ILEGALITĂŢI ŞI POLITICALE LA UNIUNEA COMUNELOR GRĂNICEREŞTI NĂSĂUDENE (XXXII)

După ce s-a văzut în contestările precedente, instanţelor de judecată o cantonare mai protectoare juridic pentru motivările procesului decât conţinutul art. 248 N.C.P.C. nici nu le trebuia. Şi din aceasta numai prima propoziţie a frazei: „Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură…”. O cupolă atât de ideală rar de întâlnit; asemănătoare în turism cu porţiunile de refugiu pe autostrăzi. (Cum la noi există puţine asemenea infrastructuri, în dreptul procesual sunt numeroase şi utile în omorârea proceselor când au susţinători amatori ca mine. La terminarea Facultăţii de Drept în 1950, nici o cerere nu ştiam să facem, atât era de teoretic învăţământul juridic. De la înfiinţarea Uniunii şi alcătuirea Statutului nevoit am trecut în „stagiatură”.)

Reamintesc cele trei excepţii încropite de avocat la acţiunea mea în justiţia împotriva ilegalităţilor comise de puterea primarilor în constituirea şi conducerea Uniunii după alegeri: 1. Lipsa calităţii procesuale active a reclamantului (T.T.); 2. Inadmisibilitatea cererii de anulare formulată de reclamant; 3. Tardivitatea formulării cererii de anulare a Adunării Generale precum şi a hotărârilor din data de 30.04.2014.

Acestor excepţii numerotate de avocatul pârâtei, instanţa le acordă o credibilitate şi justeţe, o legalitate totală, încât a fost uşor celei de apel să dezvolte comentariul pe 6 pagini, deducând concluziile într-o succintă decizie. E adevărat că nici în apel textele mele, inclusiv cele alăturate pe parcurs, nu sunt plagiate. Însă mai general invocate şi răstălmăcite în armonie cu desfăşurarea dezbaterilor şi constatărilor (cum le zice instanţa de apel), spre concluzii sintetizate în decizie, declarându-mă perdant. Spre deosebire de instanţa de fond, în apel sunt invocate sesizările acţiunii privind nulitatea. Ştie de precedentul proces care l-am câştigat cu Uniunea, având temei juridic nulitatea absolută. Este amintit şi art. 178 al noului cod de procedură, dar nici unul citat, doar parafrazări. Au pus şi la acest nivel – cum spune un proverb – căruţa înaintea cailor. Au ajutat cât au putut şi judecătoarele până au scos întâmpinarea înaintea cererii de chemare în judecată. Nu au continuat până la capătul frazei alin. 1 din art. 248 de cod la care, după excepţii e pusă virgulă şi adaugă: „precum şi asupra celor de fond care fac inutilă” apelarea la excepţii. Pentru că în respectiva speţă nulitatea este o excepţie pe „fond a cauzei” (În acest exemplu nu legea şi nici legiuitorul nu au vină, ci interpreţii, judecătorii.) Instanţa de apel a sărit vioaie peste, la art. 248, comentându-l, chiar şi la 178 din cod.

Dar NCPC stabileşte în art. 174 (sărit) al. (2): „Nulitatea este absolută atunci când cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes public”. Iar textul se coroborează cu art. 6, alin. (3), lit. d) şi f)…

Tot atât de limpede şi imperativ este şi art. 176 n.c. ca fiind nulitatea necondiţionată şi prezumată absolut „iure et de iure”, fără nici o posibilitate de dovadă contrară” (p. 433).

Aşadar, înainte de a fi aplicate excepţiile formulate în întâmpinare, trebuia aşezată temei legal la cererea de constatare a nulităţii, ipoteză în care nu se invoca, după alte 80, art. 248, al. 1. Astfel, dezbaterile au luat o altă direcţie, pe fond şi apel, a secundarului faţă de principal, greşită până şi în pronunţarea deciziei. Aşa au fost comentariile, aşa au fost concluziile pe bucăţi şi pe total, vorbărie multă, multă până în demagogie, neştiinţifică şi ilogică. Aduc pentru lectură un singur exemplu, după ce instanţa a formulat următoarea concluzie: Apelul nu este motivat. Acest text fără cap şi coadă este ultimul dintre motivele de respingere a acţiunii ca nelegale şi neîntemeiate, scrisă din cele 6 p. într-o singură frază de 10 rânduri: „Trebuie observat că în faţa instanţei de fond pârâta Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene a invocat trei excepţii: lipsa calităţii procesuale active a reclamantului Tanco Teodor, excepţia inadmisibilităţii cererii, precum şi excepţia tardivităţii cererii, iar instanţa de fond a apreciat că această din urmă excepţie se impune a fi soluţionată cu prioritate, iar după analiza efectuată, a admis această excepţie, iar asupra celor două nu s-a mai pronunţat. În cuprinsul întâmpinării formulate în calea de atac a apelului, în intimata Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene a reiterat şi aceste excepţii, dar raportat la limitele investirii instanţei de control doar cu apelul reclamantului Tanco Teodor şi ţinând cont de soluţia ce urmează a se pronunţa, de respingere a apelului şi menţinerea soluţiei de fond de admitere a excepţiei tardivităţii, tribunalul apreciază că celelalte două excepţii nu pot fi finalizate în cadrul apelului” (p. 7).

Sunt surprins de câtă fidelitate statornică acordă ambele instanţe pârâtului-intimat! În naivitatea mea de reclamant amator (poate am citat din alt cod despre „nulitate”), fiind pledant a cauzei proprii; avocatul este un colaborator al justiţiei atunci când este şi nu-i un înşelător şi falsificator. Văd că era o idealitate veche prin manuale şi cărţi comuniste.

Iar azi unii judecători sunt nişte salariaţi bine plătiţi.

Teodor TANCO,

Preşedinte de onoare al UCGN