2011: an preleelectoral si marcat de goana dupa primari si bani guvernamentali

Anul 2011 va fi marcat în politică de pregătirile pentru alegerile din 2012, toate partidele urmând să-şi desemneze candidaţii în primul rând pentru locale, iar bătălia pentru Bistriţa, cât mai ales pentru şefia Consiliului Judeţean  se anunţă acerbă, cu competitori de calibru.

 

Fiind an preelectoral, toate acţiunile partidelor din 2011 se vor orienta spre obiectivele electorale ale anului viitor. Dacă pentru opoziţie, criza economică va însemna o resursă de campanie, pentru putere aceasta va fi un serios handicap, în primul rând pentru că alegătorii sunt puternic afectaţi de măsurile de austeritate, iar pe de altă parte pentru că guvernanţii nu vor putea apela la obişnuitele "pomeni" electorale. Acest lucru este perfect valabil şi pentru Bistriţa, aici unde luptele se vor da atât pentru fotoliul de primar cât şi pentru cel de preşedinte al Consiliului Judeţean.

După cum se ştie, principalul partid de guvernământ, PDL, se va confrunta şi cu alegerile interne. Congresul pentru alegerea noii conduceri a partidului, amânat pe tot parcursul anului trecut, urmează să aibă loc în primăvara acestui an. După alegerile din filiale, lipsite de emoţii şi surprize, întrucât democrat-liberalii au preferat varianta candidatului unic la şefia organizaţiilor, alegerile de la centru ar putea oferi ocazia unei minime competiţii. Până acum, premierul Emil Boc nu a anunţat dacă va candida pentru un nou mandat la şefia PDL, deşi este de aşteptat să nu se retragă. Printre posibilii combatanţi, până în prezent au fost vehiculate numele lui Vasile Blaga, văzut ca "mâna forte" a PDL, al lui Teodor Baconschi, dar care va trebui să-şi asume defecţiunea în cazul aderării la spaţiul Schengen, dar şi a finului prezidenţiabil, Gheorghe Falcă, exponent al tipului de "baron local pedelist". Oricum, este posibil ca, în condiţiile unei candidaturi a lui Boc pentru reînnoirea mandatului, PDL să prefere tot alegeri cu un competitor. La BN lucrurile sunt încă cât se poate de clare, totul depinzând acum de modul cum vor evolua lucrurile la nivel macro.

Alegeri urmează să aibă loc, în februarie, şi la UDMR. Liderul Uniunii din ultimii 18 ani, Marko Bela, a anunţat deja că nu va mai candida, considerând că a venit momentul pentru a face loc noii generaţii. Până acum, şi-au anunţat candidaturile consilierul prezidenţial Peter Eckstein Kovacs şi ministrul Culturii, Kelemen Hunor, cel din urmă părând a avea prima şansă.

De altfel, de rezultatul alegerilor din UDMR depinde şi fragilul echilibru al balanţei putere-opoziţie. Menţinerea coaliţiei guvernamentale depinde de aliatul UDMR, curtat însă constant şi de opoziţie, ale cărei demersuri nu pot avea succes fără trecerea formaţiunii maghiare de partea sa.

Coagularea opoziţiei inclusiv prin legitimarea la tribunal a alianţei PSD-PNL reprezintă un alt punct al agendei politice a anului 2011. Ideologic opuse, dar unite de conjunctura politică, PSD şi PNL nu au reuşit să acţioneze tocmai unitar în anul precedent. Şi apropierea anului electoral 2012 ar putea fi un obstacol în unificarea opoziţiei. Lideri social-democraţi susţin însă realizarea unei alianţe cu acte a celor două partide. Invitaţia este privită însă cu reticenţă de formaţiunea liberală, dar şi de preşedinţii celor două partide, Victor Ponta şi Crin Antonescu.

 

Indiferent de constituirea acestei alianţe, PSD şi PNL au anunţat deja că în primăvară vor încerca din nou răsturnarea Guvernului Boc, printr-o moţiune de cenzură. Social-democraţii şi liberalii speră să obţină de această dată şi sprijinul UDMR, pentru ca demersul să aibă succes. Într-o astfel de ipoteză, opoziţia analizează varianta punerii în aplicare a scenariului suspendării din funcţie a şefului statului, sperând ca, spre deosebire de anul 2007, acum, date fiind nemulţumirile populaţiei din cauza efectelor crizei economice, referendumul de demitere să aibă succes.

Altfel, acţiunile opoziţiei se vor înscrie în aceeaşi notă ca şi în 2010: critici vehemente la adresa puterii, iniţiative legislative populiste şi moţiuni nenumărate.

