ”nucleara”, este a doua cu impact total asupra colaborării SRI, cu parchete și instanțe de judecată și ca atare orice date din mandatele de siguranță națională devin inoperabile legat de orice dosar penal și instanță de judecată.
Hotărârea judecătoarei de cameră preliminară, în dosarul Păcurar, a fost ca la o naștere cu complicații. După amânări successive, într-o cauză intrată pe rol în 2018, la data de 18 februarie 2020 a fost pronunțată soluția.
Pe scurt, instanța admite în parte cererile și excepțiile formulate de către inculpați și constată neregularitatea rechizitorului prin care au fost trimiși în judecată cei inculpați, pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscal, în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea fiscală competentă, în formă continuată, deținerea de către orice altă persoană în afara antrepozitului fiscal și comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate, sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita de 40 de litri alcool etilic, în formă continuată, inclusiv a fostului polițist Virgil Ghețe, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.12 lit.b din L.28/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, articol care încriminează foloosirea în mod direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații dacă respectivele fapte au fost săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite și de favorizare a făptuitorului.
De asemenea instanța a dispus îndepărtarea de la dosarul cauzei a înscrisurilor aferente punerii în executare a măsurilor de supraveghere tehnică, în privinţa cărora s-a constatat nulitatea absolută, şi a suporţilor care conţin interceptările menţionate, precum şi eliminarea redării conţinutului acestor convorbiri şi a referirilor la acestea.
În acest context, procurorii DIICOT trebuie să comunice instanței, în termen de cinci zile de la comunicarea încheierii penale, dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.
