ILEGALITĂŢI ŞI POLITICALE LA UNIUNEA COMUNELOR GRĂNICEREŞTI NĂSĂUDENE (XXXI)

Problema principiilor şi problema excepţiilor sunt componente ale dreptului, ca atâtea alte reguli ale constituirii lui. Ca şi general şi particular care se însumă totalităţii dreptului. În proiecţiile istorice, la fel şi în dreptul material şi procesual, nu au lipsit din momentul suprastructural. Conceptele acestea, cu întreaga practică şi cultură juridică, în epoca făuririi Digestelor au ajuns la mare strălucire, dobândind permanenţă până azi în societăţile civilizate. Primordialitatea lor este în dublu sens istorică. Întrepătrunderea în cotidianul juridic, teorie şi practică, e implicită şi sensibilă deontologic sau profesionist. Una din cristalizările infinitezimale este nulitatea în drept şi teoriile care au limpezit interdisciplinarităţi ale instituţiilor de drept.

Astfel de probleme au fost lăturalnice judecăţilor celor două instanţe în procesul care nu mai nulitatea absolută mai putea să instaureze legalitatea. Iar instanţa de fond a ales să se pronunţe mai întâi pe excepţiile de procedură conform art. 248 C. pr. c. sub formularea celor trei exemple din întâmpinarea pârâtului, rezolvând procesul. La soluţia de la fond au subscris cu entuziasm şi cele două judecătoare de la apel, Bolbos Ibolya Szende şi Iacob Corina. Probabil şi grefierul Mărginean Dănuţ, dacă tot face parte din completul instanţei de 3. Şi nici unul nu a citit articolul amintit până la capătul textului citat: „… precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte, administrarea de probe, sau după caz, cercetarea în fond a cauzei”. În interpretarea acestui fragment de articol, fiind vorba de „nulitate” se dovedesc incompetente judecătoarele sau, dacă o au, de rea credinţă.

Pe ipoteza ” se dovedesc incompetente judecătoarele sau, dacă o au, de rea credinţă.

Pe ipoteza „excepţiilor de procedură” şi în motivare pe una singură din trei invocate de pârât, bat apa în piuă pe 6 pagini A4. Dacă nu au acţionat „nulitatea absolută”, iar Statutul UCGN l-au aruncat la coş, de ce au admis acţiunea şi au înscris-o pe rol, atât la fond, cât şi în apel. De prezenţa mea la adunarea generală fac caz şi trag concluzia că n-am acţionat legal conform OG 26/2000. Mă acuză că nu am acţionat pe loc, deşi am fost de faţă şi ales în prezidiu, chiar votând. Nu au citit probele de la dosar ca să constate că altfel au fost împrejurările şi nu am votat alegerea consiliului director şi a cenzorului. Nu au citit al doilea proces-verbal cu propunerile şi cu alegerile, în care se precizează că au ales „numai cei cu drept de vot”. Ori eu nu am decât vot consultativ, precum stabileşte Statutul în vigoare; nu au citit pe acesta precum nu au citit nici cele patru completări detaliate în marginea acţiunii, de care habar nu au judecătoarele de la ambele instanţe, cum la fond nu cunoscuse documentul cu care m-a împuternicit UCGN să mă legitimez şi s-o reprezint. În faţa organelor guvernamentale şi chemat la Comisia Juridică a Parlamentului a fost bună, credibil şi legal reprezentat. Dar nici nu a citit. Şi-a pierdut valoarea la Judecătoria Năsăud şi la Tribunalul Bistriţa-Năsăud.

Pentru cele două instanţe nu a existat lege şi adevăr înaintea excepţiilor procedurale ridicate de pârât. Ilegalitatea prin încălcarea art. 1 (3) din Statutul UCGN 2013 nu a avut nici o importanţă şi nici valoare juridică. Pentru unele instanţe bistriţene statutele, ordinele miniştrilor, parţial doar ordonanţele Guvernului sunt izvoare de drept constituţional vizavi de NCPC şi începutul textului art. 248 alin. 1 cu privire la „excepţiile de procedură”, de parcă s-ar termina acolo textul lui. Ce o fi voit să spună legiuitorul în continuare dacă a exprimat limpede legătura începând cu prepoziţia „şi asupra celor de fond care fac inutilă” administrarea probelor? Totodată judecătorul să se oprească, să aprecieze şi să hotărască efectuând „după caz, cercetarea în fond a cauzei”. N-au avut nici o considerare pentru Statutul 2013, că este o încălcare a legii fundamentale a UCGN, a primului articol ce este arma principală împotriva ocupării de către politruci. Aceştia au fost arătaţi, nominalizaţi şi la un moment dat, de început constituiau majoritatea prezentă în adunarea generală din acea zi, până au venit şi alţii. Dimpotrivă. Acordă atenţie absurdelor excepţii din întâmpinare şi e speculată lipsa mea de combativitate şi confruntare cu hoardele, căci eram de faţă. Omeneşte întrebând, ce ar fi făcut oricare din cei trei, sau toţi împreună în faţa la aproape 20, care nici nu am mai lăsat pe vechiul preşedinte să conducă şedinţa, ci făcând un şir în faţa prezidiului, stând în picioare, nu strigau ci urlau făcându-şi propunerile pentru alegerea consiliului director. De ce o face pe naivul avocatul unchiului său Onul Gheorghe, actualul preşedinte ales, dublu preşedinte: al UCGN şi al consiliului ales, plus primar ales. O să relatez şi cum au decurs alegerile, când personal au fost securizate pentru „corectitudine” de către primarul Năsăudului, Mircea Romocea, şi de omul veşnic „de pază” al tuturor ilegalităţilor posibile în Uniune, Antonel Pop. Martor la o anchetare tardivă ar fi reprezentanta Sântioanei – Florica Dura. Şi dacă nu va surveni nimic, o să rămână pe seama istoriei. Deocamdată le fac cunoscute prin presă puţinilor care le vor citi, inclusiv pe media. Căci nu pe toată lumea vor ameţi motivările pârâtei-intimată şi jocul de-a deliberarea a completelor de judecată.

Fireşte că îmi asum răspunderea pentru afirmaţiile făcute şi a celor care vor urma. Eu nu am riscat; au făcut-o cei care au judecat şi au pronunţat nedreptăţi.

Şi dovadă că vreau să răspund de cele ce am scris şi de care sunt convins, de acum îmi asum calitatea.

Teodor TANCO,

Preşedinte de onoare al UCGN