Aria protejată cu cel mai mare efectiv de urşi bruni din Europa, vânată de doi investitori „no name”

Pentru a stimula producerea de energie „verde” statul român încurajează construcţia microhidrocentralelor prin alocarea unor certificate verzi, care i-au îmbogăţit pe mulţi în ultima perioadă. Doi astfel de vânători de certificate verzi au pus ochii pe situl Natura 2000 Cuşma de la Colibiţa. Şeful APM Bistriţa-Năsăud Sever Roman spune că cel puţin unul dintre MHC-uri nu afectează mediul.

Două societăţi comerciale se străduie să obţină avizele necesare pentru a începe construirea a două MHC-uri la Colibiţa, mai exact în aria protejată Natura 2000. Administratorii acestor societăţi nu sunt afacerişti cunoscuţi, fiind însă susţinuţi de alte companii din Elveţia şi respectiv Scandinavia.

Unul dintre investitori, campion la datorii şi fost puşcăriaş

Una dintre societăţile comerciale care şi-a anunţat intenţia de a construi o microhidrocentrală la Colibiţa este Hidroelectria Transilvania SRL, administrată de Costan Vasile Buzura, om de afaceri cu dublă cetăţenie română şi suedeză. Proiectul ar presupune o investiţie de 200 de milioane de euro, bani fiind proveniţi de la o altă companie din Scandinavia.Cel puţin aşa susţinea în toamna anului trecut omul de afaceri.

Costan Vasile Buzura se mai lăuda la acea vreme că această investiţie va aduce 100 de locuri de muncă permanente şi peste 500 temporare. Capacitatea hidrocentralei (peste 1000 de MW) era comparabilă cu cea a hidrocentralei de pe Dunăre – Porţile de Fier. Mai mult Buzura Costan Vasile se lăuda că va susţine mare parte din România cu hidrocentrala sa.

Lucrările se anunţau pentru primăvara aceasta, însă societatea comercială nu a reuşit nici măcar să completeze dosarul aflat pe masa celor de la Agenţia pentru Protecţia Mediului. Şeful instituţiei spune că omului de afaceri i s-a cerut o încadrare în planul urbanistic zonal, care nu a fost prezentată nici la această oră.

Încredere prea multă în acest proiect nu mai are nici primarul comunei Bistriţa-Bârgăului, care vedea în această investiţie, în urmă cu nici un an, cloşca cu ouă de aur care îi va dezvolta localitatea Colibiţa, aspirantă la statutul de staţiune de ani de zile. Acesta a declarat în urmă cu două săptămâni, că proiectul stagnează, pentru că nu sunt finanţatori care să scoată banii pentru aşa ceva.

Firma care ar trebui să ducă la bun sfârşit acest proiect, Hidroelectrica Transilvania are sediul în Satu Mare, a fost înfiinţată în 2011 şi are un capital social de doar 200 de lei. Nu are niciun angajat, iar datoriile ajung la 13.000 de lei. Mai mult, aceeaşi firmă care promite o investiţie de 200 de milioane de euro a fost executată silit de către Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor pentru o datorie de 15.700 de lei.

Afaceristul nu a putut nici să explice foarte bine de ce a ales acea locaţie, susţinând doar că pe lângă debitul apei, aceasta mai are avantajul de a fi relativ aproape de Ungaria, unde şi-ar dori Costan Vasile Buzura să exporte energia produsă. Fondurile care ar urma să fie investite în această construcţie megalomană ar fi exclusiv private, afaceristul susţinând că banii ar proveni de la o companie din Scandinavia care are afaceri ce s-ar ridica la peste 2,5 miliarde de euro, în mai multe ţări din Europa.

Credibilitatea lui Costan Vasile Buzura este pusă la îndoială şi de trecutul său dubios. Astfel, un buletin al Interpolului face cunoscut faptul că omul de afaceri a fost extrădat în urmă cu ceva ani din Germania, fiind condamnat în anul 2005 la 5 ani de închisoare pentru contrabandă.

Al doilea investitor este o firma radiată şi cu ZERO angajaţi

Nici când vine vorba despre al doilea investitor lucrurile nu stau mai bine. Colibiţa Energy Group SRL este o firmuliţă cu datorii de 463.239 lei şi 0 angajaţi, care este deja radiată din datele Registrul Comerţului, cu toate că a fost înfiinţată abia în anul 2011. Este foarte posibil ca sediul principal să se fi mutat în alt judeţ, lăsând doar un punct de lucru la Colibiţa, însă conform listafirme.ro, Colibiţa Energy Group SRL nu apare înregistrată în altă parte.

