În pofida faptului că românii muncesc multe ore pe săptămână, eficiența este scăzută, iar salariile sunt printre cele mai mici din Europa. Și asta, în timp ce locuitorii statelor bogate ale UE petrec mai puțin timp la serviciu, dar au o productivitate ridicată și bani mai mulți.
România se află pe locul 10 în clasamentul privitor la numărul de ore de lucru într-o săptămână al angajaților cu normă întreagă din țările UE, cu 40,7 ore petrecute la serviciu, după cum arată un studiu Eurostat. Puțin mai mult față de media europeană, care este de 40,3 ore. Deși muncesc mai mult față de francezi, de exemplu, românii câștigă de patru ori mai puțin.
Românii, printre cei mai săraci din UE
Venitul mediu lunar este printre cele mai scăzute din Europa, doar bulgarii stând mai rău decât noi. Salariul în România a fost, în noiembrie 2017, de 527 euro, în timp ce Bulgaria era de circa 400 euro. La polul opus se află Marea Britanie, cu un venit de 2.100 euro lunar.
Cele mai mici salarii le au muncitorii necalificați, cu o medie de 1.600 lei pe lună. Persoanele care au urmat cursuri de calificare pot ajunge însă la 3.000 lei.
Tinerii care știu bine limbi străine, îndeosebi engleză, franceză și spaniolă, pot ajunge la un salariu de 3.500 lei.
Sectorul unde veniturile sunt constant peste medie este IT&C, programatorii câștigând lunar peste 5.000 lei.
Cea mai lungă săptămână de lucru
În fruntea clasamentului țărilor din UE ai căror locuitori își petrec cel mai mult timp la serviciu se află Marea Britanie, cu 42,3 ore lucrate într-o săptămână, urmată de Cipru – 41,7 ore, Austria – 41,4 ore, Grecia – 41,2 ore, Portugalia și Polonia – 41,1 ore fiecare , Bulgaria – 41 ore, Slovenia – 40,8 ore, România, Slovacia și Cehia – 40,7 ore fiecare.
În lume, cel mai mult muncesc mexicanii – 43 de ore săptămânal.
Cea mai scurtă săptămână de muncă este în Danemarca – 37,8 ore, urmată de Italia – 38,8 ore, Franța și Olanda – 39 ore fiecare, Irlanda și Finlanda – 39,1 ore fiecare.
Bărbații lucrează în medie 41 de ore, mai mult cu două ore decât femeile, care lucrează 39,3 ore, după cum arată studiul Eurostat. Cel mai mult au lucrat muncitorii din sectorul minier și în carierele de piatră, nisip, marmură – circa 42 ore/săptămână, iar cel mai puțin persoanele din Educație – 38,1 ore.
Beneficii extrasalariale
Angajații din UE beneficiază de mai multe metode pentru negocierea salariilor. În Franța, puterea sindicatelor este mare, acestea protestând des față de măsurile luate de guvernanți în domeniul muncii. Sunt frecvente grevele care paralizează un întreg domeniu de activitate, până când obțin măriri de salarii și beneficii.
Și angajatorii români au preluat din Occident metode de stimulare a salariaților, altfel decât prin creșterea venitului lunar, cum ar fi: abonamente la săli de fitness, asigurări medicale, tichete de vacanță.
Productivitatea pe oră
Eficiența muncii era în România de 51,1%/oră în 2015, comparativ cu Luxemburg, unde productivitatea era de 180,8%. Luxemburgul se afla la acea dată pe primul loc în UE și în ceea ce privește salariul minim brut pe economie, de 1.922 euro/lună.
Șomajul, sub media europeană
Salariile mici câștigate de români și numărul crescut al orelor petrecute la serviciu sunt câteva dintre motivele care au dus la o scădere semnificativă a șomajului. Așa se face că în România doar 5% din cetățenii activi pe piața muncii nu erau angajaţi în septembrie 2017.
La nivel mondial, doar șase state au un șomaj mai scăzut: Cehia – 2,7%, Malta – 4,1%, Ungaria – 4,2%, Marea Britanie – 4,2%, Polonia – 4,6% și Olanda – 4,7%.
Pe de altă parte, cele mai multe persoane fără serviciu erau în Grecia – 21% și Spania – 16,7%.
La nivelul UE, șomajul ajustat sezonier a fost de 7,5%, în scădere față de anii anteriori, când a fost de 8,4% în 2016.
Angajarea temporară, o alternativă la șomaj
Pe de altă parte, tot mai mulți români sunt angajați temporar, numărul acestora ajungând la 67.000 de persoane în 2015, aproape dublu față de 2010, potrivit unui raport al Asociației Române a Agenților de Muncă Temporară. „Studiul nostru arată o dublare a numărului de angajaţi temporar în ultimii ani, confirmând astfel viabilitatea muncii temporare ca o soluţie economică şi de carieră, care răspunde nevoii ocupaţionale atât a angajatorilor, cât şi a forţei de muncă. Rămâne loc pentru o creştere susţinută a pieţei de muncă temporară, rata de penetrare a acesteia în România (0,2%) fiind încă mult sub nivelul mediei Uniunii Europene, de 1,8%“, a spus Cristina Săvuică, preşedintele ARAMT.
