1 Decembrie este Sarbatoarea Nationala a Romaniei. Este ziua in care aratam ca pretuim pamantul natal, iubindu-l impotriva tuturor greselilor peste care se asterne iarna, fiindca deasupra taranei fiecare valoreaza exact atat cat a daruit. Fiecare tara are o astfel de Sarbatoare prin care arata lumii ca stie sa se
respecte, ca-si pretuieste istoria. In aceste momente se gandeste frumos si se fac urari pe care timpul le leagana ca pe niste drapele ale sperantei, la fel cum viata se clatina sub ganduri iar omul are fericita trista chemare de a rataci prin gand si a eternei intrebari in fata universului.
A fi realist acum sau cu ani in urma nu este acelasi lucru. Fiindca lumea a capatat alta lumina si noi umbre, alte nuante si multe ambiguitati. Dar indiferent de timp, inteleptii sunt mereu prudenti si nu contrazic ceea ce nu inteleg. Iar, ca sa intelegi e nevoie mereu sa afli mai mult, chiar si atunci cand e vorba de un fapt atat de cunoscut cum este Sarbatoarea Nationala a Romaniei. Iubim aceasta zi in care ne permitem excesul emotional dar apoi revenim cu gandul ca traim intr-o lume unde trebuie sa mergem pana la capat in orice speranta…
A trecut timpul si, din pacate nu se intelege sensul adevarat al Sarbatorii Nationale sau istoria pe care trebuie sa ne-o asumam. Iar daca vom merge tot asa va veni o vreme cand nu ne vom mai recunoaste nici pe noi insine. Dar, in istoria contemporana, discriminarea dintre inger si naluca nu este bine stapanita, de parca nimeni nu stie incotro se duce si de unde vine, lasand mereu adevarul sa se
invecineze cu tacerea. Apoi, daca cel mai important reper al lumii crestine este iubirea, inseamna
ca el este un ideal ratat. Fiindca nimeni nu-si iubeste semenul, tara, istoria ca pe el insusi si interesele sale. Iar esecul iubirii devine un esec intelectual al cunoasterii. Dar, viitorul inseamna si speranta pe care ne-o construim pretuindu-ne tara si ziua tuturor celor care traiesc in Romania!
Radu Munteanu
