Încă o iarnă în care pârtia de schi de pe Dealul Cocoș din Bistrița nu funcționează și își dovedește inutilitatea. Acum funcționează doar parțial, adică doar pârtia de 300 m pentru copii. Cu toate acestea, municipalitatea continuă să spargă bani pentru acest obiectiv.
În urmă cu câteva zile, Primăria Bistrița a anunțat cu veselie faptul că se deschide pârtia de schi pentru copii și începători, în lungime de 300 m. Totodată, s-a promis că săptămâna aceasta se va putea schia și pe cea mare de 1.300 m. Asta dacă temperaturile vor continua să fie scăzute.
În ultimele trei sezoane, adică ierni, s-a putut schia pe Cocoș fix 17 zile în total.
Primăria și-a achiziționat soft
Până una alta, municipalitatea a spart bani la greu pentru pârtia de schi.
Astfel, în vara acestui an, primăria a achiziționat un soft de operare și monitorizare, pentru care a plătit nu mai puțin de 150.000 lei.
Potrivit caietului de sarcini, prin montarea acestui soft se realizează eficientizarea procesului de înzăpezire prin monitorizarea detaliată a zonei schiabile și a componentelor ce realizează sistemul de înzăpezire, ajută în luarea deciziilor de pornire sau oprire a tunurilor poziționate în zone diferite pe pârtia de schi, permite pornirea simultană a generatoarelor de zăpadă automate aflate în diferite zone ale pârtiei, cât și a stației de pompare ce asigură debitul necesar de apă. De asemenea, permite monitorizarea în timp real tuturor echipamentelor în funcțiune pe perioada derulării procesului de înzăpezire, prin furnizarea datelor, erorilor apărute în funcționare, astfel scurtând timpul de intervenție al operatorului, realizează statistica consumurilor de apa și energie electrică pentru fiecare punct de racord, astfel având o viziune despre zonele cu mai putina zăpada produsă, creează statistici pe perioade prestabilite sau perioade diferite în funcție de decizia operatorului, asigură intervenția on-line a echipei de service prin conexiunea la internet, astfel reducându-se sau după caz eliminarea intervenției la fata locului, dar și posibilitatea de comandă și control pentru tunurile aflate în puncte greu accesibile pentru operatori.
Contractul a fost atribuit direct unei firme din Brașov, Technoalpin SRL, care aparține în proporție de 50% unui consilier local, care deocamdată este independent, Șerban Șovăială, și unui anume Petre Popa, în dreptul căruia figurează cealaltă jumătate de părți sociale.
Deși firma are doar doi angajați, conform datelor existente pe listafirme.ro (la nivelul anului 2018), firma a înregistrat cifre de afaceri frumușele. Astfel, în 2018, conform ultimului bilanț contabil publicat, Technoalpin SRL a înregistrat o cifră de afaceri de peste 1,3 milioane lei, cu un profit de peste 150.000 lei, dar și cu datorii de peste 2,11 milioane lei. Cel mai bun an al firmei brașovene a fost în 2016, când tot doi angajați avea. Astfel, la acea vreme cifra de afaceri a sărit de 4 milioane lei, iar profitul s-a cifrat la peste 1,12 milioane lei, în timp ce datoriile se învârteau în jurul sumei de circa 2,37 milioane lei.
Alți bani sparți de pomană
Softul de aproape 150.000 lei nu a fost însă singura cheltuială a municipalității bistrițene pentru pârtia “minune”, fiindcă aceasta a mai înghițit încă alți aproape 320.000 lei. Astfel, pentru energia electrică s-au cheltuit anul trecut 86.941 de lei, pentru serviciile de pază, monitorizare și mentenanță a sistemului de alarmă și servicii de transport valori au mers 135.493 de lei, iar piesele de schimb și consumabilele au înghițit 6.283 de lei. Totodată, mentenanța la instalație a costat 31.416 lei, o revizie la sistemul de nocturnă a mai înghițit 23.302 lei și una la instalația de transport alți 17.850 de lei. Pe închirierea unor utilaje pentru lucrări s-au tocat încă 16.612 lei. Deci totalul se cifrează la circa 100.000 de euro, pentru 2019. La această cheltuială trebuie adăugate și salariile celor care se ocupă de pârtie.
În 2018, pârtia a scos de la buget nu mai puțin de 400.000 de euro pentru lucrările de reparații, după ce pârtia a luat-o la vale după o perioadă bogată în precipitații.
La un calcul scurt, la cei 5,5 milioane euro cât au costat lucrările de realizare a pârtiei, mai adăugăm încă 500.000 de euro cheltuiți anul trecut și în 2018, și ajungem la 6 milioane euro, fără a mai pune la socoteală alte cheltuieli de întreținere din anii precedenți.
