După circa 10 ani de funcționare cu rezultate notabile, Centrul de Recuperare al Persoanelor Dependente de Alcool și Grupul Alcoolicilor Anonimi din Bistrița au fost desființate. În perioada în care și-au desfășurat activitatea, ușa sediului de pe B-dul Independenței a fost deschisă de circa 3.000 de persoane ajunse sclave ale alcoolului, iar pentru un procent de 25% acest lucru s-a dovedit a fi salvator, acestea renunțând la viciul care le putea ducea la pierzanie. Prin anul 2015, cei de la DGASPC BN, sub oblăduirea cărora funcționa, centrul au ajuns la concluzia că acesta nu este RENTABIL, de parcă ar fi funcționat ca un veritabil SRL pus pe realizarea de profit, nu ca un loc în care oameni grav bolnavi, cronici din cauza dependenței de alcool, își căutau o ultimă speranță de salvare.
Cei din Grupul Alcoolicilor Anonimi și Centrul de Recuperare al Persoanelor Dependente de Alcool, care își desfășurau activitatea într-o clădire situată pe B-dul Independenței din Bistrița au fost obligați să-și întrerupă activitatea dintr-un motiv aparent de neînțeles și ilogic, pentru a se face loc Asociației Autism Europa-Centrul de Resurse și Referință în Autism Micul Prinț, fără a primi în schimb o altă locație în care să funcționeze și ei.
Alcoolicii există în toate categoriile sociale
Multe dintre persoanele cu probleme privind consumul de alcool sperau ca întreruperea activității să fie doar una temporară, dar deja au trecut aproape 5 ani și lucrurile nu au avansat cu nici un milimetru, iar alcoolismul face ravagii în Bistrița.
Cine vrea să se convingă de acest lucru nu trebuie decât să iasă dimineața mai devreme din casă și să dea o raita prin locuri mai mărginașe, cu crâșme de cartier: N.Titulescu, Lamă, Podul Jelnei, zona fântânii arteziene din apropierea str. P. Maior și cea a str. Dragoș-Vodă în apropierea de trecerea peste calea ferată. Pot fi observați fără nici o dificultate, îmbrăcați neglijent, slabi, cu priviri încețoșate și mers nesigur, de regulă oameni în vârstă, dar nu numai, atrași ca un magnet de maghernițele care vând alcool ordinar cu un leu suta de grame. Cu mâni tremurânde, primul pahar dus la gură este revărsat jumătate pe piept și scurs pe la colțurile gurii, dar apoi cu restul rămas în pahar își revin miraculos, iar al doilea și al treilea sau câte or mai fi nu mai contează, ei, în lumea lor îmbâcsită de aburii alcoolului, probabil că nu le mai pasă de nimic.
Aceștia sunt cei pe care îi vedem, își alimentează viciul la vedere, în văzul lumii. Dar mai există o categorie, cei care o fac departe de ochii lumii, ai familiei, a celor dragi, în ascuns, oameni cu resurse financiare, unii cu studii superioare, atât bărbați, cât și femei.
Aruncați total în stradă
Probabil la momentul respectiv, cei care au luat această decizia de desființare a unicei oaze de speranță pentru cei căzuți în patima consumului de alcool, ne vine greu să credem acest lucru, au judecat situația prin prisma celei mai importante activități, recuperarea dependenților de alcool sau tratarea copiilor cu autism. Evident în acel moment pentru cei care au luat decizia a contat mai multproblema autismului în defavoarea alcoolicilor. Greșit, fiindcă ambele afecțiuni sunt boli grave, atât autismul cât și dependența de alcool, iar Grupul Alcoolicilor Anonimi nu ar fi trebuit aruncat în stradă total, pentru că efectiv tocmai acest lucru s-a întâmplat, la propriu. Dar conducerea de atunci a DGASPC a decis că tratarea dependenților de alcool nu este RENTABILĂ.
În mod normal Grupul Alcoolicilor Anonimi ar fi trebuit să primească o altă locație, pretențiile acestora nefiind exagerate, fiindcă ar fi avut nevoie doar de o încăpere unde să aibă loc întâlnirile lor, mobilierul adecvat, adică niște scaune, și o toaletă. Dar din păcate decizia a fost una negativă, considerându-se că aceștia nu reprezintă o problemă pentru societate și, ca urmare, orice șansă de reabilitare și vindecare pentru acești oameni a dispărut.