Hainele, preferate în dauna sănătății
Veniturile mici ale românilor se reflectă din plin și în ponderea cheltuielilor pentru produse care nu sunt strict necesare. În timp ce gospodăriile din UE au alocat în 2016, în medie, 4,9% pentru îmbrăcăminte și încălțăminte, în România acestea au fost de numai 3,4%. Cei mai preocupați de aspectul fizic sunt estonienii, care au cheltuit circa 6,8% din venituri pentru haine și pantofi.
Cumpărăturile de îmbrăcăminte și încălțăminte au fost în UE de aproximativ 800 euro pe cap de locuitor în 2016, mai mult decât cheltuielile pentru sănătate. Cu toate astea, odată cu declanșarea crizei din 2008, ponderea banilor destinați acestor cumpărături a scăzut în țările europene, iar România nu a făcut excepție.
Ore lucrate
Marea Britanie – 43,3 h/săptămână
Cipru – 41,7 h/săptămână
Grecia – 41,2 h/săptămână
Câștig lunar
520 euro/lună – român
2.200 euro/lună – francez
Productivitate 2015
Primele locuri:
Luxemburg – 180,8%
Belgia – 135,4%
Olanda – 129,3%
Irlanda – 128,8%
Franța – 128,5%
Ultimele locuri:
România – 51,1%
Bulgaria – 43,4%
13,8% din români nu-și pot încălzi locuințele
Dacă 9% din populația UE nu avea suficienți bani pentru a-și încălzi locuințele în 2016, în România procentajul ajunge la 13,8%. Bulgaria stă mai rău la acest capitol, 39% din cetățeni nepermițându-și o temperatură confortabilă în case, o situație asemănătoare fiind și în Lituania și Grecia, cu 29%. Comparativ, în Luxemburg și Finlanda doar 2% din locuitori au această problemă.
Muncă mai puțină, cheltuieli crescute
În orașul suedez Gothenburg s-a derulat timp de doi ani un proiect-pilot prin care săptămâna de lucru a fost redusă la 6 ore/zi. Experimentul s-a desfășurat la un azil de bătrâni care avea 68 de salariați. Aici primăria a trebuit să angajeze încă 17 persoane, ceea ce a mărit cheltuielile cu 12 milioane coroane. S-a ajuns astfel la concluzia că scurtarea săptămânii de lucru crește cheltuielile angajatorului, dar crește calitatea de viață a salariaților, care au avut mai puține probleme de sănătate, ceea ce a redus absențele de la locul de muncă, iar atenția pe care aceștia au acordat-o persoanelor aflate în îngrijire s-a îmbunătățit. Cu toate astea, proiectul a fost abandonat.
sursa: cotidianul.ro
” Cei mai saraci ” … dar si cei mai puturosi si mai fuduli… ! Dureros, dar este purul adevar !
La noi in aceasta tzara este promovata lenea si NEmunca, cu tot felul de „hajutoare” date la „oameni cat caii ” … care stau si putoresc toata ziua sub masca faptului ca „nu-i ia nimeni la munca „… ( cica ) .
Pana si biletele de odihna si tratamente … asa ca exemplu, cine credeti ca beneficiaza de ele „gratis 50% ” si diferenta o pleteste cu un cupon de pensie tot de … ” rahat ” , altii decat cei care AU PENSIILE FOARTE MICI , pentru ca nici n-au avut o contributie MARE la acest fond… dar au in schimb un avantaj MARE cand cumpara aceste bilete… si la care bine-nteles ca cei care AU PENSIA MARE , potrivit si contributiei pe care au avut-o indelungul timpului la acest fond… trebuie sa si le plateasca INTEGRAL daca si le doresc ( ptr ca platind tot 50% din cata pensie au, inseamna ca de fapt isi platesc biletul integral ) , de mai bine cu banii respectivi se duc si le cumpara de la oficiile de turism …. unde, cand si cum doresc ei… .
Asta a fost asa doar ca exemplu, nu ca n-am vrea sa „traiasca ” si ” sarantocii ” pardon „lenesii” si „puturosii” odata cu noi… cu o gandire „democratica ” cica… ( adica de tipul comunist al ” omului multilateral dezvoltat si pentru care se ia de la fiecare dupa putere si se da fiecaruia dupa nevoi ” … ! )
Sunt curios daca s-ar distribui aceste bilete „moca” tot dupa nivelul de contributie la fondul social si de pensii, proportional cu pensia pe care o au… ( asa cum li s-a calculat pensia tot dupa nivelul de contributie… ) cati vor mai merge si vor mai „umple ” statiunile de tratament si de odihna pe banii nostri publici ? Ca ex, sa fiu inteles, am o vecina care are pensie de 4500 lei ( de la colectiv ) si in fiecare an, merge la tratament balnear la Mangalia, cu 2250 lei 18 zile … si eu cu pensia mea nesimtita de 3000 lei potrivit cu nivelul meu de contributie , trebuie sa dau 1500 lei, in timp ce biletul poate costa tot atata… daca mi-l cumpar direct de la „producator ” ).
Intreb si io ce avantaj am ca am muncit o viatza intreaga, ca daca vreau un astfel de avantaj ” social”… trebuie sa mi-l platesc INTEGRAL ? Vorba ceia: „Cine-i harnic si munceste are tot ce vrea… si cine sta si putereste… are … TOT ASA ” !
Cine-i de vina, cine DA, sau HAL CARE MANANCA ?!