Au fost şi sunt distruse vieţi şi destine! Cămătăria, una din cele mai perverse manifestări ale crimei organizate

Fără nici o îndoială, împrumutatul banilor cu dobandă, camăta, de către persoane fizice, este una din cele mai parșive manifestări ale fenomenului de crimă organizată în prezent. Deși este evident faptul că infracțiunea este săvârșită de grupuri criminale organizate, autoritățile tratează problema ca una inexistentă, în ciuda faptului că aceasta a luat o amploare deosebită și tot mai mulți oameni devin victime ale cămătarilor.

Fenomenul cămătăriei în județul Bistrița-Năsăud, din punct vedere al cazuisticii, a cazurilor rezolvate de autorități, este ca și inexistent din partea celor autorizați să aplice legea: servicii de informații, poliție și parchet, în special de cei de la DIICOT, parchetul supranumit Antimafia.

Poliţistul Tomoioagă, victima cămătarilor

În finalul articolului din numărul precedent al Gazeta de Bistrița, aminteam de cazul șefului Secției de Poliție din com. Petru Rareș, subcomisarul de poliție Ioan Tomoioagă, un polițist de perspectivă, un bun profesionist, care a fost găsit împușcat cu arma din dotare, un pistol Carpați, cal.7,65 mm. Concluziile anchetei, atât cât au catadixit autoritățile să le facă publice, au arătat că polițistul s-a sinucis cu arma din dotare, acesta lăsând în urmă un înscris privind motivarea gestului făcut. Cauza declanșatoare al gestului suicidal se pare că s-a datorat unor probleme legate de împrumuturi bănești.

Desigur, tragedia a fost mare, polițistul lăsând în urmă o soție îndurerată și doi copii mici. Colegi ai acestuia spuneau că în ultimele zile de viață, polițistul era stresat și îngândurat, stare datorată unor probleme personale de ordin financiar, anumite împrumuturi pe care le făcuse și nu le mai putea returna.

Conform celor relatate de presă la momentul respectiv, cunoscuți și apropiați ai polițistului, colegi de serviciu, dar și anumite zvonuri care au circulat în rândul opiniei publice locale au relevat faptul că gestul acestuia ar fi fost generat de problemele pe care le avea cu niște cămătari din zonă.

Ancheta care a urmat, în stilul binecunoscut al autorităților din județul Bistrița-Năsăud, a adâncit și mai mult misterul legat de sinuciderea polițistului Ioan Tomoioagă. Din momentul respectiv, deși evenimentul a generat o vie emoție în rândul opiniei publice și aceasta avea tot dreptul să știe ce s-a întâmplat, de ce un om al legii cu o funcție importantă în polițiea ajuns să se  sinucidă din cauza unor probleme financiare, împrumuturi contractate de la cămătari, asupra întregului caz s-a așternut o tăcere totală și nefirească în același timp. Totul a fost tratat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, pe baza principiului încetățenit la români că, orice minune, și acest eveniment tragic a intrat în această categorie, ține trei zile.După trei zile și înmormânarea polițistului sinucigaș, asupra întregii întâmplări, autoritățile nu au mai oferit nici o informație.

O sursă apropiată investigației care a fost demarată în luna aprilie 2016, sub protecția anonimatului, a arătat că ancheta încă nu este finalizată și încă se urmăresc mai multe piste privind cauzele care l-au putut determina pe ofițerul de poliție să recurgă la gestul extrem. Una din ipotezele de lucru a anchetatorilor se pare că rămâne cea legată de anumite legături ale victimei cu un grup de cămătari din zonă.

Pastorul Blaga, un alt caz tragic

Un alt caz legat de cămătari și cămătărie, se pare că este și cel al pastorului  Adrian Blaga și a fiului său minor, în vârstă de 9 ani, Timotei. Soluția dată de autorități, crimă urmată de sinucidere, nu a convins pe nimeni, niciodată. Un om absolut normal, fără nici un motiv să-și ucidă fiul și apoi să se sinucidă, a fost o găselniță a unor anchetatori incapabili care au scăpat de un dosar complex. A fost soluția ideală pentru a închide un dosar cu prea multe necunoscute, cu implicații în lumea cămătarilor, cămătăriei și a crimei organizate.

În ultimii ani, cămătăria a luat niște forme mai sofisticate, cu indivizi școliți cu metode și procedee de acțiune cu totul noi. Au fost create grupuri infracționale organizate, cu o aparență de legalitate, acționând la suprafață, la vedere.