Pentru toate partidele însă, desemnarea candidaţilor pentru alegerile locale din primăvara anului 2012 reprezintă principalul obiectiv al acestui an.

 

Dacă la primăria Bistriţa lucrurile sunt, oarecum, clare din partea PSD şi PDL, candidaţii fiind Ovidiu Teodor Creţu şi Ioan Nelu Botiş, PNL încă nu iese la iveală cu realul candidat. Marele atu al liberalilor este proiectul „10 pentru Bistriţa” , proiect care dacă va reuşi va modifica unele cutume ale alegerilor locale: candidaţii vor fi locomotivele care vor trage partidul în sus. Între Andrei Rusu, Gelu Muthi sau alţi candidaţi liberali, se va detaşa o altă personalitate şi care, în cazul unui eşec al lui Botiş va intra în turul al doilea alături de Creţu.

La nivel de Consiliu Judeţean, bătălia se va da tot între PSD şi PDL, adică între Liviu Rusu şi Radu Moldovan, atenţia liberală urmând să fie îndeptată spre cucerirea a cât mai multor primării şi a strângerii de voturi cât mai multe voturi pentru trimiterea în plenul CJ a unui număr cât mai mare de liberali.

 

Cât priveşte candidaţii principalelor partide la primăriile din BN, listele vor suferi doar uşoare modificări, marea majoritate a actualilor edili urmând să se înscrie în cursa electorală pentru un nou mandat.

Aparent detaşat de competiţia electorală, este de aşteptat ca şeful statului să se orienteze şi în anul 2011 pe susţinerea coaliţiei guvernamentale, iniţierea de consultări tot mai dese cu partidele, apeluri lansate de la tribuna Parlamentului, cererile de reformare a unor instituţii precum MAI, criticarea sistemului judiciar.

 

Atât în plan intern, cât şi în relaţiile externe, obiectivul primordial asumat de preşedinte este aderarea la spaţiul Schengen în termenul propus – primăvara anului 2011. Răspunzător pentru eşecul anticipat a fost deja indicat de către Traian Băsescu a fi sistemul de justiţie, în frunte cu CSM, astfel că, dacă din partea membrilor UE nu va veni vreo adiere mai optimistă, şi discursul critic al şefului statului orientat către justiţie se va acutiza.

Tot pe agenda şefului statului ar trebui să se regăsească şi în acest an modificarea Constituţiei, tema campaniei sale electorale pentru acest mandat. Revizuirea legii fundamentale pornind de la rezultatul referendumului din 2009, respectiv trecerea la Parlament unicameral şi reducerea numărului parlamentarilor, pare a fi fost uitată de toţi actorii politici. Traian Băsescu ar putea readuce acest subiect în prim plan, însă pentru finalizarea demersului este necesară mobilizarea partidelor parlamentare.

 

De altfel, Parlamentul începe anul 2011 pe fondul blocajului activităţii legislative din ultimele luni ale lui 2010. Deocamdată, 2011 nu se anunţă a fi mai productiv din punct de vedere legislativ, ci doar tot în dispute şi moţiuni.

 

Legea educaţiei este încă în suspensie între Parlament şi Curtea Constituţională, care este aşteptată să se pronunţe în 4 ianuarie din nou pe acest subiect. Adoptarea acesteia în forma Guvernului sau în cea a Senatului depinde încă de interpretări procedurale şi juridico-constituţionale, ce ar putea să se prelungească şi în primele luni ale acestui an.

 

O altă piatră de încercare va fi, în 2011, adoptarea noului Cod al Muncii, care, dată fiind importanţa socială, va genera lupte politice acerbe.

 

Tot pe agenda Parlamentului se află şi solicitarea DNA de încuviinţare a arestării preventive a deputatului PDL Dan Păsat.

 

Pe de altă parte, Legislativul va fi, în noiembrie 2011, gazda unui eveniment internaţional – Adunarea Parlamentară a NATO – care va fi o încercare inclusiv pentru buget şi care s-ar putea suprapune peste disputele interne legate de prevederile bugetare ale anului electoral 2012.

PNL plus PC egal LOVE până în 2016

Începutul anului politic 2011 aduce o schimbare care "zguduie" din temelii menajul celor trei partide de opoziţie – PSD, PNL şi PC, demnă de luat în seamă şi analizată prin prisma tuturor implicaţiilor, mai ales că rolul explicit exprimat este "construirea unei alternative reale la actuala putere".

