Pe ordinea de zi a senatorilor se află un proiect de lege, potrivit căruia în 2016, fostul impozit forfetar ar urma să se aplice, pentru hotelurile, barurile şi restaurantele cu o cifră de afaceri anuală netă de până la 5 milioane de euro şi un număr mediu anual de salariaţi mai mic sau egal cu 250.
Concret, noul sistem de impozitare ar urma să se aplice persoanelor juridice române din sectorul turistic, restaurante şi alimentaţie publică, care la data de 31 decembrie a anului precedent îndeplinesc cumulativ mai multe condiţii.
Contribuabilii vor trebui să aibă înscrisă în actele constitutive, potrivit legii, ca activitate principală sau secundară, una dintre următoarele activităţi corespunzătoare codurilor CAEN:
-5510-,,Hoteluri si alte facilitati de cazare similare”;
-5520-,,Facilitati de cazare pentru vacante si perioade de scurta durata”;
-5530-,,Parcuri pentru rulote, campinguri si tabere’’;
-5590-,,Alte servicii de cazare”;
-5610-,,Restaurante’’;
-5621-,,Activitati de alimentatie (catering) pentru evenimente”;
-5629-,,Alte servicii de alimentatie n.c.a.”;
-5630-,,Baruri si alte activitati de servire a bauturilor”.
De asemenea, vor trebui să realizeze, conform datelor din situaţiile financiare anuale/ raportările contabile anuale, o cifră de afaceri anuală netă de până la 5 milioane de euro, echivalentul în lei.
O altă condiţie care trebuie îndeplinită este ca persoanele juridice să aiba o pondere, în total venituri, de peste 70%, a veniturilor obţinute din desfăşurarea activităţilor corespunzătoare codurilor CAEN menţionate anterior.
Proiectul de lege prevede că la stabilirea acestor venituri, în funcţie de care se va determina ponderea de 70%, nu se vor lua în calcul:
-veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;
-veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie;
-veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale;
-veniturile din subvenţii;
-veniturile din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare;
-veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;
-veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;
-veniturile aferente reducerilor comerciale acordate.
Printre condiţiile pe care firmele trebuie să le îndeplinească pentru a putea plăti impozitul specific se numără şi cele potrivit cărora trebuie să aibă un număr mediu anual de salariaţi mai mic de 250 şi să nu se afle în dizolvare, potrivit legii.
Declararea şi plata impozitului specific, în cazul realizării şi altor venituri, s-ar putea efectua anual până la data de 25 martie inclusiv a anului următor celui pentru care se datorează impozitul.
Prin excepţie de la această regulă:
-contribuabilii care încetează să existe în cursul anului şi care realizează şi alte venituri, ar putea avea obligaţia de a declara si plăti impozitul specific până la data încheierii perioadei impozabile, potrivit legii;
-contribuabilii care intră în cursul unui an în inactivitate temporara înscrisă în Registrul Comerţului sau în registrul ţinut de instanţele judecătoreşti competente, vor avea obligaţia de a declara şi plăti impozitul specific, corespunzător veniturilor din alte activităţi înregistrate în perioada din an în care şi-au desfăşurat activitatea, până la data de 25 a lunii următoare trimestrului pentru care se datorează impozitul specific.
Proiectul de lege nu se aplică momentan. Pentru a intra în vigoare, acesta trebuie adoptat de Parlament, promulgat prin decret prezidenţial şi publicat în Monitorul Oficial.
