În ediția de săptămâna trecută am promis că vă vom da detalii despre modul în care a fost judecat dosarul de care Ovidiu Puțuraera direct interesat atunci când s-a întâlnit cu fosta judecătoare de la Tribunalul Bistrița-Năsăud, Corina Iacob, la București, discuție interceptată de anchetatorii DNA. Aparent, atât soția lui Puțura,reclamant în dosar, cât și părțile pârâte, respectiv soții Brendea, aveau dreptate. Dacă însă la Judecătoria Bistrița soții Brendea au câștigat clar, completul de judecată format din judecătoarele Ildiko Simionescu, Camelia Născuțiu și Corina Iacob a desființat pur și simplu sentința pronunțată pe fond , situația fiind răsturnată astfel cu 180 de grade.
Inițial terenul pe care soții Brendea și-au construit terenul a aparținut SC Agroindustriala SA, care deținea terenul în baza titlului de proprietate emis de Ministerul Industriilor. În 1997, compania a vândut la licitație terenul respectiv către o altă companie, respectiv SC Electric G… SA, care în anul 1998 a devenit, proprietar tabular prin înscrierea în Cartea funciară, prin contractul de vânzare –cumpărare, în baza Sentinței Civile nr. 3564/1998 a Judecătoriei Bistrița. Firma vinde, ceva mai târziu, terenul unei alte persoane.
În 2010, parte din teren, respectiv 916 m.p. sunt cumpărați de la ultimul cumpărător de soții Brendea, care, evident au încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu compania respectiv. În baza acestui document, cei doi bistrițeni obțin în instanță, prin Sentința Civilă nr. 5601/03.11.2010 a Judecătoriei Bistrița, înscrierea în cartea funciară a dreptului astfel dobândit, astfel fiind autentificat și contractul în luna decembrie 2010. După aproximativ 7 luni, în iulie 2011, soții Brendea reușesc să obțină un certificat de urbanism pentru a construi o casă pe suprafața de teren achiziționată, iar în decembrie același an obțin și autorizația de construire.
Agroindustriala vinde din nou, terenul ajungând la tatăl Alinei Puțura
Deși în 1998 a vândut terenul către SC Eletrica G… SA, în anul 2002 SC Agroindustriala devine proprietar tabular în baza Sentinței civile nr. 2728/2002 , pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosarul nr. 1197/2002, uitând că a vândut o parte din teren. În 2003, Agroindustriala a vândut exact aceeași suprafață de teren tatălui Alinei Puțura, care o întabulează în același an. Doi ani mai târziu, terenul este întabulat de Alina Puțura, cu titlu de moștenire și partaj.
Titlul lui Brendea, mai valabil
Ambele titluri, atât cel al soților Brendea, cât și cel al Alinei Puțura, erau perfect valabile, ambii fiind de fapt cumpărători de bună credință. Numai că, în fața magistraților de la Judecătoria Bistrița a primat faptul că firma de la care cumpăraseră soții Brendea își întabulase terenul mai repede în Cartea Funciară.
“Conform raportului de expertiză tehnică topografică (f. 58-87, 108-130) întocmit în cauză de expertul B. O., imobilul înscris în C.F. xxxxx Bistrița, nr. cad. xxxxx , proprietatea pârâților (n. r. soții Brendea), se suprapune peste imobilul înscris în C.F. xxxxx Bistrița, nr. top 6458/2/2/1, proprietatea reclamantei (n. r. – Alina Puțura).
Cum, în cauză, atât reclamanta cât și pârâții au titluri privind dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, instanța va păși la compararea acestora, urmând să dea câștig de cauză părții al cărei titlu este mai bine caracterizat și al cărei drept este preferabil.
Astfel, reclamanta se prevalează de dobândirea imobilului în anul 2005, cu titlu de moștenire după defunctul B. N., persoană care, la rândul său , l-a cumpărat de la S.C. „AGROINDUSTRIALA” S.A , prin lichidator judiciar , în baza contractului încheiat la data de 14.04.2003 .
Pârâții au cumpărat terenul pe care și-au construit casa, situat pe (…), în intravilanul Municipiului Bistrița, prin contractul autentic încheiat la data de 09.12.2010 cu (…). Vânzătoarea dobândise terenul ce a făcut obiectul contractului, în același an, prin cumpărare de la S.C. „ELECTRIC G___” S.A. , societate care îl achiziționase la licitație publică, de la S.C. „AGROINDUSTRIALA” S.A ., în anul 1997, în baza procesului verbal din 28.08.1997 (f. 4 din dosarul nr. 4754/1998 atașat ) .
În suplimentul la raportul de expertiză tehnică efectuat în prezenta cauză, expertul B.O. a concluzionat că suprapunerea celor două suprafețe de teren se datorează faptului că raportul de expertiză tehnică, parte integrantă a Sentinței civile nr. 2728/2002 , prin care s-a dispus înscrierea în cartea funciară a patrimoniului SC Agroindustriala SA a ținut cont de intabularea dispusă anterior, prin Sentința civil ă nr. 3564/1998, în favoarea S.C. „ELECTRIC G___” S.A.
Atât reclamanta cât și pârâții invocă titluri valabile cu privire la același bun, însă compararea lor este favorabilă pârâților.
Reclamanta este în posesia unui titlu valabil asupra bunului, care este, însă, mai slab caracterizat decât cel invocat de pârâți .
