Problema prezenţei primarilor în Adunarea generală şi celelalte organe ale Uniunii nu este o sesizare sau obsesie a mea. Aproape de la înfiinţarea asociaţiei a fost un motiv al protestelor grupului de reprezentanţi a mai tuturor comunelor de pe Valea Bârgăului. Respectiv a fostelor localităţi care au format companiile a III-a şi a IV-a ale Regimentului II român grăniceresc cu sediul la Năsăud. Majoritatea din reprezentanţii lor în U.C.G.N. şi astăzi au vehemente exprimări publice contra primarilor care au „ocupat” Uniunea. Mai mult chiar, nu s-a încheiat şirul de procese împotriva lor şi a asociaţiei şi pe alte probleme. M-au acţionat şi pe mine în justiţie pe tema primarilor. Fireşte că am fost scos din cauză, după absurdele afirmaţii că sunt în joc pe mâna primarilor.
Dar nici primarii nu trebuie apreciaţi sau judecaţi de-a valma. De exemplu, sunt total diferiţi, fostul primar al Năsăudului şi actualul primar al Năsăudului. Primul nu a făcut parte din organele Uniunii şi nu a avut ambiţia şi interese de afaceri ca să şi le facă în calitate de reprezentant al Năsăudului din interiorul asociaţiei.
În timp ce actualul Mircea Romocea a învârtit afacerile pe o parte şi alta până a luat Năsăudului dreptul de a-şi reconstrui uzina electrică de la baraj, blocând malul opus prin răpirea parcelei din domeniul public şi obţinând firma lui trecută altuia autorizaţia de construcţie şi realizând pe barajul nostru, un ins oarecare, uzină electrică, adunătoare de mari venituri, încât s-ar fi putut oferi anual zeci şi zeci de burse şcolare şi universitare. Dacă spun că este un corupt baron local şi nu-i adevărat, să fiu acţionat în justiţie şi la închisoare că am greşit. A fost numai un caz arătat din câte fapte ilegale a comis, inclusiv la alegeri. Iar acele proprietăţi teritoriale şi construcţia de pe malul Someşului erau şi sunt inclusiv în patrimoniul U.C.G.N., care constituie o proprietate indivizibilă provenită de la fostele Fonduri Şcolare Grănicereşti cu o vechime de sute de ani. Uniunea a reacţionat şi a întocmit un inventar al pierderilor şi a trimis cazul în justiţie, care nu o mai soluţionează. Personal am făcut plângere în calitatea ce o am şi am predat-o de vreo 2 ani nu mai ajunge la încheierea şi acţionarea în justiţie. O să fie probabil mai operativă şi o să mă trimită pe mine neîntârziat. Că el este mare om de partid ce şi-l terfeleşte cam de mult. Cât va mai răbda PSD-ul asemenea membri să-l compromită?
Însă şi năsăudenii slabi cetăţeni ai capitalei grănicereşti sunt! Dar şi mai slabi alegători, alegând un negrănicer să-i conducă. Acum au ce au ales şi prea mulţi cărora nici nu le pasă, inconştienţi că sunt locuitori ai Oraşului Academicienilor; ridicaţi datorită şcolilor grănicereşti, a acelor fonduri nerestituite nici azi.
Primarii toţi sunt membri ai unor partide politice. Independenţi, în afara celui din Bucureşti, nu cunosc vreo altă excepţie. Însă a fost susţinut de puternicul partid socialist; spre final compromiţându-l. Dar aşa diferiţi şi partinici, au fost împrejurări când au înţeles ilegalităţile din Uniune şi au acţionat cu mulţimile şi vocea presei, contribuind la schimbarea totală a Uniunii. Căci se făcuse în interior încă o persoană juridică acţionată sub impuls securist şi comunist, ştiută de grăniceri şi cititorii de ziare sub numele de „căpuşă”. Procesul era pe rol şi în apel l-am câştigat. A fost de mare importanţă sprijinul unor primari din afara Uniunii, precum al Năsăudului de-atunci, şi a fost o relativă legalitate; căci noul preşedinte nu era primar, era consilier judeţean – mai mare ales politic.
Dar merele putrede n-au fost aruncate dintre celelalte, începând cu salariaţii din prezent, cu primarii şi consilierii locali al căror număr a sporit. A murit în zori altă speranţă că va domni legea şi legalitatea. Atât de absurdă şi intempestivă a fost revenirea în ilegalitate încât am fost nevoit să introduc cuvântul din nou în titlul serialului de presă.
Dictaturile personale, ale unor partide şi organe care au reprezentanţi în Uniune primari, m-au alungat pur şi simplu din presa locală judeţeană, refuzându-mi-se serialul. Am recurs la cea clujeană, singura redacţie care are şi o filială locală şi tipăreşte „GAZETA DE BISTRIŢA”. Scriu cu nădejde că îşi vor mai aminti grănicerii din trecutul militar şi de ce au bogăţia de păduri. Intelectualii sunt informaţi prin tot felul de istorii locale şi monografii. Chiar s-a tipărit în deceniile din urmă multă literatură istorică. Lipsesc informaţii şi cărţi despre ceţoasa contemporaneitate. De procesele grele care le are Uniunea, de conducerea ilegală şi ocupanţii primari, de răpirea pe felii a patrimoniului U.C.G.N.
Nici un năsăudean, nici un istoric local sau specializat în problemele grănicereşti nu a abordat cum un pumn de primari au târguit electoral Muntele Stânişoara, într-o noapte la chef sus la „Dracula” şi dintr-un condei au luat Fondurilor Şcolare 4.000 ha de pădure şi păşune şi le-a trecut comunei Şanţ, pe lângă cele 2.000 ce le avea date de conducerea grănicerilor a vremii, fiindcă întemeindu-se satul târziu şi aderând la militarizare nu mai erau munţi de împroprietărit Rodna Nouă. Asta înseamnă facere de bine. Iar după 1990 în noapte acea de la restaurant s-a făcut tărăşenie electorală şi peste 3 zile a apărut Ordonanţa Guvernamentală (mi se pare chiar de „urgenţă”). Ăştia sunteţi domnilor primari care aţi bătut palma atunci. De aceea vreţi Uniunea şi patrimoniul ei tot, de aceea nu aţi restituit cele câteva proprietăţi cerute şi-i faceţi hatârul doctorului Buta – care îşi trădează strămoşii. Dar mai aşteptaţi, să se încheie procesul. În 13 luna curentă am al doilea termen în Apel.
Teodor TANCO
