Similitudini între încercarea de lovitură de stat din 10 august 2018 și lovitura militară de stat din decembrie 1989

Sunt două evenimente cruciale, situate la o distanță apreciabilă în timp, aproape 30 de ani, cu deosebiri fundamentale, în ceea ce privește scopurile, dar și cu asemănări flagrante privind metodele folosite. Lovitura militară de stat din Decembrie 1989 a vizat schimbarea unui regim din temelii, lucru reușit dealtfel și cu urmările pe care le simțim și le trăim și astăzi, pe când încercarea de lovitură de stat din 10 august 2018 a eșuat lamentabil într-o primă fază, dar a fost finalizată ulterior prin așa-zisa moțiune de cenzură, prin carea fost răsturnat un guvern format în urma unor alegeri democratice, câștigate la un scor confortabil.

Asupra ambelor evenimente, după cum este și normal, părerile sunt împărțite, unii susțin teza loviturii militare de stat, dar și a tentativei de lovitură la mitingul ”Diasporei”, pe când alții, din contră, neagă acest lucru, susținând ca totul a fost ceva spontan. Cert este un lucru, evenimente de acest gen nu apar din senin și nu sunt absolut deloc întâmplătoare, ele au în spate regizori adânc ascunși și cu scopuri precis stabilite.

Nu o să insistăm aproape de loc asupra primului eveniment în ordine cronologică, lovitura militară de stat din Decembrie 1989, care a marcat din temelii parcursul istoric al României și viața românilor, evenimentele sunt arhicunoscute, inclusiv prin documente oficiale care nu pot fi puse la îndoială. Rechizitoriul procurorilor privind evenimentele în cauză arată, negru pe alb, că în România, în perioada respectivă, a avut loc o lovitură militară de stat.

DIICOT anchetează o ”tentativă de lovitură de stat”

Așa-zisul miting al diasporei din 10 august 2018 este încăînvăluit de mister, dar un lucru este cert: DIICOT, parchetul abilitat să investigheze infracțiunile privind siguranța națională, are în lucru un dosar privind faptul că în 10 august 2018, în România, în București, în Piața Victoriei a avut loc o ”tentativă de lovitură de stat”.

Este mai mult decât evident faptul că în ziua respectivă, 10 august 2018, statul paralel instalat în România a încercat să de-a jos un guvern rezultat în urma unor alegeri democratice și să preia puterea în mod ilegal. A fost o tentativă atipică, de tip hibrid, diferită puțin de definiția acceptată privind o lovitură de stat. Conform acesteia, o lovitură de stat esteîncercarea, de regulă a unui grup mic de persoane de a prelua puterea, cu un sprijin extern de cele mai multe ori,a controlul asupra statului, în cazul de față a puterii executive, a guvernului, în alt mod decât prin alegeri democratice. O astfel de acțiune este ilegală și de obicei este organizată cu sprijin militar sau cel puțin al unor înalți oficiali, putând avea sau nu suport popular.

Tentativa a fost una atipică, mai soft, nu a beneficiat de sprijin militar la vedere din partea unor structuri de forță ale statului: Armata, Ministerul de Interne. Deocamdată nu se cunoaște poziția adoptată în ziua respectivă de către servicii, în special de SRI, dacă au avut vreun rol, dacă au știut ce urma să se petreacă, dacă au informat factorii de decizie ai statului, președintele, primul-ministru, miniștrii cu atribuții în gestionarea unor asemenea evenimente, sau dacă au asistat pasivi la ceea ce urma să se întâmple.Într-o țară normală, cu o democrație consolidată, principalul serviciu de informații interne trebuia să cunoască ce se pune la cale, să îi informeze pe cei în drept, permițând celor abilitați să ia masuri care să prevină evenimentele care au urmat.