În 15 ani de funcționare, 3.000 de bistrițeni au făcut parte din grup
Despre funcționarea Centrului de Recuperare a Persoanelor Dependente de Alcool și mai ales a Grupului Alcoolicilor Anonimi din Bistrița, din 2005, de la înființarea acestuia, și până la desființare în 2015, ne-a oferit detalii I.C, fost consilier în cadrul grupului, el însuși aflat la un moment de cumpănă din viața lui, dependent de alcool, boală de care a reușit să se vindece, grație unor eforturi și a unei voințe ieșite din comun. Conform acestuia, în cei 10 ani de funcționare a Centrului și a Grupului AA, peste 3.000 de bistrițeni cu probleme grave privind consumul de alcool i-au trecut pragulcu speranța că vor fi vindecați de viciul care le-a distrus viața.
În general, lumea este convinsă că alcoolicii sunt persoanele fără noroc în viață, fără un loc de muncă, săraci, fără resurse financiare și din acest motiv încep să bea. Este adevărat că o parte din acești năpăstuiți ai sorții sunt persoane la limita supraviețuirii, dar există și o categoria mai aparte de alcoolici, oameni fără probleme financiare, din familii stabile, cu studii superioare și joburi bine plătite, atât în sistemul privat cât și în sistemul public, medici, juriști, ingineri și economiști.
Concluzia este că beau atât cei care nu au bani, dar și cei care nu le duc dorul. Statisticile privind consumul de alcool în România arată că unul din 10 români bea în exces și devine dependent de alcool. Prima problemă cu care se confruntă acești oameni este că nu-și recunosc viciul și nu recurg la tratament. Lucru de multe ori fatal.Potrivit interlocutorului nostru, din cele circa 3000 de persoane, dependente de alcool și care au participat la întâlnirile săptămânale al Grupului Alcoolicilor Anonimi, aproape 25% din aceștia au reușit să se vindece, să-și reia locul în familie, societate, locul de muncă. De la început Centrul a avut patru voluntari, un asistent social din cadrul DGASPC, un psiholog, un medic și un consilier spiritual.
Alcoolismul a fost tratat ca orice afecțiune cronică, similară diabetului, bolilor cardio-vasculare, TBC-ului sau a altor boli asemănătoare. Dar rolul principal în recuperarea procentului de 25% a revenit celor din Grupul AA, cu certitudine cel mai răspândit și eficace program de recuperare din alcoolism din întreaga lume. Programul AA a început în 1935 când doi alcoolici disperați s-au ajutat reciproc pentru a se menține abstinenți. Ei au tratat alcoolismul ca pe orice altă boală și au inițiat un program de recuperare de zi cu zi și care i-a ajutat să evite consumul de alcool.
Centrul din Bistrița și Grupul AA a fost coordonat în baza proiectului Sf. Dimitrie Basarabov de Informare și Consiliere în Alcoolism și Dependența de Droguri cu sediul in Cluj-Napoca.
În aceste grupuri, accentul se pune pe ajutarea membrilor familiei pentru a găsi curajul, puterea și speranța necesare pentru a trăi cu boala alcoolismului, indiferent dacă alcoolicul bea sau nu.
Desființarea Centrului din Bistrița și a Grupului AA a fost o eroare imensă din o mie de motive, probabil că pe lângă faptul că activitatea acestora a fost considerată nerentabilă, s-a considerat că la Bistrița și în județul Bistrița-Năsăud nu sunt probleme cu consumul de alcool.
Statistici de ultimă oră relevă faptul că circa 75-80% din persoanele încarcerate în Penitenciarul Bistrița, condamnate definitiv de instanțele de judecată, au săvârșit faptele sub influența consumului excesiv de alcool.
Doru Costin
Felicitări pentru acest articol.
Cunosc problema, nu chiar în detaliu, dar din cele relatate și din activitatea unui fost consilier, care a avut probleme cu alcoolul și apoi i-a ajutat pe mulți. În prezent este decedat.
Așa cum bine subliniați în articol, atât autismul, cât și alcoolismul aveau și au nevoie de atenție specială din partea autorităților Statului Român, mai ales că este vorba de persoane care nu se pot ajuta singure.
Întrebarea mea este: Oare cele două nu puteau funcționa în același spațiu, dar cu program pe ore și zile diferite?!?! O soluție minimală, deși sunt convins că se găsea un loc adecvat unde să se poată întâlni o dată ori de două ori pe săptămână.