Roberto Hasnăş – fostul şef al Poliţiei Rutiere Bistriţa-Năsăud, şi Leon Cloşcă – fostul comandant al Poliţiei Năsăud – au scăpat de gratiile arestului preventiv. În acest moment cei doi se bucură de liniştea căminului lor, chiar dacă nu au voie să îl părăsească, ei fiind sub arest la domiciliu. Nu acelaşi noroc l-a avut fostul şef al IPJ BN, Ioan Ovidiu Mureşan pentru care magistraţii Curţii de Apel Cluj nu i-au admis acestuia, în urmă cu circa o săptămână, înlocuirea măsurii de arest preventiv cu arestul la domiciliu.
În luna aprilie, cei trei au fost la un pas de eliberare din arest după ce l-au înduplecat pe judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Maramureş. Nu de aceeaşi părere a fost instanţa Curţii de Apel Cluj, care i-a obligat să mai stea o lună la răcoare.
La termenul din luna aprilie în ceea ce priveşte verificarea măsurilor preventive în cazul celor trei foşti poliţişti bistriţeni, după ce judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Maramureş a dat undă verde pentru eliberarea din arest a acestora, procurorii DNA au contestat decizia la Curtea de Apel Cluj. Aici, lucrurile s-au schimbat cu 180 de grade. Drept urmare, Ioan Ovidiu Mureşan, Roberto Hasnăş şi Leon Cloşcă au fost nevoiţi să mai stea după gratii încă 30 de zile.
Gazeta de Bistriţa a intrat în posesia motivării sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Cluj în urma contestaţiei formulată de procurorii DNA, în luna aprilie. Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa clujeană a considerat atunci că foştii poliţişti reprezentau încă la acea dată un pericol social prin prisma funcţiilor şi relaţiilor deţinute astfel încât să influenţeze buna derulare a procesului penal, în condiţiile în care a fost administrat un vast probatoriu cuprins în nu mai puţin de 20 de volume.
Pericol pentru ordinea publică
Fără a mai reanaliza pe larg probatoriul, „ce a fundamentat bănuiala verosimilă că inculpaţii ar fi comis faptele imputate”, instanţa Curţii de Apel Cluj se rezumă la a reţine că cerinţa legii este în continuare îndeplinită, suspiciunile rezonabile că inculpaţii ar fi intersectat sfera infracţionalităţii, nefiind infirmate ulterior de probe.
„Elementele de fapt extrase din mijloacele de probă administrate până în prezent, confirmă în continuare cu suficientă rezonabilitate tabloul faptic stabilit în urma cercetărilor efectuate, fiind identificate astfel că în planul imputaţiei penale nu au intervenit elemente noi de natură a schimba circumstanţele concrete ale cauzei, cele reale cu referire la împrejurările comiterii faptelor, modalitatea în care cei în discuţie ar fi acţionat conform acuzelor aduse, implicându-se în prezumtivul traseul infracţional conturat de actele şi lucrările dosarului.
Examinate fiind, aşadar, prezumtivele acţiuni ale inculpaţilor din perioadele de referinţă şi modul în care acestea cadrează cu întreg ansamblul cauzei din perspectiva cerinţelor dispoziţiilor legale în materia măsurilor privative de libertate, se conchide în mod provizoriu că faptele acestora sunt de esenţa infracţiunilor sub aspectul cărora se efectuează cercetări şi pentru care au fost plasaţi în mediu închis, măsura arestării preventive situându-se şi în prezent pe coordonatele de legalitate şi temeinicie, justificându-se în continuare a fi menţinută”, precizează instanţa.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi precizează totodată că nu examinează probatoriul în vederea dovedirii faptelor şi vinovăţiei inculpaţilor dincolo de orice îndoială. „Faptele care suscită bănuieli nu prezintă acelaşi nivel de certitudine cu cele care permit inculparea şi, cu atât mai puţin, cu cele care permit condamnarea”, se arată în document.
Accentul este pus de instanţă pe gradul de pericol pentru ordinea publică.