În mod normal, loviturile de stat au drept scop și sunt organizate să înlăture de la putere dictatori sau regimuri totalitare. Era România anului 2018 într-o asemenea situație, era gestionată de un guvern totalitar, cu măsuri nepopulare? Evident că nu. Atunci care a fost scopul încercării de înlăturare a guvernului prin forță, cui folosea acest lucru? Concluzia este una singură, logică: în 10 august 2018 a avut loc o tentativă de lovitură de stat, una atipică, în sens invers definiției loviturilor de stat, saltul înapoi, de la democrație, la un sistem totalitar. Vrem, nu vrem să recunoaștem, cineva în România dorește puterea absolută, comasarea tuturor puterilor: parlament, guvern, justiție, într-o singură mână. Totul să fie al meu, după celebra expresie ”guvernul meu”. Tentative de a înlătura guvernul au mai fost înaintea episodului 10 august 2018. Amintim numai unul, scena cu geaca roșie amestecată printre cei care forțau căderea guvernului. 
Având în vedere faptul că a trecut mai bine de un an și jumătate de la comiterea faptelor și impactul uriaș al acestui eveniment asupra opiniei publice, românii meritau până la această dată să afle un răspuns oficial privind întâmplările care sau petrecut în 10 august 2018 în piața din fața sediului Guvernului României. Nu exista la momentul respectiv niciun motiv ca mitingul să nu se desfășoare în liniște și fără violență, conform art. 39 din Constituție, care spune că mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic. Dar cineva nu a vrut acest lucru și a încercat debarcarea unui guvern legitim, prin mijloace violente.

Scenarii ipotetice

Atât Klaus Iohannis, cât și liderii PNL și-au făcut o obișnuință, mai mult prin sloganuri de campanii electorale consumate și viitoare, din a clama cu orice ocazie, că așa-zisul ”Miting al Diasporei”a declanșat o reacție a PSD, care a datordin Jandarmeriei Române să reprime în mod brutal manifestarea în cauză, că a ”gazat” românii și alte enormități de acest gen.

Și în prezent subiectul legat de 10 august 2018, premeditat, esteînvăluit într-un nor extrem de dens, manipulat și dezinformat în funcție de interesele celor care caută să profite de ceea ce s-a întâmplat atunci.

Presa a avut un anumit rol în acest război și fără a nominaliza anume pe cineva, la vremea respectivă s-au vehiculat informații de genul că interesul americanilor ar fi provocat ciocnirea dintre jandarmi și protestatari sau că în Piața Victoriei a fost în acele ore critice un câmp de luptă între serviciile (secrete) franco-germano – olandeze, pe de o parte, și tabăra americano-rusă, pe de alta.

Alte păreri lansau alte scenarii.Unul din cele mai interesante se referea la faptul că România este din nou victima unui război hibrid, atipic, menit să dea jos guvernul legitim al României. Este cea mai credibilă variantă, având în vedere că dosarul instrumentat de DIICOT, tocmai acest lucru investighează, ”tentativa de lovitură de stat”.

În acele momente fierbinți se avansa inclusiv ideea că după căderea guvernuluise va forța și schimbarea președintelui României. Această ”petardă” a fost aruncată pe piață mai mult pentru a-l disculpa și separa pe Iohannis de evenimentele în curs. De asemenea s-a mai rostogolit și știrea că de pe urma acestor evenimente ar beneficia Dacian Cioloș, forțând o revenire a ”guvernului meu” la putere. Nu erau lipsite de miez și interes și alte informații care au circulat atunci, cum că un factor declanșator al evenimentelor ar fi fost legea offshore, cea care reglementa exploatarea gazelor de pe platforma continentală a României din Marea Neagră și se avansau păreri de genul că, dacă existența României depinde de această lege, mai bine să le dăm degeaba, așa cum prevedea o lege trecută prin Senatul României.

În gâlceava creată, inclusiv Sindicatul cadrelor militare disponibilizate a venit cu propriul scenariu, fiind de părere că tot ceea ce se întâmplă în România este din vina americanilor, avansând ideea spusă mai sus că în România se bat serviciile franco-germano-olandeze cu cele americano-ruse, miza fiind proiectul BRUA și E4, coridorul de transport paneuropean, prin care Constanța ar trebui să ia locul Amsterdamului.

Unii ziariști au denumit tentativa de lovitură de stat, ”Operațiunea Mortul” și avansau ideea că deși a eșuat în 10 august 2018, ea va fi în cele din urmă finalizată. Se pare că au avut dreptate, ea a reușit mai târziu prin moțiunea de cenzură prin care a fost răsturnat un guvern ales în urma unor alegeri corecte, democratice.

Scandalagii între manifestanții pașnici

De fapt ce s-a întâmplat în Piața Victorie, în data de 10 august 2018? Acoperirea ”operațiunii” de răsturnare a guvernului a fost realizată prin organizarea așa-zisului ”miting al Diasporei”, după manual, de specialiști și experți în domeniu. Numărul celor din diaspora care au participat la miting nu are rost să-l amintim, a fost unul infim. Este evident că la butoane au fost forțe și dinafara țării în strânsă cooperare și legătură cu elemente din interior ale statului paralel. Butonul declanșator al unor evenimente aparent scăpate de sub control a fost crearea premeditată de violențe care la rândul lor, logic, vor determina reacția violentă a forțelor de ordine. Au existat în piață grupuri compacte perfect organizate, care au declanșat violențele, infiltrate printre cetățenii care manifestau pașnic, care în final pur și simplu au dispărut.

