Problema libertăţii-i veche, de când e lumea, a însoţit întotdeauna societatea omenească şi este de o viguroasă actualitate. Pentru ca libertatea exprimată prin concept în mai multe domenii şi transformată lege în cel juridic, ea a vizat întreaga societate în spaţiile şi timpurile istorice. Astăzi sunt norme elaborate de ONU care privesc întreaga societate terestră. E mare nevoia în prezent de globalizarea lor. Cum se ştie şi este problema încălzirii Terrei, tocmai cu îndatoriri şi răspuns de actuala sesiune a forului mondial: a fi sau a nu fi.
Filosofia dreptului are toate dimensiunile exprimării învăţăturii şi elaborării preceptelor şi normelor bunei reglementări social-juridice. Într-un context al necesităţii, scrie, un autor, că: „Legea pozitivă, adică legea omenească este o elaborare datorită împrejurărilor diverse şi intervenţiei arbitrarului omenesc. Ea nu e dreaptă decât în măsura în care se menţine în acord cu Dreptul natural dar cuprinsul ei depinde de felurite nevoi şi împrejurări şi condiţii de viaţă ale oamenilor” (E. Sp., Filos. Dr. 1946).
În spiritul acestui exemplu de citat se făcea, în 1946, deschiderea cursurilor profesorului E. Sperantia la disciplinele de specialitate. La vremea aceea erau trei Facultăţile de Drept din toată ţara. Aparţineau Universităţilor din Bucureşti, Cluj şi Iaşi. Atunci se dovedise suficient numărul ca să asigure absolvenţi pentru necesarul juridic. În prezent când sunt, sub toate formele de frecvenţă, peste 50. Calitatea azi a actului de justiţie îl cunoaşte cititorul şi telespectatorul implicat sau nu în efectuarea lui. Dar opinia publică generală în ţară şi în rândurile românilor aflaţi definitiv sau temporar în alte state nu mai este la cota înaltă din anii trecuţi. Scade zilnic, iar exemplele de magistraţi, cu deosebire de judecători, corupţi sunt stupefiante, revoltătoare vizavi de salarii umflate comparative cu toate celelalte sisteme sau puteri în stat.
Filosofia dreptului nu este o abstracţie, ci „o realitate de ordin laic”. Este ştiinţa dreptului, căci: „Dreptul pozitiv omenesc, realizat pe baza unor principii stabile, poate cuprinde multe amănunte şi poate varia după spaţiu şi timp”, menţiona acelaşi învăţat. Nu este un tomism sau neotomism filosofic apărut în zorii Renaşterii. Începutul lui filosofic, ştiinţa dreptului are bază în aristotelismul timpului al civilizaţiei noi, culminat în dreptul roman şi în pandectele istorie alcătuite din porunca împăratului Iustinian.
Aceste succinte precizări se fac pentru motivarea deplină şi explicită a noţiuni titlului acestui articol, cât şi a repetatelor trimiteri ce se vor face în viitoare pagini la drept, lege, legalitate, constituţionalitate… Abordarea lor frecventă în presă scrisă exactă îi relevă calitatea, iar contrariul (absenţa şi inexactitatea) îi dezvoltă mediocritatea şi amatorismul, politicianismul, în concluzie, inutilitatea. Cu atât mai apăsat când gazetarul o face pe materiale de investigaţie şi premonitor adevăr. Abuzurile şi apelarea inexactă, pervertirea, nerecunoaşterea, până la urmă, a termenelor de lege şi drept e gravă în presa orală unde se comit erori zilnic. Ca să nu aducă a demagogie cele afirmate mai sus, recurg la un exemplu recent oferit de un nume pe care îl respect pentru competenţa în domeniul său de activitate (îl cunosc de pe ecran şi de la guvernarea Roman). Prof. Mircea Coşea glosând pe marginea datei de 11 decembrie stabilită de Guvern a arătat cât de păguboasă este amânarea alegerilor parlamentare cu 2 săptămâni, motivând economic. Deşi s-a găsit cineva între comentatorii analişti şi a arătat că e neconstituţional să se facă mai repede de expirarea mandatului celor actuali, că altfel îşi atrag anularea. Prof. a aproximat marile pierderi economice inevitabile ce se vor produce efectuându-se la data stabilită. Şi a întrebat dacă asta-i constituţional. A rămas în coadă de peşte concluzia pentru telespectatori. Dar mai dăunătoare este acest mod de analize, că mai la toate emisiunile în prim-plan sunt analişti şi specialişti, fără jurişti finalul acoperindu-l moralist sau melodramatic.
Dreptul cândva era în învăţământul general o disciplină şcolară.