Împrumuturi dubioase marca Carion System

În urmă cu mai mulți ani, în Cluj a fost creată firma Carion System SA, care a acordat, inclusiv unor persoane din Bistrița, împrumuturi în condiții dubioase și care nu au respectat niciodată anumite obligații contractuale asumate, bani cash pentru cumpărarea de imobile. Printr-o inginerie financiară, aparent de doi lei, de tip MLM (multilevel marketing), zeci de „fraieri” din județul Bistrița-Năsăud  și nu numai, s-au lăsat atrași și prinși ca peștele în undiță,de niște condiţii mai mult decât atractive de împrumut, fără a realiza faptul că vor fi înșelați în cel mai ordinar mod cu putință și în final jecmăniți  de propriile bunuri.

La momentul respectiv, inclusiv BNR, paznicul șef al tuturor afacerilor cu bani din România, depășită de situație, nu a avut ce face și a recunoscut că așa-zisele împrumuturi desfășurate de firma clujeană „se regăsesc în categoria activităţilor a căror desfăşurare este interzisă prin lege, potrivit OUG 99/2006. Cei de la BNR au vorbit ca Moise în pustiu, deoarece firma din Cluj a continuat să-și deruleze activitățile infracționale.

Schema infracţională

Activitatea firmei a fost inspirată probabil, de teoria sistemului de cumpărare în grup închis. Cu origini externe, în România și mai ales în județele din Transilvania, printre care și județul Bistrița-Năsăud, firma s-a axat pe oferirea de împrumuturi pentru cumpărarea de imobile. Produsul standard oferit pe piață, Carion Imobil, oferea unui grup de cumpărători constituit din minim 150 și maxim 300 de persoane, în baza unor documente autentificate de notar, un număr de 4 imobile din două în două luni. Doi dintre așa-ziși câștigători erau aleşi, prin extragere directă, de tip loto, iar ceilalţi doi, prin licitaţie.

Ingineria financiară a fost extrem de bine pusă la punct, cei din spatele afaceriijucându-se cum voiau ei cu banii „fraierilor”. În epoca de glorie a „afacerii”, cu peste 27.000 de clienţi la activ, au încheiate contracte financiare a căror valoare de împrumut era de minim 35.000 de lei şi maxim 1.700.000 de lei. Cu toate că se garanta îndreptăţirea în cea de-a 108-a lună de contract şi, deci, dobândirea bunului imobil, mai exact dreptul de a beneficia de puterea banilor, toţi clienţii erau considerați egali indiferent de valoarea contractului.

Înșelătoria a prins la un moment dat forme halucinante, fiindcă cei care, în mintea lor numai, dorind să îşi sporească şansele să ajungă în stăpânirea unui imobil trebuiau să liciteze suplimentar. Inevitabil, excrocheria nu putea dura la nesfârșit, grupul de cămătari, mascați în respectabili oameni de afaceri, a intrat în conflict deschis cu băncile comerciale din România, care au constatat că li se fură cașcavalul de sub nas. A intrat pe fir poliția, ancheta fiind cordonată de la București și de serviciile de investigare a fraudelor din județele unde s-au înregistrat plângeri, inclusiv din Cluj și Bistrița-Năsăud.

Ce au constatat procurorii

Într-un final, ancheta a ajuns pe masa procurorilor care au constatat lucruri incredibile. Toate contractele încheiate, erau pe lângă lege, nu existau ca formă juridică, iar aşa-numitele cereri de aderare şi certificate de participare cu valoare de contract prezentau condiţii asimilate înșelătoriei pentru amatorii prostiți practic să ia bani cu împrumut de la aceșticămătari cu gulere albe, cu o activitate complet înafara legii.

Cercetările procurorilor au scos la iveală lucruri absolut scandaloase. Comisionul lunar era când 0,2% plus TVA, când 0,3% plus TVA. Mai mult, fondul de garantare a ajuns, după câţiva ani de contract, de la 35%, cât era prevăzut în contractul iniţial, să depăşească şi 200%. Parametrii sistemului de cumpărare arătau extrem de atrăgător avans 0, taxa de aderare 1,4 %, dobândă 0, comision total 35,7% pentru cele 150 de luni de contract, comision anual 0,2 % indexarea valorii imobilului din două în două luni. Colac peste pupăză, la toate acestea se mai adăuga şi TVA.

Spre exemplificare, la un contract de circa 70.000 de lei derulat pe 150 de luni, cât era perioada maximă contractuală, baza de calcul obliga clientul să plătească o rată lunară de 660 de lei pe lună, aproape 100.000 de lei în doisprezece ani și jumătate. Profitul firmei se ridica la undeva la circa 50%, la care se adăuga un indice anual de inflaţie, de obicei unul mare, până la 7%,în aşa fel încât valoarea contractelor să crească, iar clienţii să fie rapid excluşi din schemă, iar banii pe care ar fi trebuit să-i fi primit înapoi, la final de perioadă contractuală, erau undeva la un sfert din cât au cotizat.

Și în prezent pe lista de ședințe a instanțelor clujene în special, se mai află pe rol cauze în diferite stadii procesuale a clienților țepuiți de acești cămătari.

Doru Costin