„Marele dosar” de trafic de persoane al DIICOT, un mare fâs!!!

Şase etnici romi din Bistriţa-Năsăud au fost arestaţi pentru 30 de zile, săptămâna trecută, aceştia fiind acuzaţi de comiterea infracţiunii de trafic de persoane. Dosarul pare însă un film de comedie, fiindcă modul în care a fost constituit stârneşte pur şi simplu râsul, şi asta nu fiindcă acţiunile celor şase nu ar constitui infracţiuni, ci modul în care au fost încadrate din punct de vedere penal.

Faptul că cei şase romi din Bistriţa-Năsăud au fost acuzaţi de trafic de persoane pare mai mult decât forţat, în condiţiile în care persoanele traficate nu sunt sirienii care voiau să ajungă cu orice preţ în Uniunea Europeană, nici măcar copiii romilor duşi să cerşească în Turcia, ci taman şoferii care i-ai dus în ţara Semilunii.Mai mult, probele „beton” de la dosar sunt doar declaraţiile celor doi şoferi aşa-zis traficaţi.

Şase etnici romi din Bistriţa-Năsăud au ajuns mari „vedete”, săptămâna trecută, după ce procurorii DIICOT au comunicat că aceştia s-au ocupat de trafic de persoane.

Pe 19 ianuarie, procurorii DIICOT au efectuat 9 percheziţii domiciliare şi au dus la audieri tot atâtea persoane.

„În cauză, există suspiciunea rezonabilă că în perioada 2015-2016 pe raza judeţului Bistriţa – Năsăuds-a constituit un grup infracţional organizat care a avut ca scop recrutarea unor persoane de sex masculin, conducători auto, care, prin înşelăciune sau prin ameninţări cu acte de violenţă, i-au determinat să transporte mai mulţi suspecţi, membrii ai grupului, în Turcia.

S-a reţinut că în respectiva locaţie copiii minori ai membrilor grupului erau determinaţi să cerşească în locuri publice, iar pe conducătorii auto recrutaţi, prin inducere în eroare, i-au transferat unor grupări infracţionale turceşti.

Din materialul probator administrat în cauză s-a reţinut că membrii grupului infracţional din Turcia le-au determinat pe persoanele vătămate racolate de pe raza judeţului Bistriţa – Năsăud să efectueze transporturi, sub ameninţare, din localitatea Izmir din Turcia până la graniţa vestică a Turciei, transporturi în care se aflau cetăţeni de origine siriană, persoane de sex masculin şi feminin precum şi copii, obţinând în acest fel sume mari de bani”. mai arată sursa citată.

Ulterior, cetăţenii de origine siriană au fost introduşi ilegal în spaţiul Uniunii Europene, pe ruta Turcia – Grecia – Macedonia – Serbia, prin România sau Ungaria”, se arătaîn comunicatul DIICOT remis presei.

Oamenii legii s-au autosesizat, cică

Toate bune şi frumoase până aici, însă din documentele întocmite de procurori şi care au ajuns pe masa judecătorilor nu reiese sub nici formă faptul că victimele traficului de persoane ar fi copiii romilor duşi la cerşit (oricum şi în acest caz ar fi forţat să vorbim despre o astfel de încadrare), dar nici sirienii care au trecut graniţele ilegal cu ajutorul turcilor şi deopotrivă a romilor bistriţeni şi a ajutoarelor lor. Culmea, culmilor, victimele sunt doi şoferi care au pus şi ei umărul la treabă, numai că au luat „plasă” în ceea ce priveşte plata efortului lor.

Mai mult decât atât, în comunicatul de presă se face referire la o activitate infracţională care s-ar fi desfăşurat în perioada 2015 – 2016, în schimb în documente se fac referiri doar la o perioadă de câteva zile din luna august 2015, când cei doi şoferi au servit intereselor romilor ajunşi în Turcia.

„La data de 25.08.2015 (n. r. – la doar câteva zile dup ce, cei doi şoferi au revenit din escapada din Turcia) ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul SCCO Bistriţa-Năsăud s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că pe raza judeţului Bistriţa-Năsăud s-a constituit o grupare infracţională organizată pe linia traficului de persoane şi de migranţi, condusă de către Varga Gusti, zis „Sita”, (…) domiciliat în sat Dumitra (…)”, arată anchetatorii.