Nici Registrul Comerţului din Bistriţa-Năsăud şi nici cel din noul judeţ în care funcţionează nu au fost anunţate de această schimbare, astfel că societatea comercială funcţionează ilegal, pe răspunderea sa.

Aceste mici probleme nu au împiedicat firma, care are ca administrator pe Orban Alina Sabina şi ca asociat unic – Reco Renewable Energy Consulting GMBH, o firmă austriacă să solicite avizele necesare pentru demararea construcţiei. Potrivit documentelor făcute publice de către Agenţia pentru Protecţia Mediului, societatea comercială a cerut racordarea la sistemul energetic naţional a unei microhidrocentrale cu o capacitate de 1,7 MW. Atât microhidrocentrala pe care o pregăteşte SC Colibiţa Energy Group SRL, cât şi cea anunţată de Hidroelectrica Transilvania SRL sunt poziţionate chiar în situl Natura 2000 Cuşma, o arie protejată.

Dacă Hidroelectrica Transilvania SRL stagnează, despre Colibiţa Energy Group SRL, Sever Roman, şeful Agenţiei pentru Protecţia Mediului Bistriţa-Năsăud spune că nu va afecta habitatul din aria protejată.

„Proiectul propus intră sub incidenţa articolului 28 din O.U.G. nr 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare, amplasamentul fiind situat în Situl Natura 2000 ROSCI0051 Cuşma. Amplasamentul proiectului nu afectează habitatele naturale şi/sau specii sălbatice de interes comunitar şi nu conduce la o deteriorare semnificativă sau pierderea totală a unor habitate naturale de interes comunitar.

Proiectul nu are influenţă directă asupra ariei naturale protejate de interes comunitar, prin emisii în aer, devierea cursului de apă care traversează zona, extragerea de ape subterane din acvifer. (…)Din analiza listei de control pentru etapa de încadrare privind evaluarea adecvată, definitivată în şedinţa Comisiei de Analiză Tehnică din 03.09.2014, nu rezultă un impact semnificativ asupra sitului Natura 2000 ROSCI0051 Cuşma” se arată pe site-ul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Bistriţa-Năsăud.

Mai mult, în acelaşi document se specifică faptul că custodele sitului Natura 2000 Cuşma, Asociaţia Proprietarilor de Pădure Bistriţa-Bârgăului- Ocolul Silvic Bistriţa Bârgăului au acordat avizul pentru acest proiect.

Nu este primul aviz pe care îl acordă inginerul Dan Ţacăl, care conduce Ocolul Silvic Bistriţa-Bârgăului pentru construirea unui MHC. La începutul anului, o societate comercială clujeană primea undă verde de la acelaşi custode pentru amenajarea unei microhidrocentrale în localitatea Satu-Nou, pe un teren inclus în situl Natura 2000 Cuşma.

Situl Natura 2000 Cuşma, protejat pentru efectivul cel mai mari de urşi

Efectivul mare de urşi bruni, cel mai mare din Europa, ar fost plusul care a garantat statutul de arie protejată a parte din pădurile administrate de Ocolul Silvic Bistriţa-Bârgăului.

Situl Natura 2000 Cuşma se întinde pe 44 de hectare şi are o importanţă deosebită pentru efectivele de urs, care găsesc în zona sitului adăpost oferit de numeroasele abrupturi şi stâncării şi de toponimia locului, la care se adaugă păşunile împădurite cu măr şi păr pădureţ de la baza versanţilor, importantă sursă de hrană mai ales în anii cu fructificaâie bogată. La efectivele evaluate se adaugă în anii cu fructificaţie mare la măr şi păr pădureţ exemplare care vin temporar pentru hrană din zonele adiacente sitului.

MHC-urile şi ariile protejate

Cei de la World Wide Fund for Nature România nu prea sunt de acord cu specialiştii Agenţiei pentru Protecţia Mediului, susţinând că astfel de proiecte afectează destul de serios ariile protejate. Mai mult, la începutul acestui an, fostul ministrul delegat pentru Ape, Păduri şi Piscicultură Lucia Varga a semnat un protocol cu WWF România, care presupunea suspendarea procesului de avizare pentru construirea MHC-urilor în zonele protejate. Împotriva MHC-urilor s-a arătat, cel puţin declarativ, şi actualul ministru al Apelor şi Pădurilor, bistriţeanca Doina Pană.