„Pericolul concret pentru ordinea publică este evident mai mare în cazul în care asupra unui inculpat planează acuzaţia comiterii unor fapte penale cu un grad de pericol social ridicat, astfel cum este cazul în speţa de faţă. Faptele reţinute în sarcina inculpaţilor relevă atât un grad ridicat de pericol social generic, cât şi o anumită periculozitate a acestora, în situaţia în care ar fi cercetaţi în stare de libertate. (…)Anumite infracţiuni pot produce o anumită tulburare socială de natură să justifice o detenţie provizorie. În cazul de faţă, probele din care rezultă pericolul concret pentru ordinea publică sunt cele administrate până în prezent, pe baza cărora s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor imputate. Din interpretarea acestor probe s-a dedus reacţia declanşată de faptele care li se impută, de indignare, de dezaprobare, de insecuritate publică. (…) Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanţă a faptei penale, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, insecuritate socială. Pericolul concret pentru ordinea publică este evident mai mare în cazul în care asupra inculpatului planează acuzaţia comiterii unei fapte penale cu un grad de pericol social ridicat. (…)
Periculozitatea poate fi considerată ca fiind aprecierea privind probabilitatea ca o persoană să săvârşească în viitor o infracţiune, iar aprecierea asupra periculozităţii constituie doar un pronostic cu privire la faptul că inculpatul va săvârşi în viitor alte infracţiuni. (…) În cauză se configurează săvârşirea de către inculpaţi a unor fapte de o gravitate deosebită, care constituie veritabile sfidări la adresa ordinii de drept (…)
Săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie fiind comisă în forma specială incriminată prin Legea 78/2000, de instigare la această faptă, de instigare la fals în înscrisuri oficiale, ca si cea de efectuare de operaţiuni comerciale ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia, în scopul obţinerii pentru sine sau altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite sunt incontestabil caracterizate abstract printr-un grad de pericol social ridicat. Condiţiile concrete relevate de probele cauzei, numărul mare de acte materiale atestate până în prezent, calitatea specială a subiectului activ, funcţionar public cu funcţii de conducere şi coordonare în cadrul unei instituţii chemate să vegheze, să asigure şi să garanteze respectarea normelor legale, reclamă în mod necesar fermitatea organelor judiciare prin luarea tuturor măsurilor necesare şi apte să conducă la combaterea fenomenului ilicit.
Faţă de circumstanţele concrete de săvârşire, faptele menţionateau creat premisele unei reale şi actuale stări de pericol pentru ordinea publică.
Nu se poate aşadar ignora că flagelul infracţiunilor de a căror comitere sunt suspectaţi inculpaţii reprezintă un grav pericol ce se manifestă printr-o diversitate de forme specifice, din care folosirea funcţiilor în scop ilicit se conturează pregnant”, se arată în motivare.
Pentru propriile interese, capabili să recurgă la orice metode
Judecătorul de drepturi şi libertăţi mai precizează că nu se poate ignora că inculpaţii au demonstrat că sunt capabili să recurgă la orice metode în vederea satisfacerii propriilor interese, de a obţine venituri considerabile în mod facil şi pe căi ilicite, fiind de remarcat în acest context că nu au ezitat să implice, desigur din interes meschin, şi alte persoane în asigurarea scopului infracţional, prin folosirea autorităţii date de funcţiile deţinute şi ascendentul dat de relaţiile de subordonare, dar şi pentru evitarea riscurilor suportării eventualelor consecinţe.
„Inculpaţii au acţionat într-o manieră constantă, ca un mod de viaţă şi, deşi cunoşteau că faptele proiectate constituie un traseu infracţional, ştiind aşadar că trebuie să se conformeze modelului comportamental descris de legiuitor în norma juridică incriminatoare şi putând să anticipeze sancţiunea ce va surveni în cazul nerespectării conduitei prescrise, au decis totuşi comiterea lor, o eventuală antrenare a răspunderii penale fiind trecută în plan secund, dând dovadă de o mare îndrăzneală, subestimând capacitatea de intervenţie a organelor în drept. (…)
Aceştia prezintă un potenţial criminogen ridicat, cel puţin din perspectiva dezvoltării unui traseul infracţional amplu şi cu multiple ramificaţii, fiind de natură să creeze o stare de tensiune şi nemulţumire care periclitează ordinea publică şi în lipsa unei măsuri ferme a organelor în drept s-ar compromite ideea de responsabilizare şi responsabilitate socială, inclusiv de prevenţie şi combatere a fenomenului infracţional. (…) Faptele inculpaţilor au produs, în al doilea rând, şi alte consecinţe, de proporţii mai mari, anume: nemulţumirea şi îngrijorarea în rândul comunităţii (urmările indirecte, răul social)”, opinează instanţa.
S-au folosit abuziv de prerogativele funcţiilor deţinute
Faptul că cei trei foşti poliţişti şi-au folosit abuziv prerogativele date de funcţiile deţinute, mai spune instanţa, creează reale şi grave stări de pericol atât pentru prestigiul, autoritatea, credibilitatea organelor, a instituţiilor, organismelor statului, serviciilor publice şi a altor unităţi, pentru corectitudinea, cinstea funcţionarilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestora, îndeplinind funcţiile încredinţate, cât şi asupra publicului larg care apelează la aceste servicii.
