Un decret semnat de preşedintele Iohannis ar putea încurca retrocedarea terenurilor revendicate în perimetrul SCDP Bistriţa

Un decret prezidenţial semnat de preşedintele Klaus Iohannis la finele lunii trecute ar putea să încurce foarte tare lucrurile cu privire la retrocedarea terenurilor din Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Pomicolă Bistriţa (SCDP), moştenitorilor proprietarilor de drept ale acestora.

Bistriţenii care îşi revendică proprietăţile din perimetrul SCDP au primit şi un răspuns din partea Avocatului Poporului.

După ce în primăvara acestui an au fost cu jalba-n proţap în Parlamentul României unde în cadrul Comisiei de Agricultură a Camerei Deputaţilor s-a dezbătut situaţia lor, s-a identificat şi o soluţie pentru moştenitorii proprietarilor de terenuri din perimetrul SCDP Bistriţa – parte din suprafaţa care ar trebui retrocedată să fie în perimetrul Staţiunii de cercetare de pe cadastral Bistriţa, parte de pe cadastral Slătiniţa.

Luna trecută, Comisia juridică a Camerei Deputaţilor a avizat favorabil raportul preliminar de adoptare de la Comisia de agricultură care vizează Proiectulrestituirii a 116 hectare din cadrul Staţiunii Pomicole Bistriţa către moştenitorii terenurilorfoştilor proprietari.

Ultimul pas ar fi ca proiectul de lege să intre în dezbatere în plenul Camerei Deputaţilor, însă până la această dată nu s-a întâmplat acest lucru, aleşii neamului fiind mult prea preocupaţi de mărirea veniturilor proprii şi a capilor din administraţia publică locală. Prin urmare, în cel mai fericit caz problema ar putea fi rezolvată undeva prin toamnă – iarnă, fiindcă parlamentarii sunt acum în vacanţă.

Decretul cu bucluc 

Dar cum interesele românilor mărunţi nu intră în calculele aleşilor decât atunci când au nevoie de voturile lor, la finele lunii trecute, mai precis pe 26 iunie, preşedintele Klaus Iohannis a semnat un decret de promulgare a Legii pentru completarea art. 6 din Legea nr. 165/ 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Potrivit noului articol care vine să completeze respectiva lege mai sus menţionată, suprafeţele de teren cu destinaţie agricolă indispensabilă activităţii de cercetare – dezvoltare – inovare şi multiplicării materialului biologic vegetal şi animal, de utilitate publică, folosite de Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Siseşti” şi sistemul de cercetare în domeniile agricultură, silvicultură şi industrie alimentară, sunt exceptate de la demararea procedurilor legale necesare în vederea schimbării regimului juridic, fiind eliminate prevederile conform cărora institutele, staţiunile de cercetare şi instituţiile publice erau obligate să predea Agenţiei Domeniilor Statului, în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii Guvernului în Monitorul Oficial al României, terenurile care fac obiectul acesteia. Astfel, regimul juridic al acestor terenuri nu se schimbă, ele rămânând în proprietatea statului.

Or tocmai aici este cuiul lui Pepelea în cazul problemei de la Bistriţa. După ce oamenii s-au luptat în instanţă şi şi-au câştigat proprietăţile printr-o sentinţă definitivă, s-au trezit că terenurile nu le pot fi retrocedate tocmai din cauză că acestea, aflându-se în perimetrul Staţiunii de cercetare fuseseră trecute între timpdin domeniul privat al statului în domeniul public al statului, prin Legea 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu- Şişeşti” şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare.

Însă, dosarul cu privire la retrocedarea terenurilor din Staţiunea din Bistriţa era deja pe rolul instanţelor cu doi ani înainte ca legea să fie adoptată.

Petiţii peste petiţii

Deşi au obţinut o sentinţă definitivă şi irevocabilă favorabilă în instanţă, nu s-a putut face nicio mişcare din acest punct de vedere, oamenilor rămânându-le doar varianta de a se adresa instituţiilor statului.

