Cei trei Carşai nu au reuşit să scape de închisoare

În dosarul creditelor false de la CEC Bank Bistriţa s-a consumat o ultimă etapă. După ce în luna aprilie instanţa Curţii de Apel Cluj a pronunţat sentinţa definitivă în acest caz, cei trei inculpaţi condamnaţi la închisoare cu executare – Irina Carşai, Gavril Carşai şi Florin Carşai – au încercat să obţină anularea deciziei pronunţată de judecători şi rejudecarea cauzei. Practic, cei trei au încercat să tragă de timp ca să se mai bucure de libertate o vreme. Contestaţia în anulare a fost respinsă de instanţă la începutul lunii trecute, astfel că cei trei Carşai nu au scăpat de executarea pedepselor primite.

Dosarul „Frauda de la CEC”, în care cap de listă a fost Irina Carşai, a stârnit vâlvă în 2007, acesta fiind unul dintre primele cazuri din Bistriţa-Năsăud, dar şi din ţară, de împrumuturi bancare obţinute fraudulos cu sprijinul unor funcţionari bancari. Dosarul a fost instrumentat de procurorii DIICOT Bistriţa-Năsăud care după doi ani de anchetă l-au trimis spre judecare magistraţilor Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

Irina Carşai a reuşit să obţină peste 2,4 milioane lei de la CEC Bank Bistriţa prin intermediul unor credite bancare de nevoi personale ai căror titulari au fost angajaţi sau foşti angajaţi ai acesteia. În documentele depuse la CEC în vederea obţinerii creditelor, angajaţii Irinei Carşai figurau ca având funcţii de conducere în firmă şi drept urmare şi cu salarii foarte mari. Mult prea mari şi pentru acel an, 2007, dar chiar şi pentru prezent, mai ales că discutăm de Bistriţa-Năsăud. Mai precis discutăm despre salarii nete ale căror valori erau cuprinse între 5.400 lei şi 8.8848 lei, pentru 12 persoane care figurau în actele depuse la bancă drept angajaţi ai aceleiaşi firme.

Dosarul a fost trimis în judecată după doi ani de anchetă, în 2009, iar după alţi trei, judecătorii de la Tribunalul Bistriţa-Năsăud au pronunţat o primă sentinţă, în 2012, care a fost contestată la Curtea de Apel Cluj. Aici dosarul a ajuns abia în 2013, iar sentinţa definitivă a fost pronunţată în primăvara acestui an.

     Irina Carşai a fost condamnată la 5 ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor.

     Florin Carşai – 2 ani şi 2 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor.

     Gavril Carşai – 2 ani şi 2 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor.

Sperând că nu vor fi trimişi direct în puşcărie, cei trei Carşai au depus o contestaţie în anulare, însă nu le-a prea ieşit, întrucât instanţa Curţii de Apel Cluj a admis, într-o primă fază, judecarea contestaţiei, nu însă şi suspendarea pedepselor până la pronunţarea unei sentinţe. Sentinţă care în final nu le-a fost favorabilă.

„Respinge contestaţia în anulare a deciziei 491/02.04.2015 pronunţată în dosarul nr.2705/112/2009 a Curţii de Apel Cluj formulată de contestatorii C I, C G şi C F. Obligă fiecare contestator la plata a câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă”, este decizia judecătorilor clujeni, pronunţată pe 9 iunie 2015.

Au susţinut că li s-a încălcat dreptul la apărare

Împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel Cluj în luna aprilie, Irina Carşai, Gavril Carşai şi Florin Carşai au formulat contestaţie în anulare, ei solicitând „admiterea contestaţiei în anulare, desfiinţarea deciziei atacate, rejudecarea cauzei şi admiterea apelului formulat în cauză, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare”.

Motivul invocat a fost faptul că„judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistenta juridica a inculpatului era obligatorie, potrivit legii”, situaţie care atrage incidenţa cazului de nulitate absolută.

Astfel, cei trei Carşai aususţinut că, în mod repetat, instanţa le-ar fi încălcat cu bună-ştiinţădreptul la un proces echitabil în componenta ce priveşte garantarea dreptului la apărare.

Ei au făcut referire la două termene de judecată care au avut loc pe parcursul procesului care s-a desfăşurat la Tribunalul Bistriţa-Năsăud – 23 februarie 2010, 26 aprilie 2010, – termene la care avocaţii care i-au apărat pe cei trei Carşai nu s-ar fi prezentat la proces din diverse motive. Numai că aceştia nu au fost lipsiţi de apărare, întrucât avocaţii aleşi şi-au trimis înlocuitori.

