România nu mai are premier, decât pe hârtie. Ultimele apariţii ale lui Victor Viorel Ponta în spaţiul public demontrează acest lucru. Zâmbetul fals de altă dată din faţa camerelor de luat vederi s-a transformat în fapt într-un rânjet în spatele căruia se ascunde neputinţa.
O privire scurtă asupra activităţii acestuia arată că niciodată nu a fost un premier pentru România, ci unul al clicii politice avidă de bani şi putere:
– marile proiecte cu buget consistent îndreptate înspre ’’colaboratorul’’ Şova
– investiţiile de la dezvoltare, la mâna lui Dragnea
– comunicaţiile şi tehnologia, în conturile lui Ghiţă
– transporturile şi infrastructura aferenta, înspre omul lui Oprişan
– lupta continuă împotriva justiţiei independente pentru apărarea urmăriţilor penal
– numirile în funcţiile aparatului guvernamental la solicitările lui Duicu
Deci totul de dragul PSD, pentru fericirea acoliţilor.
De dragul românilor doar sloganuri pompoase şi iluzia unei guvernări- autostrăzi pe hârtie; milionul de locuri de muncă doar în broşura de campanie; regionalizare, la sfântul aşteaptă; bani europeni, pe site-uri de campanie; votul prin corespondenţă o catastrofă şi lista ar putea continua.
În actualul context, apare fireasca întrebare: dacă nu e vrednic să-şi conducă propriul partid e vrednic să conducă destinele ţării? Sunt oare mai prejos românii decât poporul PSD? Calitatea de urmărit penal al premierului afectează mai puţin imaginea României în străinătate decât imaginea propriului partid?
În concepţia premierului până şi Constituţia României poate face obiectul unui troc politic, demisionează dacă preşedintele semnează un pact- poate în alte vremuri aşa se proceda, de aceea suntem vai şi amar astăzi ca ţară.
Monica Săsărman, prim-vicepreşedinte PNL Bistriţa- Năsăud