 

Contabilizate la rece, după "şocul" anunţului făcut de PNL şi PC, acţiunile politice sunt următoarele: 1. PC o rupe oficial cu PSD. 2. PC se aliază oficial cu PNL. 3. Noua alianţă, PNL-PC, urmează să se alieze oficial cu PSD.

 

Întrebarea legitimă este legată de necesitatea unei asemenea mişcări "majore" de trupe în cadrul opoziţiei şi ce se ascunde, de fapt, în spatele acestei stratageme. Răspunsul ţine, evident, de protagonistul pricipal al acestor acţiuni – PC.

Istoricul alianţelor făcute de PC, încă din 2004, este relevant. Astfel, în 2004, PC (pe atunci PUR) a intrat în Parlament, cu circa 30 de parlamentari, în cadrul Uniunii Naţionale PSD-PUR. După alegeri, PUR renunţă însă la PSD şi participă la guvernare alături de Alianţa D.A. PD-PNL. La sfârşitul anului 2006 se retrage de la guvernare, marcat de "parafa" de "soluţie imorală" aplicată de şeful statului, Traian Băsescu.. În 2008 PSD şi PC formează Alianţa PSD-PC, care, la rândul său, guvernează până în decembrie 2008, alături de PDL.

 

PC, "partidul-televiziune",, a dovedit, aşadar, că ideologia sa este mai mult pragmatismul decât conservatorismul şi că ştie să îşi vândă scump principala marfă: acces televizat la electorat.

Dincolo de politica de alianţe a PC, care, ca partid, este îndrituit să îşi maximizeze şansele de accedere la putere, "jocul" său dezvăluie, de fapt, relaţiile dintre cele trei partide de opoziţie.

Succint, aceste relaţii devoalează pe de o parte, lipsa de încredere şi suspiciunea care există între PSD şi PNL în ce priveşte relaţia separată pe care fiecare o are sau o poate avea cu PDL sau cu zona puterii şi, pe de altă parte, lipsa unui centru de putere coagulat în interiorul PSD, care să ia decizii unanim acceptate în partid.

 

Deşi anunţată ca având la bază compatibilitate programatică şi ideologică, alianţa PNL-PC a fost închegată în urma faptului că ambele formaţiuni au centre unice de putere şi decizie, spre deosebire de PSD, unde puterea este disparată, iar decizia neunitară.

 

Mai mult, anunţul PNL şi PC privind alianţa politică proprie a pus în defensivă PSD, prins oarecum pe picior greşit, în ciuda declaraţiilor repetate ale lui Victor Ponta, din cursul anului 2010, privind clarificarea relaţiilor dintre social-democraţi şi conservatori.

 

Nu sunt de trecut cu vederea, în economia închegării noii alianţe politice PNL-PC, nici relaţiile personale dintre liderii PSD şi PNL, Victor Ponta şi Crin Antonescu, care, în ciuda dezminţirilor oficiale făcute de aceştia, denotă cel puţin un registru rece, spre glacial, dar nici relaţiile pe care cei doi le-au cultivat cu preşedintele fondator al PC, Dan Voiculescu.

 

Pe de altă parte, cele trei partide din opoziţie, PSD, PNL şi PC, fac, prin această "mutare strategică" a PC de la un pol la celălalt, o împărţire a pielii ursului care aleargă slobod prin pădure, căzând, ca şi în 2010, în capcana de a lupta pentru posturi şi poziţii pe care încă nu le deţin.

 

A părăsi PSD, date fiind inadvertenţele între viziunile politice ale liderilor Ponta şi Voiculescu, a cupla cu PNL, invocând motive programatice şi doctrinare, a expune public intenţia de a asocia iarăşi PSD la această construcţie reprezintă o reaşezare a forţelor din opoziţie, dar nicidecum o poziţionare strategică faţă de actuala putere, în perspectiva unui atac frontal, în 2011.

 

Aşadar, deşi alianţa PNL-PC, la care ulterior va cupla şi PSD, a fost prezentată ca una privind "construirea unei alternative reale la actula putere", ea reaşează forţele în cadrul opoziţiei, iar această reaşezare potenţează, în mod evident, PNL şi pe liderul acestui partid, Crin Antonescu.

De la această realitate va pleca, pe viitor, lupta dintre opoziţie şi formaţiunile din arcul guvernamental – PDL, UDMR şi UNPR.

Pentru numărul viitor, Gazeta de Bistriţa vă propune noi analize politice şi care vizează fiecare formaţiune politică în parte, urmând ca pe parcursul unei perioade mai îndelungate de timp să facem analiza evoluţiei sau involuţiei politice, cât mai ales a împlinirilor sau neîmplinirilor celor 62 de primari ai judeţului Bistriţa-Năsăud.