„Chiar dacă noi vrem energie verde cât de multă şi ne-am asumat nişte cote, ca să produci această energie verde trebuie să judeci şi unde ajungi cu preţul pe KWh nu numai la nivelul populaţiei, ci la nivelul producătorilor energofagi la care să nu le dai în cap. În al doilea rând, trebuie să judeci în ce măsură e afectat ecosistemul. Trebuie să existe un echilibru. E ca pe sârmă: pe de-o parte vrem să avem energie cât mai puţin poluantă, iar pe de altă parte trebuie să avem grijă de ecosistem şi de efectele de care vă spuneam”, a declarat Doina Pană în primăvara acestui an:

Aceasta a mai spus că susţine amenajările hidrotehnice mari, care să însemne atât regularizări de râuri, preîntâmpinări de inundaţii, dar şi un transfer între anii bogaţi în precipitaţii şi cei săraci.

Potrivit hărţii întocmite de cei de la World Wide Fund for Nature, în Bistriţa Năsăud peste 10 microhidrocentrale sunt propuse pentru amplasare în situri de importanţă comunitară desemnate pentru protejarea speciilor de peşti, vidra şi rac şi pentru habitatele acestor specii, precum şi pentru pădurile de anin. La acestea se adaugă alte microhidrocentrale care sunt situate în Munţii Rodnei, în arii naturale protejate de interes naţional (rezervaţii ştiinţifice, parcuri naţionale, monumente ale naturii, rezervaţii naturale, parcuri naturale) şi de interes internaţional.

Goana după certificatele verzi 

Comisia Europeană cere statului român să îmbunătăţească calitatea râurilor, dar şi să crească procentul de energie din surse regenerabile. UE nu spune însă pe care energii regenerabile să le stimulăm şi nici cu cât. Cel care a ales să acorde subvenţii consistente pentru noile MHC-uri, care ajung să câştige enorm pe piaţa liberă, este statul român.

Culmea este că aceste certificate verzi pe care le oferă statul român cu atâta generozitate, mai ales în cazul MHC-urilor sunt plătite chiar de către consumatori. Mai culmea este şi principala raţiune a microhidrocentralelor din perspectiva UE şi a Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Dunării. Acestea sunt recomandate pentru alimentarea unor cătune sau case izolate.

Cei de la WWF susţin că multe dintre comunităţile locale cu care au intrat în contact nici nu-şi doresc amenajarea unor asemenea microhidrocentrale, asta şi pentru că numărul de locuri de muncă create este şi el nesemnificativ. Nici la această oră nu există o planificare strategică la nivel naţional sau regional pentru construcţia MHC-urilor. Dintre toate tipurile de energie regenerabilă, pentru MHC-uri se alocă cel mai mare număr de certificate verzi, după energia solară. De altfel, acordarea acestor certificate verzi face ca aceste afaceri să fie profitabile. La finalul anului 2013, în România erau instalaţi 2782 MW eolieni, 1022 MW fotovoltaici, 530 MW în MHC şi 83 MW în centrale pe biomasă.

O lege vine să mai facă ordine pe această piaţă, prevăzând amânarea temporară, începâd cu 1 iulie 2012 a acordării unui număr de certificate verzi pentru fiecare 1 Mwh produs de centralele electrice sau hidro noi cu puteri mai mici sau egale cu 10 MW, e centrale eoliene sau sisteme solare. Vizaţi sunt producătorii nou intraţi pe piaţă. Astfel, reducerile se aplică doar producătorilor care au intrat pe piaţă după data de 31 decembrie 2013.

Până în anul 2017, centralele hidroelectrice cu puteri de cel mult 10MW primesc cu 0,7 certificate verzi mai puţin pentru fiecare 1 MWh produs şi livrat; producători de energie electrică din energie eoliană cu 0,5 certificate verzi mai puţin până în 2017 şi cu 0,25 certificate verzi începând cu 2018 iar producătorii de energie electrică din energie solară cu 3 certificate verzi mai puţine pentru fiecare 1 MWh produs şi livrat.

De asemenea, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei monitorizează începând din acest an cotele anuale realizate de energie electrică produsă din surse regenerabile care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi. Cu toate aceste reglementări, investitorii nu sunt descurajaţi să investească în MHC-uri, care asigură profituri uriaşe chiar şi cu o reducere substanţială a certificatelor verzi acordate.