Proprietăţile evreilor luate de comunişti, la mâna judecătorilor clujeni

Fundaţia Caritatea, un ONG care îşi are sediul în Bucureşti şi care are legături strânse cu comunitatea evreiască din România deţine mai multe imobile şi terenuri în toată ţara, proprietăţi revendicate în baza unor decizii de retrocedare în numele comunităţii evreieşti. Fundaţia Caritatea a formulat aproximativ 2.000 de cereri de retrocedare a unor bunuri imobiliare deţinute în trecut de evrei care au fost confiscate sau naţionalizate. Multe dintre procesele aflate pe rolul instanţelor au fost câştigate, imobile de pe urma cărora în buzunarul ONG-ului intră o grămadă de bani.

Fundaţia Caritatea încearcă să pună mâna pe multe proprietăţi din România, motivând că au fost preluate abuziv de către statul român. Un astfel de caz se judecă la Curtea de Apel Cluj, după ce Fundaţia Caritatea a dat în judecată Comisia Specială de Retrocedare (CSR) şi cere instanţei să anuleze decizia emisă de CSR prin care s-a refuzat cererea de retrocedare formulată de Fundaţia Caritatea pentru un teren de 115mp din localitatea Ulmeni, judeţul Maramureş.

Fundaţia Caritatea susţine că această proprietate aparţine comunităţii evreieşti şi că a fost preluată în mod abuziv de regimul comunist, astfel că în februarie 2003, Fundaţia Caritatea a depus la Comisia Specială de Retrocedare o cerere prin care a solicitat restituirea respectivului imobil. În iulie 2017, CSR a respins cererea motivând că Fundaţia Caritatea ”nu a depus înscrisuri din care să reiasă dovada preluării abuzive a imobilului de către statul român”. Totuşi, ONG-ul spune că a dovedit dreptul la proprietate prin cartea funciară.

”Din adresa emisă de Primăria Ulmeni reiese că terenul pe care noi îl solicităm a fost atribuit numitului Limban Constantin, ca teren adiacent al fostei proprietăţi şi că acest teren nu a fost revendicat. Atâta timp cât acest teren a fost atribuit unei alte persoane înseamnă că era în patrimoniul statului. Preluarea abuzivă a imobilului nu poate fi contestată, în condiţiile în care imobilul a fost atribuit de Primăria Ulmeni unei persoane fizice”, susţine Fundaţia Caritatea.

Aceste afirmaţii se bazează pe un articol din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 din 07.03.2007.

Preluarea abuzivă, nedovedită

Prin întâmpinarea depusă la dosar, Comisia Specială de Retrocedări spune că în vederea completării dosarului aferent cererii de retrocedare a solicitat Fundaţiei Caritatea să depună la dosar în termen de 120 de zile, acte sau orice alte înscrisuri, eventual declaraţii de martori autentificate notarial din care să reiasă dovada preluării abuzive de către statul român.

”Precizăm că Fundaţia Caritatea nu a transmis niciunul dintre înscrisurile solicitate”, susţine CSR, prin preşedinte George Băeşu.

Deşi în ianuarie 2017, Fundaţia Caritatea a solicitat prelungirea termenului cu încă 60 de zile, în vederea obţinerii istoricului de rol fiscal/agricol de la Primăria Ulmeni, Fundaţia Caritatea tot nu a mai depus niciun înscris referitor la preluarea abuzivă a imobilului solicitat, motiv pentru care CSR a respins cererea de retrocedare.

”Motivul respingerii cererii de retrocedare nu l-a constituit lipsa dreptului de proprietate al acesteia cu privire la imobilul solicitat, ci lipsa dovedirii preluării abuzive a imobilului solicitat de către statul român”, susţine CSR.

Potrivit actelor emise de Primăria oraşului Ulmeni, terenul s-a aflat în proprietatea părinţilor lui Constantin Limban, însă Fundaţia Caritatea susţine că ”la momentul preluării, calitatea de proprietar aparţinea Comunităţii Evreilor”.

În 13 decembrie, judecătorul Iarina-Ioana Prelipceanu de la Curtea de Apel Cluj a amânat cauza pentru sfârşitul lunii ianuarie pe motiv că ”Fundaţia Caritatea nu a indicat teza probatorie în ceea ce priveşte expertiza tehnică solicitată şi nici nu a formulat obiective pentru ca instanţa să se poată pronunţa asupra pertinenţei şi utilizării probei”.

Fundaţia Caritatea vrea sediul ANAF

În ianuarie 2017, Fundaţia Caritatea a cerut în instanţă Comisiei Speciale de Retrocedări (CSR) un teren de 530 mp aferent imobilului în care se află sediul ANAF Şomcuta Mare. Nici în acest caz, Fundaţia Caritatea nu a putut dovedi preluarea abuzivă a imobilului de către statul român, motiv pentru care Curtea de Apel Cluj a respins acţiunea formulată de Fundaţia Caritatea.

