În perioada imediat următoare vor începe lucrările de construcţie a mănăstirii „Petru Rareş Vodă” de la Ciceu-Corabia, cu hramul Sfinţilor Martiri şi Mărturisitori Ardeleni. În toamna anului trecut, în data de 21 octombrie, de praznicul sfinţilor respectivi, a fost ţinută slujba de sfinţire a locului pe care va fi construită mănăstirea, de către un sobor de preoţi în frunte cu IPS Andrei Andreicuţ, Mitropolit al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, punându-se piatra de temelie.
Tot în toamnă a fost ridicată în apropiere o construcţie în care a locuit peste iarnă viitorul stareţ al mănăstirii, Protosinghelul Teofan Timiş. Tot în vederea construirii acestei mănăstiri a fost asfaltat şi drumul care leagă satul Leleşti de Ciceu-Corabia. Locul ales este cel numit de localnici „Sub Cetate”, situat imediat la vest de cunoscuta cetate medievală în care s-a retras Petru Rareş, domnitorul Moldovei.
Construcţie pe aşezare dacică
Aici se află însă centrul unei mari aşezări dacice, deosebit de importante nu doar pe plan local, ci şi naţional, dar foarte puţin cunoscută chiar de către arheologi. Această aşezare suprapune (în arealul „Sub Cetate”) o altă aşezare importantă de la sfârşitul epocii bronzului, fiind sesizate aici şi urme de locuire din prima epocă a fierului (legate de marea aşezare fortificată, poate cea mai mare din Transilvania, de pe „Măgură”), dar şi din evul mediu timpuriu, precum şi un cimitir medieval. Cele mai consistente descoperiri aparţin însă aşezării dacice, care se întinde pe terasele însorite de la poalele sudice ale „Măgurii”, unde există şi numeroase izvoare.
În perioada dacică aici funcţiona unul din cele mai importante centre meşteşugăreşti din Transilvania, în care principala activitate de producţie o constituia confecţionarea pietrelor de râşniţe, având materia primă (riolitul dacitic) în imediata proximitate. Aşezarea dacică a fost descoperită de arheologul clujean Ştefan Ferenczi în anul 1969, în cursul unor cercetări de teren care vizau însă epoca romană, şi anume conturarea limes-ului nordic al provinciei Dacia şi al Imperiului roman.
Ulterior, în intervalul anilor 1977-1982 au fost efectuate săpături sistematice în punctul respectiv de către muzeul din Bistriţa, din colectivul de cercetare făcând parte Gheorghe Marinescu şi Corneliu Gaiu. În anul 2008 au fost reluate săpăturile de către Corneliu Gaiu, păstrându-şi caracterul sistematic. În afară de obligatoriile rapoarte de săpătură, nu au fost publicate informaţii şi, cu atât mai puţin, materiale arheologice dacice nu au fost descoperite în cursul săpăturilor din perioadele 1977-1982 şi 2008-2015, cu excepţia unui cuptor de ars ceramica descoperit într-un sondaj din anul 1980, efectuat pe coasta ce coboară spre satul Ciceu-Giurgeşti, reprezentând probabil marginea estică a aşezării dacice.
În cursul săpăturilor din vara anului 2015 se pare că a fost descoperit chiar un „altar dacic”, după cum relatează pe Trinitas TV Arhimandritul Dumitru Cobzaru, tocmai pe terasa dacică pe care va fi construită mănăstirea. Nici o informare publică despre această descoperire nu a apărut din partea responsabilului de şantier, expert însă pe epoca romană şi apreciat pentru cercetările sale din castrul roman de la Ilişua. Poate cu totul alta ar fi fost reacţia distinsului arheolog şi a întregului muzeu bistriţean dacă BOR ar fi hotărât să construiască mănăstirea peste castrul de la Ilişua sau chiar peste turnul roman de pe „Poniţa” de la Ciceu-Corabia. Este aproape ca şi cum întemeietorul mănăstirii „Sfinţii Români”, cu acelaşi hram, de pe Valea Rea din zona Munţilor Orăştiei (construită de altfel tot peste o locuire dacică), ar fi avut pretenţia să ridice mănăstirea în zona sacră de la Sarmizegetusa Regia, tocmai peste celebrul Soare de Andezit.
Şmen cu iz turistic şi bază ilegală
Nu construirea unei mănăstiri la Ciceu-Corabia constituie o problemă, ci strict locul ales pentru ridicarea acesteia, care ar trebui să fie unul mai retras şi obligatoriu steril din punct de vedere arheologic şi nu tocmai locul cel mai bogat în vestigii din întreg complexul de situri arheologice de la Ciceu-Corabia.
Construind mănăstirea în acest loc, călugării nu se vor simţi în nici un caz retraşi din lume, ci vor fi asaltaţi zilnic de sutele de turişti (nepelerini) atraşi de bogăţia acestor vestigii arheologice într-un mediu unic. Dar asta numai după ce autorităţile locale, oamenii din Ciceu-Corabia şi, nu în ultimul rând, cercetătorii vor privi această grandioasă comoară arheologică la adevărata ei valoare.
Ansamblul de situri arheologice de la Ciceu-Corabia este singurul din judeţul Bistriţa-Năsăud suficient de valoros pentru a avea şanse în viitor să fie inclus în lista monumentelor UNESCO, dar acest lucru aproape sigur nu se va întâmpla dacă mănăstirea se va construi în locaţia aleasă. Din acest punct de vedere, norocosul primar al comunei Ciceu-Mihăieşti, gospodarul PSD Valentin Moldovan, ar fi trebuit să vegheze la protejarea inestimabilelor situri arheologice de pe teritoriul comunei şi în nici un caz să accepte sau să iniţieze proiecte care ar duce la distrugerea acestora pentru totdeauna. Ridicarea mănăstirii nu trebuie să ştirbească cu nimic potenţialul arheologic şi turistic al zonei, ci să se adauge ca o plusvaloare materială şi spirituală acestora.
