Un raport intocmit de Small Arms Survey releva ca, in ultimii sase ani, valoarea comertului cu arme de calibru mic s-a dublat in SUA, fiind una din cele mai prospere afaceri, pentru cine este bine introdus in sistem, informeaza ziare.com.
Aceasta dublare se datoreaza, in mare masura, cumpararii de arme si munitii de catre numerosi cetateni americani, in scopuri private, dar si exportului sistematic, orientat spre zonele de conflict si in primul rand spre Irak si Afganistan, noteaza La Tribune.
In aceste conditii, comertul cu arme de calibru mic a ajuns, in SUA, la cifra de 8,5 miliarde de dolari pe an, din care jumatate reprezinta numai munitiile. Se estimeaza insa ca, daca tinem seama de transferurile internationale autorizate si de traficul ilicit, cifra anuala ar depasi 10 miliarde de dolari.
Multi oameni de afaceri prefera sa investeasca in arme, decat in alte produse: armele nu se altereaza ca alimentele, nu se demodeaza rapid ca vestimentatia si nu ocupa spatii mari, ca mobila. Singurul dezavantaj al comertului cu arme consta in faptul ca impune un plus de incredere, atat din partea clientilor, cat si din partea producatorilor.
Un aspect aparte priveste transparenta in comertul cu arme, pe care oficialii o pretind in plan international si, in functie de care, sunt catalogati principalii actori ai acestei activitati.
Potrivit unui reprezentant al Small Arms Survey, transparenta lipseste cu desavarsire in tarile din Orientul Apropiat, Asia si Africa, desi unele tari din aceste zone sunt prezente activ in comertul cu arme, indeosebi la import.
Aceeasi sursa considera ca Rusia si China disimuleaza o transparenta mai mult sau mai putin reusita, in timp ce trei tari s-au distins in ultimii ani prin transparenta totala, cu care practica acest gen de comert: Elvetia, Marea Britanie si Romania.
O particularitate a comertului cu arme consta in faptul ca anumite grupari din unele tari prefera arme din generatii vechi, fara petentii in ce priveste performanta, adesea multumite mai mult de efectul psihologic al tirurilor, decat de precizia lor.
In aceasta categorie intra Irakul, Afganistanul si Somalia, unde pot fi plasate cu usurinta arme vechi de provenienta chineza sau sovietica, de tipul Kalashnikov, si toata munitia aferenta.
Pentru cei doi furnizori, aceasta oportunitate este cat se poate de binevenita, dat fiind ca, atat Rusia, cat si China, inca mai dispun de stocuri importante ramase de la regimurile deceniilor trecute.
In legatura cu acest tip de comert, cel mai grav este faptul ca beneficiarii n-ar avea cu ce plati armele primite, daca n-ar fi angajati in comertul ilicit cu droguri. Pentru a-si asigura armele de care au nevoie, ei incurajeaza productia drogurilor, comercializarea lor pe plan extern si exportarea masiva, in vederea procurarii valutei de care au nevoie.
Reteaua se complica, atunci cand constatam ca drogurile pornesc adesea din Caraibe sau America Latina, in timp ce armamentul ajunge in Somalia sau Orientul Mijociu. Rezulta ca sunt dezvoltate retele complicate si foarte discrete, care se ajuta reciproc si se finalizeaza prin importul de armament.
In ianuarie 2012, s-au reunit la ONU reprezentantii a 193 tari, cu scopul de a reglementa comertul international al armelor conventionale si munitiilor aferente, printr-un tratat.
Ca la orice intalnire cu participanti multi, nu s-a cazut la un acord, dar nici n-au ramas lucrurile balta: s-a amanat. Intalnirea va fi reluata in 2013.
Singurul lucru pe care nu-l contesta nimeni este ca un asemenea comert se impune sa fie reglementat cat mai urgent, scaparea lui de sub control putand duce la consecinte cat se poate de grave, indeosebi in zonele fierbinti ale globului.