La un alt termen de judecată la care se face referire în contestaţia în anulare este cel din 06 decembrie 2011, când apărătorul ales al Irinei Carşai a depus la dosar o cerere de amânare. Cererea a fost respinsă de instanţă „cu motivarea că apărătorul ales avea obligaţia săasigure substituirea”şia dispus continuarea dezbaterilor pe fond.

„În final, a fost invocat faptul că termenul din 29 mai 2012, când a avut loc dezbaterea fondului cauzei, deşi în încheiere se consemnează împrejurarea ca lipseşte de la termen doar „partea vătămată„, la finalul dezbaterilor se omite de către instanţa să i se dea ultimul cuvânt inculpatului Carşai Gavril”, se arată în motivare.

„Prin încheierea penală din 28 aprilie 2015 s-a admis în principiu contestaţia în anulare, reţinându-se că sunt îndeplinite cerinţele art. 431 C.proc.pen., respectiv că cererea în contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, se sprijină pe unul din cazurile prevăzute de art. 426 C.proc.pen. şi s-au invocat probe existente la dosar”, precizează instanţa Curţii de Apel Cluj.

Magistraţii CA Cluj: Este culpa avocaţilor, nicidecum o încălcare a drepturilor procesuale

După ce a analizat amănunţit contestaţia, magistraţii clujeni au ajuns la concluzia că aceasta este nefondată. Invocând articolele de lege care fac vorbire despre condiţiile în care o decizie penală definitivă poate fi contestată, instanţa precizează că „toate motivele indicate în susţinerea cazului de contestaţie în anulare au fost invocate în faţa instanţei de apel şi analizate de către aceasta, în motivarea deciziei contestate regăsindu-se răspunsuri la toate situaţiile expuse ca şi temei care a justificat promovarea căii extraordinare de atac astfel că reexaminarea acestora, din perspectiva argumentelor arătate mai sus, excede procedurii căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare”.

Cu toate acestea, magistraţii care au judecat contestaţia aduc argumente suplimentare respingerii acţiunii.

„Potrivit actelor existente la dosar, inculpaţii au încheiat un contract de asistenta juridică şi cu o casă de avocatură (D.-M. –M.), ulterior încheierii contractului cu dl. av. M., delegaţia fiind semnată de dl. av. D. Ca atare, faţă de mandatul acordat, oricare dintre avocaţii respectivei case puteau asigura în mod valabil apărarea inculpaţilor, putându-se presupune în mod rezonabil că oricare dintre aceştia aveau cunoştinţă de actele şi lucrările dosarului.

Modul cum avocatul agreat de inculpaţi a înţeles să asigure apărarea când nu s-a prezentat de mai multe ori în faţa instanţei, invocând diferite motive de neprezentare şi solicitând amânarea cauzei, care nu au fost dovedite prin nici un mijloc de probă, uneori fără a depune diligenţe să-şi asigure substituirea, conform dispoziţiilor prevăzute în art. 171 alin. (4¹) V.C. proc. pen., nu constituie decât o chestiune legată de îndeplinirea mandatului şi obligaţiilor contractuale şia determinat instanţa de fond să ia măsurile necesare în vederea garantării unui proces echitabil prin desemnarea unuia dintre avocaţii casei de avocatură sau şi a unui avocat din oficiu, fapt ce a fost interpretat, în mod greşit, ca o ingerinţă în exercitarea dreptului la apărare.

De asemenea, asigurarea unui avocat în substituire de către apărătorul agreat nu împiedecă efectuarea actelor de procedură deoarece prin delegarea atribuţiilor de către apărătorul titular nu trebuie să se ajungă la tergiversarea soluţionării cauzei, simpla invocare a necunoaşterii cauzei constituind culpa apărării şinicidecum o încălcare de către instanţă a drepturilor procesuale ale părţii.

Mai mult, avocatului agreat nu i s-a interzis dreptul de a reprezenta pe clientul său, în condiţiile în care acesta a formulat cereri de probatorii, a adresat întrebări martorilor audiaţi, a formulat concluzii scrise, instanţa dând în acest fel posibilitatea acestuia să uzeze de toate prerogativele mandatului său şi să remedieze orice încălcare a vreunui drept procesual care în opinia apărării s-ar fi produs cu ocazia judecării cauzei în fond, astfel încât dreptul la apărare, garantat inculpaţilor pe parcursul procesului nu a fost iluzoriu, ci efectiv.

În final, o simplă lecturare a încheierii de şedinţă de la data dezbaterilor pe fond evidenţiază că la acel termen inculpatul C.G. nu a fost prezent, acesta din urmă speculând o formulare eliptică referitoare la enumerarea persoanelor prezente la judecată”, sunt argumentele suplimentare aduse de instanţa care a respins contestaţia în anulare depusă de Irina, Gavril şi Florin Carşai.