Astfel, anterior momentului în care autorul (n. r. – tatăl) reclamantei, B. N., a dobândit terenul în suprafață de 1000 mp de la SC AgroindustrialaSA în ….04.2003), terenul în cauză fusese deja înstrăinat de aceeași societate către S.C. „ELECTRIC G___” S.A , care își înscrisese dreptul de proprietate în CF 6984 Bistrița , încă din 14.08.1998.
Instanța reține că autorii părților , B. N., în cazul reclamantei și (…), care a cumpărat terenul în litigiu de la S.C. „ELECTRIC G___” S.A, în cazul pârâților, au, la rândul lor, un autor comun, respectiv SC Agroindustriala SA.
Cum, în ipoteza în care titlurile părților provin de la același autor , va avea câștig de cauză partea care și-a înscris mai întâi dreptul de proprietate, potrivit principiuluiprior temporepotior iure,iar dreptul de proprietate dobândit de S.C. „ELECTRIC G___” S.A a fost înscris cu prioritate în evidența de carte funciară, așa cum s-a arătat mai sus, instanța va respinge acțiunea în revendicare formulată de reclamantă , precum și petitul accesoriu privind ridicarea imobilelor construite de pârâți pe terenul înscris în CF xxxxx Bistrița , nr.cad. xxxxx .
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la rectificarea înscrierii în cartea funciară menționată anterior, se impune a se preciza că, potrivit art. 908 alin. (2) C.civ., „rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarația autentică notarială a titularului dreptului ce urmează a fi radiat sau modificat, fie, în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă”.
Cum, în speță, au fost exclusede planoprimele două ipoteze vizate de textul citat, iar instanța va respinge acțiunea în revendicare promovată de reclamantă , urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată , și cererea de rectificare a înscrierii în cartea funciara nr. xxxxx Bistrița, nr. topo xxxxx în sensul radierii intabulării pârâților aferenta terenului proprietatea reclamantei identificat în CF xxxxx Bistrița, nr. topo 6458/2/2/1 .
Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată reclamantei și ia act de faptul că pârâții nu au solicitat obligarea acesteia la plata unor astfel de cheltuieli”, a decis Judecătoria Bistrița.
S-a ajuns la recurs
Evident, soția lui Puțura a atacat sentința la Tribunalul Bistrița-Năsăud, iar dosarul a ajuns “întâmplător” exact la completul din care făcea parte buna prietenă a fostului secretar de stat, Corina Iacob. În loc ca aceasta măcar să se abțină de la judecarea acestui dosar sau să îl sfătuiască prietenește pe Puțura să ceară mutarea dosarului la altă instanță din țară, Iacob nu face asta, că doar avea de-și făcut fiul notar, indiferent cum.
Cu lacrimi de crocodil ea reușește să le convingă pe celelalte două că Puțura are dreptate. Drept urmare, instanța s-a legat în judecarea dosarului de o chichiță ciudată: faptul că obiectul tranzacției dintre SC Electric G SA și Agroindustriala SA nu ar fi fost terenul, ci un depozit de legume fructe,respectiv un șopron. Întrebarea care se impune aici este, dacă acest argument este real, cum a putut firma cumpărătoare să își întabuleze dreptul de proprietate asupra terenului printr-o sentință pronunțată de o instanță de judecată? Mai mult, aceeași firmă vinde mai departe terenul, nu șopronul, teren care este mai departe înscris în CF. Ciudat, nu?!
(Va urma)
Sunt una din victimele abuzurilor acestei Corine și a numitei Ildiko Simionescu. Prietene la cataramă până mai ieri. Ca două siameze. Să vă spun cum au procedat cele două în procesul meu de partaj.
1. Eu cu fosta soție am cumpărat un apartament cu 14.000 roni (anul 2000). La partaj (2013) a fost evaluat la 150.000 roni. După divorț, eu am achitat 3500 de lei (25%) pentru lichidarea ratelor la apartament. Cum au făcut socotelile Corina și Ildiko?!? Mi-au pus mie contribuție 3500 roni în plus, dar au raportat la valoarea din 2013 (150.000 roni), ca să iasă cât mai puțin. Adică, în loc de 25% din prețul apartamentului, la valoarea plătită efectiv (14.000 roni), mi-au pus 2,3%. Aritmetică de gâgă cu mucii la nas.
2. Ca să avantajeze partea adversă au recurs tot la aritmetică. De contabil mediocru. Total venituri fosta soție, total venituri subsemnatul, regula de 3 simplă și mi-a ieșit 29%. În logica celor două, într-o căsnicie de 17 ani, nu are importanță ce faci cu banii câștigați, important este să figureze în documente, chiar dacă i-ai ținut ascunși și/sau i-ai folosit în altă parte, aceștia neregăsindu-se în gospodărie. În cazul ăsta, de ce mai este nevoie de judecători și nu e suficient să mergi la un contabil autorizat să faci partajul de bunuri?!?
3. Deși am prezentat chitanțe BCR cu 2000 de EURO plătiți, după divorț, pentru ratele la o garsonieră, cele două șmechere, Corina și Ildiko, pur și simplu nu le-au luat în considerare. Ele știau că la Curtea de Apel Cluj, nu se mai uită nimeni la dosar.
4. Și lista poate continua cu faptele de vitejie ale celor două femei…
5. La 3 luni de la finalizarea procesului, fosta soție este angajată la Tribunalul BN – colegă cu Ildiko Simionescu – azi mare magistrat șef. Probabil că stau ore întregi la bârfă, iar în pauze fac exerciții de aritmetică de clasa a II-a. E mare nevoie….