„Ea este de natură să creeze, să inducă ideea deosebit de nocivă, periculoasă pentru echilibrul relaţiilor sociale în ansamblul lor, a posibilităţii promovării unor interese pe căi oculte, în afara condiţiilor legii, prin folosirea relaţiilor personale avute cu funcţionarul însărcinat cu exercitarea autorităţii de stat, că funcţionarii sau alţi salariaţi aflaţi în serviciu ar putea acţiona sub înrâurirea intervenţiei unor persoane, aspect care de altfel rezultă cu prisosinţă din probele cauzei.
Având în vedere calitatea de poliţişti a inculpaţilor, pericolul social concret al faptelor comise de către aceştia se conturează mai pregnant deoarece este de natură a afecta grav încrederea în însăşi capacitatea justiţiei de a soluţiona în mod obiectiv cauzele, ţinând cont de împrejurarea că unele acte au vizat chiar alterarea unor probe cheie în stabilirea adevărului în unele cauze, prin exercitarea unor influenţe în vederea ştergerii urmelor unor infracţiuni, chiar si daca au soldat victime omeneşti ori omisiunea luării măsurilor contravenţionale.
Ca atare, atitudinea acestora a fost de natură să se repercuteze în mod direct asupra cinstei, corectitudinii şi moralităţii persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul poliţiei”, mai arată instanţa.
Persistenţi în comiterea faptelor
În opinia judecătorului, inculpaţii au dat dovadă de o persistenţă şi o predispoziţie deosebită în comiterea faptelor, animată şi întreţinută de obţinerea în mod ilicit a unor avantaje pentru sine sau pentru alţii, corelativ cu asigurarea exonerării de răspundere, penală sau contravenţională a unor persoane, iar din probele administrate rezultă fără echivoc că aceştia au acţionat în mod conştient şi deliberat, ori de câte ori survenea o situaţie ce crea premisa folosirii atribuţiilor rezultând din funcţiile deţinute, având reprezentarea că prin activităţile desfăşurate contribuie la exonerarea de răspundere a unor persoane care au încălcat legea, ori sprijinirea acestora în efectuarea unor demersuri, în afara cadrului legal.
„Prin prisma acestor considerente judecarea inculpaţilor în stare de libertate ar fi de natură să atenteze grav asupra sentimentului de securitate pentru relaţiile sociale protejate prin incriminarea faptelor reţinute în sarcina lor, relaţii sociale referitoare la activitatea de serviciu a funcţionarilor şi, nu în ultimul rând, a organelor judiciare chemate să înfăptuiască justiţia, activitate a cărei bună desfăşurare nu ar fi posibilă fără combaterea fermă şi efectivă a acţiunilor de corupere exercitate de cei care, prin nesocotirea flagrantă a legii, încearcă în acest mod să îşi atingă propriile interese.”, arată instanţa, precizându-se totodată că s-a avut în vedere numărul mare de acte materiale componente ale infracţiunii continuate de abuz în serviciu şi modul în care inculpaţii au înţeles să folosească funcţiile deţinute pentru a servi fie intereselor lor personale, fie ale altora pentru a beneficia de impunitate.
În acelaşi timp, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea De Apel Cluj punctează faptul că nu a făcut abstracţie de la circumstanţele personale care îi favorizează pe cei trei inculpaţi (vârsta, situaţia familială), „însă acestea nu pot să cântărească precumpănitor, în condiţiile în care li se opun gravitatea faptelor privite în materialitatea lor, cu urmările care le-au produs sau s-ar fi putut produce, ele fiind avute în vedere ca şi criterii complementare la configurarea măsurii”.
„Profilul socio-moral conturat de apărătorii inculpaţilor nu evidenţiază elemente care să se constituie în garanţii suficiente pentru a fi cercetaţi în stare de libertate, fără riscul de a mai comite noi infracţiuni de aceeaşi natură, trăsăturile reliefate venind în contradicţie flagrantă cu preocuparea lor presupus ilicită, prin care se lezează alte valori ocrotite de lege.
(…)Inexistenţa unui trecut infracţional care să se reflecte oficial în fişele de cazier nu trebuie privită ca având un caracter special. Totodată, împrejurarea că inculpaţii au persoane în întreţinere, nu prezintă relevanţă suficientă pentru a converti concluzia existenţei pericolului concret pentru ordinea publică incident prin lăsarea sa în libertate, calitatea de întreţinător de familie fiind comună majorităţii persoanelor cu o vârstă apropiată. Dimpotrivă, tocmai această răspundere ar fi trebuit să fie suficientă pentru a-i opri de la implicarea în activităţi ilicite”, se mai arată în motivarea instanţei.