Potrivit acestora, din gruparea infracţională mai fac parte şi Vadar Varga, zis „Bozbici”, din Nimigea; Daniel MariusVarga, zis „Brânză”, din Năsăud; Radu Varga, din Dumitra şi Alexandru Suraj Varga din Nimigea.

Procurorii mai arată că, la momentul respectiv, adică 25 august 2015, „se cunoştea faptul că grupul infracţional organizat acţionează pe raza judeţului Bistriţa-Năsăud în vederea recrutării unor conducători auto”, pe care „prin înşelăciune sau prin ameninţări cu utilizarea violenţei„ îi determină să îi transporte în Turcia, „locaţie unde copii minori ai membrilor grupării sunt determinaţi să cerşească cântând cu acordeonul în locuri publice, iar pe şoferii recrutaţi îi transferă unor grupări infracţionale turceşti”.

Şoferii, plătiţi prost de romi, sunt basma curată

Anchetatorii fac vorbire despre victime racolate de pe raza judeţului, precizând că au fost identificate… doar două. Culmea, cele două victime sunt exact cei doi şoferi  – Stiven şi Tiberiu (nu le precizăm numele întreg din motive obiective), unul din Beclean şi altul din Năsăud – care onoraseră comenzile în luna august, exact cu câteva zile înainte ca poliţiştii SCCO să se autosesizeze.

Stiven a fost recrutat, susţin procurorii, prin înşelăciune, iar Tiberiu prin ameninţări cu acte de violenţă (la adresa familiei acestuia). Pentru servicii, pe lângă cheltuielile de cazare şi masă din Turcia suportate de „traficanţi”, Stiven a primit 300 de euro, iar celălalt, Tiberiu, s-a ales cu circa 60 de euro.

Văzut, „plăcut”, rezolvat instant acte, plecat spre Turcia

La Stiven, „traficanţii” au ajuns prin intermediul uni alt şofer din Beclean care fusese contactat iniţial pentru efectuarea serviciilor de transport, pe data de 4 august 2015. Omul a refuzat din start, însă i-a pus pe romi în legătură, în aceeaşi zi, cu Stiven, care, susţin anchetatorii, ar fi fost informat că trebuie să efectueze un transport în TULCEA, contra 300 de euro.

Drept urmare, pe 4 august 2015 a avut loc şi o întâlnire între Stiven şi 3 membri ai grupării infracţionale, spun procurorii, dintre care au fost identificaţi Vadar Varga şi Petru Daniel Varga. Nu se cunoaşte nici în ziua de azi identitatea celei de-a treia persoane care venise la întâlnirea cu Stiven alături de Vadar Varga şi Petru Daniel Varga.

La întâlnirea cu pricina, cei trei romi i-au adus la cunoştinţă lui Stiven că urma să îi transporte, cu un microbuz ce le aparţinea, pe ei şi pe copiii lor pentru a cerşi în Turcia pentru o perioadă de o lună de zile. Plata: 300 de euro, „mai multe pachete de ţigări”, plus costurile cu cazarea şi masa.

Stiven a acceptat, însă avea o singură problemă: nu deţinea paşaport.

Acesta aspect a fost rezolvat de Vadar Varga a doua zi, deci pe 5 august, cu maximă urgenţă, în doar câteva ore, Stiven primind în mână actul. La Direcţia Paşapoarte, Stiven l-a cunoscut şi pe Tiberiu, care şi el la rândul său avea nevoie de un paşaport şi pe care l-a primit şi el în aceeaşi zi. Despre aceste documente, procurorii arată că s-au eliberat „în condiţii încă neelucidate”.

După obţinerea paşapoartelor, Vadar Varga şi Stiven au mers la Năsăud unde mai aveau de rezolvat o problemă de ordin notarial. Mai precis, cei doi au mers la notarul Marinel Ceuca, pentru a le redacta, în fals susţin procurorii, un contract de vânzare-cumpărare prin care să se ateste că o terţă persoană, ce apărea pe cartea de identitate a autovehiculului – un microbuz Citroen Jumper – îi vinde lui Stiven maşina contra sumei de 1.500 de euro. De respectivul act, Vadar Varga şi Stiven aveau nevoie pentru a putea părăsi teritoriul României, astfel că Stiven ca şofer trebuia să figureze drept proprietar.

