Gara Bistrița Nord. Taiere de panglică la nivel înalt fără WC

11 septembrie 2014, orele 16.00. Cu mare fast, participanți de cel mai înalt nivel, primul ministru al Guvernului României, Victor Ponta, însoțit de doi miniștri, popi, cădelnițe și tămâie, a fost tăiată panglica de inaugurare a gării Bistrița Nord. Toate bune și frumoase, lume multă și mulți gură-cască, dar ceva nu a fost în regulă și bună rânduială la un asemenea gen de eveniment, WC-urile, sau mai elegant spus, grupurile sociale, erau închise, ferecate cu

șapte lăcate.

Mulți dintre participanții la eveniment, dar și numeroșii călători aflați în tranzit prin gara Bistrița, din necesități normale și firești, aflați în nevoie, au căutau locul cu pricina, acolo unde și împăratul se duce pe jos, fiind apucați de o cruntă disperare când constatau că ușa este

închisă.

Actorii comediei

Situația descrisă a fost întâlnită la tăierea panglicii de inaugurare a gării din Bistrița, un obiectiv dat în sfârșit în folosința, după o întârziere de aproape o jumătate de an, din vina exclusivă a constructorului.

La eveniment a participat primul ministru al Guvernului României,Victor Ponta, aflat evident în precampanie electorală, însoțit de ministrul transporturilor Ioan Rus, de ministrul delegat pentru Ape și Păduri, Doina Pană, dar și de reprezentanții autorităților locale, în frunte cu președintele Consiliului Județean, Emil Radu Moldovan, primarul municipiului Bistrița, Ovidiu Crețu, prefectul județului Ioan Țintean și pe post de decor, de umplutură, o întreagă cohortă de persoane, din mediul privat, slujbași din cadrul unor instituții ale statului, cu treabă sau fără, nelipsiţi de regulă de la un asemenea gen de evenimente.

La festivitate au mai participat parlamentarii Daniel Suciu şi Ioan Deneş, vicepreşedinţii CJ Dorin Popescu şi Alexandru Pugna, managerul Spitalului Judeţean de Urgenţă Bistriţa, dr. Mircea Gelu Buta, subprefectul Ovidiu Frenţ, primarii oraşelor Năsăud şi Sîngeorz-Băi, Mircea Romocea respectiv Roland Venig, precum şi un numeros grup de primari de comune, de la toate partidele, dar în special din cei aflați cu fundul în două luntri, care se gândesc să o cotească spre stânga.

Moldovan se laudă cu moştenirea de ceferist

Paranghelia a început cu o slujbă de sfinţire oficiată de ÎPS Andrei Andreicuţ, Arhiepiscopul

Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, alături de protopopii Bistriţei, Năsăudului şi Becleanului, Alexandru Vidican, Ioan Dâmbu respectiv Doru Zinveliu.

Gara Bistriţa Nord,  a trecut printr-un amplu proces de reabilitare şi modernizare, dintr-un loc

insalubru, de nefrecventat, în doi ani de zile, cu o investiţie de circa 10 milioane de euro, a devenit o gară modernă, la standarde europene.

Președintele Consiliului Județean Bistriţa-Năsăud, Emil Radu Moldovan, nu a scăpat prilejul de a se sparge în figuri, la terminarea slujbei de sfinţire a luat locul reprezentantului constructorului şi a oferit explicaţii docte despre obiectivul reabilitat. Mai mult, a făcut şi pe ghidul la turul construcţiei şi în interiorul acesteia, luând pâinea de la gura celui desemnat să facă acest lucru, la figurat vorbind.

Nu a scăpat prilejul să precizeze primului ministru, dar şi celor prezenți că el se trage dintr-o veche familie de ceferişti, probabil referindu-se la fratele lui, care dintr-un simplu împiegat de mișcare, cu sprijin politic a ajuns să ocupe funcții înalte la CFR Călători. Victor Ponta, mai în glumă sau în serios, a remarcat, vizavi de prestația lui Emil Radu Moldovan, președintele Consiliului Județean Bistriţa-Năsăud, în calitate de ghid şi de priceput în ale CFR-ului că ”…se pricepe, poate vrea să-l punem şef de gară”.

Da, nu ar fi o idee rea, după specializarea necesară, poate ar dovedi mai multă competenţă în calitate de şef al gării Bistrița decât în cea de președinte al Consiliului Județean Bistriţa-Năsăud.

O nevoie acută, firească

După cum am arătat, toate au fost bune şi frumoase, participare aleasă, discursuri cu tentă electorală, dar ceva nu a fost în regulă, mulţi dintre participanţii la eveniment, dar şi calatori aflaţi în tranzit, cu o nevoie acută, firească şi normală la urma urmei, au căutat cu disperare şi cu dinţii strânşi locul acela unde şi împăratul merge pe jos. Ajunşi în faţa locaţiei cu pricina, pe care scria mare WC, credeau că vor scăpa de nevoia avută, dar deziluzia a fost cruntă. Ușile locului salvator erau ferecate, închise cu şapte lăcate şi nimeni nu oferea nici o explicaţie. Salvarea a venit de la agentul de la firma de pază şi securitate aflat în serviciu, care discret, îi îndruma pe cei aflați în nevoie spre un anume loc unde să-şi rezolve problema. Indicaţiile preţioase ale agentului de pază duceau la toaleta folosită de împiegaţi, aflată în imediata apropiere a sălii de conducere şi control, de unde este monitorizată siguranţa circulaţiei trenurilor, zonă aflată într-un anume regim de securitate.

Având în vedere capacităţile locului respectiv, o singură cabină, şi numărul mare de doritori să ajungă în acel loc, se formase o coadă care ieşea din gară. Această situație neobișnuită a durat circa o săptămâna, până în data de 16 septembrie, 2014, când după-amiaza, cineva s-a indurat de nevoile oamenilor şi a deschis uşile de la WC-uri salvatoare.

În faţa grupurilor sociale a fost instalat un zdrahon, cu o înfăţişare dubioasă, închis la culoare, cu un chiștoc în colţul gurii, care a perceput de la fiecare persoană aflată în nevoie suma de un leu, fără a elibera bilet. Fericiți că pătrund în sfârșit în locul dorit, oamenii răsuflau ușurați, dar la ieșire erau loviți de o altă deziluzie, în interior nu era pusă hârtie igienică, săpun lichid pentru o minimă igienă, prosoape de hârtie pentru ştergerea mâinilor, aparatul de uscare a mâinilor cu aer cald nefiind conectat.

Cam asta a fost situația. Păcat că o inaugurare cu ștaif a fost umbrită de un amănunt aparent minor, dar important pentru orice om atunci când situația o cere.