A pornit devreme, a terminat prea târziu! Iarna i-a prins nepregătiți
Tot anul trecut, municipalitatea a prevăzut la bugetul local 924.000 lei pentru achiziționarea a trei tunuri de zăpadă, fiindcă cele patru deja existente nu făceau față cică, și două stații de pompare, una de joasă presiune și alta de înaltă presiune.
Licitația pentru contractul de achiziție, împărțit în două loturi (tunurile de zăpadă – un lot, iar celălalt cuprinzând stațiile de pompare), a fost lansat în luna august a anului trecut, însă a rămas în coadă de pește. Contractul a fost estimat de municipalitate la peste 1,3 milioane lei (fără TVA), din care circa 382.000 lei au fost considerați a fi necesari pentru cele 3 tunuri de zăpadă, iar pentru cele două stații de pompare a fost estimată suma de circa 924.000 lei.
La licitație s-au prezentat două firme: SC Technoalpin SRL din Brașov, firma care a furnizat softul, și asocierea Supersnow SA – Supersnow SRL, cu sediul în Sibiu și acționariat polonez.
Lotul care privea achiziționarea celor două stații de pompare a fost câștigat de Supersnow, cu o ofertă de 789.000 lei, fără TVA, abia în decembrie, dar nu fără peripeții. Asta, din cauză că lotul cu privire la tunurile de zăpadă a fost cu probleme, fiindcă în caietul de sarcini municipalitatea nu a menționat cu exactitate ce sistem de acționare să aibă tunurile de zăpadă, astfel că la un moment dat firmei sibiene i s-a solicitat să ceară un punct de vedere deținătorului softului (cel de 150.000 lei), adică fix firmei brașovene care și ea se lupta pentru obținerea contractului pentru acest lot, dacă tunurile ofertate cu sistem impuls s-ar potrivi cu softul montat deja. Supersnow a depus o contestație la Consiliul Național pentru Soluționarea Contestațiilor.
“Subscrisa am participat la procedura mai sus menționată, depunând oferta întocmită, față de care autoritatea contractantă a transmis, inițial, prin adresa nr. (…) clarificări cu privire la compatibilitatea generatoarelor de zăpadă și a stațiilor de pompare ofertate cu sistemul de comandă și control existent, respectiv sistemul ATASS plus 4.0 la care subscrisa contestatoare răspunde precizând că toate produsele ofertate sunt compatibile cu sistemul ATASS plus4.0.
Prin adresa (…) contestată prin prezenta procedură, comisia de evaluare a solicitat subscrisei să prezinte un punct de vedere de la deținătorul softului ATASS plus 4.0 din care să rezulte că generatoarele pe care le-a ofertat, precum și stațiile de pompare sunt compatibile cu sistemul ATASS plus 4.0 și că pot fi integrate în sistem”, a arătat Supersnow în contestație, precizând că în condițiile date se consideră vătămată într-un interes legitim, iar solicitarea comisiei de evaluare este una nelegală și abuzivă, printre altele fiind amintit faptul că “autoritatea contractantă trebuie să aibă grijă să nu determine un avantaj evident în favoarea unui ofertant/candidat”.
Cu toate că CNSC a admis contestația și a anulat adresele transmise de comisia de evaluare a municipalității, aceasta a înclinat balanța în favoarea Technoalpin SRL Brașov. Evident, Supersnow a depus o nouă contestație la CNSC, prin care a solicitat anularea adresei de comunicare a rezultatului procedurii și a tuturor actelor subsecvente emise ulterior acesteia, a proceselor-verbale de evaluare a propunerii tehnice, a raportului procedurii și a tuturor actelor subsecvente în ce privește oferta sa, precum și obligarea autorității contractante la reluarea procedurii, prin reevaluarea ofertei depuse de asocierea Supersnow SRL – Supersnow SA.
Contestația a fost admisă de Consiliu, astfel că toate documentele mai sus amintite au fost anulate. În final licitația pentru achiziționarea tunurilor de zăpadă a fost anulată pentru “Abateri grave de la prevederile legislative afectează procedura de atribuire sau este imposibilă încheierea contractului”.
Drept urmare, municipalitatea și implicit pârtia au rămas fără noile tunuri de zăpadă, iar stațiile de pompare nu au fost încă montate. Astfel, deși temperaturile au fost cu mult sub zero grade până la această dată, producerea zăpezii artificiale a fost compromisă. Așa se explică și deschiderea pârtiei mici de doar 300 m.
Investiţia de aproape 6 milioane de euro, care a îndatorat oraşul pentru următorii 20 de ani, s-a dovedit un eşec până în acest moment.