„În acele împrejurări, notarul a redactat contractul de vânzare-cumpărare ce cuprinde date necorespunzătoare adevărului după ce i-a solicitat persoanei vătămate Stiven să-i înmâneze cartea sa de identitate.

Notarul public nu i-a solicitat şi cartea de identitatea numitului Varga Vadar, dar acesta din urmă i-a înmânat toate actele de identitate ale autoturismului. După ce notarul a redactat contractul de vânzare-cumpărare, tot notarul i l-a prezentat persoanei vătămate Stiven în vederea semnării înscrisului la rubrica cumpărător, iar la rubrica vânzător a semnat chiar notarul public în locul persoanei necunoscute ce apărea pe cartea de identitate a autoturismului, numitul Varga Vadar nu a semnat nici un înscris, ci doar a plătit contravaloarea actului redactat de către notar.

În acest moment există indicii că notarul public Ceuca Marinel nu numai că a întocmit în fals acest contract de vânzare-cumpărare, dar l-a şi autentificat prin înscris autentic, probabil atestând şi identitatea părţilor”, relevă procurorii.

După ce au finalizat actele la notar, Vadar Varga şi Stiven s-au întors la Bistriţa unde s-au reîntâlnit cu celălalt şofer, Tiberiu, iar de aici au pornit spre Turcia, în aceeaşi zi, 5 august, cei trei ieşind din ţară prin Vama Giurgiu, punctul final fiind Izmir, unde au ajuns pe data de 6 august 2015. Pe drum, Vadar Varga i-a precizat lui Tiberiu că îi revine drept sarcină să îi aducă fratele, pe Alexandru Suraj Varga înapoi în România.

Sirieni pe marginea drumului, copiii romilor la cerşit

Când au ajuns în Izmir (Turcia), într-un cartier numit Basmane, Stiven şi Tiberiu au fost surprinşi, susţin anchetatorii, „să constate că pe marginea drumului se aflau foarte multe persoane de origine siriană care trăiau sub cerul liber”.

În aceeaşi zonă, într-o parcare, vieţuiau sub cerul liber, pe nişte saltele, şi 10 membri ai familiei varga, dintre care 6 erau copii – 3 ai lui VadarVarga şi 3 ai lui Suraj Varga. Acolo în Turcia, pe lângă Suraj Varga cei doi şoferi i-au întâlnit şi pe Radu Varga, pe Gusti Varga, dar şi pe Daniel Marius Varga. Despre aceştia trei, şoferul Tiberiu susţine că l-ar fi constrâns să rămână cu ei în Turcia.

Circa 500 de euro pe transport

În seara aceleiaşi zile de 6 august cei doi şoferi aveau să afle, asta potrivit declaraţiilor lor date în faţa anchetatorilor, că aveau drept misiune transportul unor persoane de origine siriană şi senegaleză, servicii prestate în favoarea unei grupări de traficanţi turci. În noaptea respectivă Stiven a efectuat un singur transport către o localitate aflată pe malul Mării Mediterane – Cseme, însă a doua zi, pe 7 august, a efectuat mai multe transporturi – trei mai precis, evident tot pe timpul nopţii. Trebuie să precizăm că distanţa dintre cele două puncte, Izmir şi Cseme, ar fi de 100 km. Din 8 august şi până pe 18 august, Stiven a efectuat în fiecare noapte câte două transporturi.

Potrivit declaraţiilor lui Stiven, date în faţa procurorilor, în timpul misiunii el era însoţit în maşină de un cetăţean turc, dar şi de unul din fiii lui Vadar Varga, pe nume Cole, care „funcţiona” pe post de translator, în timp ce microbuzul ar fi fost escortat de alte două autoturisme cu cetăţeni turci, unul în faţă pe post de antemergător, iar celălalt în spate. Tot Stiven povesteşte că într-un din nopţile în care transporta sirienii pe malul Mediteranei, cetăţeanul turc care îl însoţea a fost înarmat.

Stiven a povestit că pe lângă faptul că era supravegheat tot timpul de familia lui Vadar Varga, avea pe post de „codiţă” şi pe unul dintre turcii din reţeaua de traficanţi. În final, a reuşit să scape de aceştia într-o parcare din Izmir, pe data de 17 august, când a luat legătura cu un şofer de TIR într-o benzinărie, pe care l-a rugat să îl transporte în România. Au stabili atunci să se întâlnească în aceeaşi locaţie a doua zi pe 18 august, de unde au şi plecat spre ţară.