Au făcut-o de foarte multe ori, ei adresând petiţii Ministerului Agriculturii, Agenţiei Domeniilor Statului, DNA, Preşedinţiei, Primului-ministru, iar la Parlament au ajuns în persoană câţiva dintre reprezentanţii moştenitorilor care revendică nu mai puţin de 116 ha din perimetrul SCDP. Aşa cum se întâmplă în România, de fiecare dată au fost pasaţi precum mingile de la o instituţie la alta.

Avocatul Poporului a răspuns după 3 luni

Dezamăgiţi, oamenii au scris două petiţii Avocatului Poporului, prima fiind trimisă în luna martie anul acesta.

În numele a 59 de familii, a semnat Gabriel Breşfelean, moştenitoarea lui Avram Baruch, care a revendicat şi i s-a recunoscut de către instanţe dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de opt hectare de teren din perimetrul Staţiunii Pomicole.

„Mă adresez D-voastrăîn numele a 59 de familii din Bistriţa care aşteptăm de mai bine de 20 ani să intrăm în posesia terenurilor care ni se cuvin de la SCDP Bistriţa, ADS Bucureşti prin reprezentata Bistriţa şi Staţiunea de Cercetare Dezvoltare Pomicola Bistriţa care au tergiversat şi tergiverseazăîn mod nejustificat întocmirea documentelor de predare a terenurilor pe care le administrează pe raza Municipiului Bistriţa în vederea punerii în posesie a persoanelor îndreptăţite care au deţinut teren în perimetrul Staţiunii şi a căror suprafaţă a fost validată prin Hotărâri ale Comisiei Judeţene de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor Bistriţa Năsăud, Hotărâri menţinute prin sentinţe judecătoreşti definitive şi irevocabile”, scrie Gabriel Breşfelean în petiţia adresată Avocatului Poporului, precizând şi numărul actelor oficiale invocate.

Totodată, în petiţia adresată Avocatului Poporului, Gabriela Breşfelean a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea Legii 45/2009, explicând în acelaşi timp şi motivele care stau la baza cererii.

După mai bine de trei luni de aşteptare, Gabriela Breşfelean a primit şi un răspuns din partea Avocatului Poporului, care se spală pe mâini.

„În ceea ce priveşte sesizarea instanţei de contencios constituţional, vă precizăm că, în aplicarea dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 13 alin 1, lit f) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Avocatul Poporului poate sesiza direct Curtea Constituţională cu excepţie de neconstituţionalitate a legilor şi ordonanţelor.

Însă, pentru invocarea indirectă a excepţiei de neconstituţionalitate de către Avocatul Poprului, este necesară respectarea în mod corespunzător a rigorilor procedurale privind realizarea controlului de constituţionalitate, impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, precum şi a celor de fond.

Referitor la acest aspect, menţionăm că în jurisprudenţa sa, instanţa de contencios constituţional a statuat că există o anumită structură inerentă şi intrinsecă a oricărei excepţii de neconstituţionalitate, în sensul că aceasta cuprinde 3 elemente: textul legal în vigoare contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul constituţional de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea (…) neconstituţionalităţii textului criticat.

Prin urmare, pentru ca Avocatul Poporului ă aprecieze asupra oportunităţii ridicării directe a unei excepţii de neconstituţionalitate este necesar să se indice textele legale criticate şi să se formuleze veritabile critici de neconstituţionalitate. În completare, menţionăm că Avocatul Poporului nu se poate substitui unei persoane fizice în identificarea criticilor de neconstituţionalitate aplicabile situaţiei cu care se confruntă.

Pentru motivele de mai sus, considerăm că în speţă nu există temeiuri care să justifice sesizarea Curţii Constituţionale de către instituţia Avocatului Poporului, este răspunsul primit de Gabriela Breşfelean de la Avocatul Poporului.