Un alt caz asemănător s-a întâmplat şi la Constanţa. În octombrie 2014, Muftiul Cultului Musulman a dat în judecată Comisia Specială de Retrocedări pentru restituirea unui imobil situat în Mangalia. Curtea de Apel Constanţa a admis acţiunea formulată de Muftiul Cultului Musulman, însă CSR a făcut recurs, astfel că dosarul a ajuns la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Nici în această speţă, cererea Muftiului nu a fost însoţită de documente referitoare la dreptul de proprietate, la preluarea de către stat şi la caracterul abuziv al preluării. Mai mult, Înalta Curte nu a putut lua în vedere declaraţiile martorilor Nuredin Tair şi Sali Zechi, considerând că aceste probe nu sunt concludente în condiţiile în care martorii care au dat declaraţii aveau 11 ani şi 9 ani la data pretinsei preluării abuzive, aceştia referindu-se la o clădire administrativă şi nu la o casă de locuit, astfel cum se menţionează în cererea de retrocedare. Astfel că, ÎCCJ a admis recursul CSR şi a respins definitiv acţiunea Muftiului Cultului Musulman.

Clădiri revendicate şi abandonate

După ce ONG-ul din Bucureşti a pus cruce pe zeci de şcoli şi spitale din toată ţara, după evacuare, multe dintre clădirile revendicate de Fundaţia Caritatea sunt abandonate şi ajung focare de infecţie.

La cinci ani după ce s-a pus lacătul pe Spitalul Caritas din Bucureşti, imobil revendicat de către Fundaţia Caritatea, după 120 de ani de funcţionare acesta s-a transformat într-o ghenă de gunoi pentru boschetarii care îşi fac veacul prin zonă.  În 2011, atât medicii unităţii, cât şi pacienţii care se aflau internaţi aici, au fost distribuiţi cu greu către alte spitale din Capitală. Acest ONG care a câştigat clădirea nu s-a mai îngrijit de bunăstarea ei, ajungând o ruină, dar mai ales un focar de infecţie pentru cei care trăiesc în zonă, scrie presa naţională.

Reţeta acestei fundaţii se repetă în mai multe locuri din ţară. De exemplu, în Timişoara, vizavi de primărie, stă în paragină de ani de zile o clădire în care a funcţionat cândva un Liceu de Arte Plastice. Clădirea a fost revendicată şi apoi lăsată în paragină tot de către acest ONG cu sediul în Bucureşti. Asta după ce se anunţase că în acel loc se va ridica un hotel de zile mari, cu SPA inclus.

În situaţia celor două imobile cărora li s-a pus cruce sunt multe altele, iar problema este foarte dureroasă pentru că majoritatea clădirilor sunt sedii de spital. Cum este cazul Spitalului de TBC din Botoşani, Spitalul de TBC din Satu Mare, Secţia de Ginecologie din Timişoara sau Maternitatea Fălticeni – care plătea chirie Fundaţiei Caritatea, însă contractul i-a expirat la sfârşitul lunii martie 2016, iar autorităţile se gândesc deja s-o mute într-o şcoală.

Astfel de cazuri întâlnim aproape în toată ţara.

Conturile bancare duduie

Inclusiv maternitatea ”Elena Doamna”, din Iaşi, a fost mutată, după ce Fundaţia  Caritatea a revendicat-o. Miza este de 3, 4 milioane de euro, iar Consiliul Judeţean a fost nevoit să găsească urgent o soluţie pentru a muta unitatea.

Un colegiu din Ploieşti a fost retrocedat de asemenea aceluiaşi proprietar, după ani buni în care autorităţile au plătit chirie de 6.000 de euro pe lună. În lipsa unei alternative de transfer a elevilor, autorităţile locale nu au avut încotro şi au fost nevoiţi să cumpere clădirea. Mai exact, primăria a negociat la sfârşitul anului 2015 cumpărarea clădirii cu jumătate de milion de euro de la Fundaţia Caritatea.

Activitatea acestui ONG care se află în custodia Federaţiei Comunităţii Evreieşti este una foarte prosperă, iar preşedintele lui, Samuel Izsak, a confirmat asta pentru o revistă dedicată comunităţii evreieşti: ”Avem un patrimoniu şi conturi bancare consistente”.  Cât înseamnă consistent? De exemplu, federaţia menţionează într-un raport de activitate că numai într-un an donaţiile venite din partea Fundaţiei Caritatea au fost de 4,5 milioane de dolari.

Cum revendică clădirile

Fundaţia Caritatea a fost înfiinţată prin Decizia civilă 60/A/1998 a Curţii de Apel Bucureşti, fiind înregistrată în Registrul Special a Tribunalului Bucureşti. Scopul fundaţiei îl constituie dobândirea în proprietate precum şi revendicarea şi deţinerea, protejarea, administrarea şi valorificarea bunurilor imobiliare evreieşti care vor fi restituite de către autorităţile publice competente române Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România (…) Mai mult, prin Hotărârea Guvernului nr. 999 din 27 august 2008 s-a recunoscut Statutul Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România – Cultul Mozaic. Astfel, în statutul Cultului Mozaic este reglementată şi problematica restituirii proprietăţilor preluate în mod abuziv de statutul român în perioada 1945-1989”.