În spațiul public a mai circulat ideea că, forțele de ordine ar fi permis și tolerat violențele pentru ca să aibă motiv să le reprime violent și să atace zecile de mii de oameni prezenți. S-a prevăzut se pare și existența unor victime, morți și răniți grav în urma reprimării de către forțele de ordine, respectiv de jandarmerie, lucru care ar fi dus la radicalizarea persoanelor pașnice din piață. Tot ceea ce urma să se întâmple în Piața Victoriei era sprijinit de o mașinărie de propagandă extrem de bine pusă la punct, care ar fi prezentat persoanele moarte ca victime ale unui guverndictatorial, sângeros, reprezentat de guvernul PSD.

Scopul era unul bine țintit: crearea unei emoții puternice, gen Colectiv, care ulterior să se propage în toată țara și să scoată lumea în stradă și să determine căderea guvernului. În fiecare județ, mai ales în reședințele de județ și nu numai, inclusiv la Cluj și Bistrița, mitingiștii de profesie, persoane radicalizate din diferite motive, urmau să intre în acțiune, forțând schimbarea reprezentanților guvernului în teritoriu, mai ales a conducerilor prefecturilor.

Rețeta era una deja experimentată, ea fiind aplicată cu succes în Decembrie 1989, victimele de la Timișoara și ulterior cele din București, au dat realmente foc țării și au determinat căderea regimului.

În 10 august 2018, ceva nu a mers, nu a funcționat, în scenariul pregătit, condițiile erau cu totul altele spre deosebire de cele din Decembrie 1989, când o țară întreagă era sub o presiune imensă generată de nemulțumirile populației. Atunci o fost îndeajuns apariția unei simple scântei și totul a luat foc.În 10 august 2018, situația era cu totul alta, starea de spirit a majorității populației era favorabilă măsurilor întreprinse de guvern în ciuda unui adevărat război psihologic, de manipulare și dezinformare care s-a desfășurat în zilele premergătoare mitingului. Cu toate acuzațiile aduseforțelor de ordine, în special Jandarmeriei Române, probabil și altor structuri, lucrurile au fost ținute sub control și s-a prevenit lovitura de stat.

Mitingul așa-zis al diasporei,care în final s-a dovedit a nu fi al diasporei, a fost folosit ca paravan pentru organizarea răsturnării guvernului prin forță. Grupurile violente din piață, infiltrate printre manifestanții pașnici, unii chiar însoțiți de copii, au aruncat în forțele de ordine cu pietre, cu sticle, forțând intrarea în clădirea guvernului.

În mod normal, dacă în piață ar fi fost o manifestare de nemulțumire reală,aceasta trebuia să nască lideri, dar aceștia au lipsit, iar acest lucru este un alt argument că atunci a avut loc o tentativă de lovitură de stat.

Atât pentru cei care susțin teza tentativei de lovitură de stat, în special cei aflați atunci la guvernare, dar și cei care au orchestrat-o și susțin reacția exagerată a forțelor de ordine, cu teza falsă a ”gazării” oamenilor și a ”înăbușirii în sânge” a unei manifestații pașnice, la un an și mai bine de la consumarea evenimentului, lucrurile au rămas în coadă de pește. Până la această oră, vinovați de cele petrecute au fost găsite 18 persoane, pentru chestiuni minore, care au fost trimise în judecată. Asta în condițiile în care în piață au existat sute de camere de luat vederi, și zeci de ore de transmisie.

În legătură cu evenimentele din 10 august 2018 s-au constituit mai multe dosare penale care se plimbă între Parchetul Militar și DIICOT. Procurorii militari anchetează plângerile făcutede circa o mie de protestatari pașnici, care au reclamat că au fost agresați de jandarmi, având în vedere calitatea acestora de militari, pe când DIICOT la rândul lui se ocupă de anchetarea ”tentativei de lovitură de stat”.

O ultimă similitudine între cele două evenimente, Decembrie 1989 și 10 august 2018, o constituie probabil amânarea la nesfârșit a anchetelor, existând toate premisele ca românii să nu afle niciodată adevărul despre cele întâmplate.
Doru Costin