Tot Stiven a mai declarat că pentru un singur transport cu sirieni, Vadar Varga ar fi primit câte 500 de euro. Aproximativ aceeaşi sumă, 400 – 500 de euro, ar fi primit-o şi Suraj Varga, de la turci pentru transporturile efectuate de şoferul Tiberiu, sume din care 100 de euro îi reveneau lui Daniel Marius Varga.

Tiberiu s-a întors în România împreună cu Suraj Varga, şi totodată cu Daniel Marius Varga, soţia acestuia şi cei doi copii, pe data de 15 august.

Deducţii ciudate: Gusti, „conducător de oşti”

Un aspect interesant de la dosar este concluzia la care au ajuns procurorii cu privire la capul grupului infracţional, care a ajuns în fruntea romilor traficanţi fiindcă ar cunoaşte foarte bine limba turcă. La fel de bine, spunem noi, ca şi contra-argument, omul putea fi doar pe post de translator.

„(…), se cunoaşte faptul că liderul grupului celor din zona Năsăud, Dumitra şi Nimigea (n.r. – localităţile de domiciliu ale romilor) care se aflau în Turcia a fost numitul Varga Gusti deoarece acesta cunoştea limba turcă foarte bine, el era persoana care negocia toate cursele ce urmau să se efectueze şi la această persoană veneau toţi turcii interesaţi să efectueze transporturi cu sirieni. Pe de altă parte, se cunoaşte faptul că sprijinul financiaral membrilor familiei Varga era acordat de către numitul Varga Radu, persoană care este considerată că ar fi avut o situaţie financiară bună (n. r. – adică unii făceau bani de la turci, dar în acelaşi timp erau „sponsorizaţi” de unul dintre ai lor).

În comunitatea locală din România se cunoaşte faptul că Varga Gusti este căutat de autorităţile judiciare pentru transportarea unor cetăţeni sirieni care ar fi ajuns la spitaldupă ce aceşti sirieniau părăsit autovehiculul condus de numitul Varga Gustiau pătruns în spaţiul unei autostrăzi din apropierea oraşului Cseme din Turcia şi astfel mulţi dintre sirieni au fost loviţi de maşinile care circulau pe autostradă”,precizează procurorii.

Accidentul ar fi fost de fapt motivul întoarcerii bruşte în România

Cu privire la acest ultim incident, respectiv accidentul produs pe autostrada din Turcia, potrivit informaţiilor noastre, acesta ar fi fost produs de unul din cei doi şoferi când microbuzul pe care îl conducea s-ar fi răsturnat, motiv pentru care „trupa” s-a retras din Turcia în România.

De altfel, şi datele de întoarcere în ţară, atât în ce-l priveşte pe Tiberiu, cât şi pe Stiven, sunt aproape identice, primul revenind pe 15 august, iar cel de-al doilea, care susţine că a fugit de sub supraveghere, după trei zile, pe 18 august, deşi la un moment dat se discută de o şedere pe o perioadă de o lună de zile.

Potrivit informaţiilor noastre, întreg probatoriul se bazează doar pe declaraţiilor celor doi şoferi, despre care procurorul DIICOT spune că ar fi fost traficaţi, plus nişte interceptări telefonice, care sunt de fapt convorbiri ale şoferilor cu terţe persoane, nu şi cum vreunul dintre inculpaţi.

În mod ciudat, aceste două persoane, pe ale căror declaraţii se pare că se bazează întregul dosar, sunt transformate în persoane vătămate – persoane traficate. Asta în condiţiile în care se vorbeşte de transporturi de cetăţeni sirieni, de copii duşi la cerşit şi despre care procurorul nu suflă mai nimic. În plus, trebuie reţinut şi faptul că, cei doi şoferi au fost clar nemulţumiţi de sumele primite pentru prestaţiile lor în Turcia şi de aici nu a fost decât un pas, după doar o săptămână de la revenirea lor în ţară,ca faptele să ajungă la urechile oamenilor legii care „s-au autosesizat” instant. Romii au devenit traficanţi, iar cei doi şoferi traficaţi.