Persoanele care au muncit în mai multe ţări ale Uniunii Europene pot depune cerere de pensionare pentru limită de vârstă şi pot obţine indemnizaţie de la fiecare stat în parte.
Mii de români care au ieşit din activitate primesc în acest moment atât pensie din sistemul public românesc, cât şi pensie din alte ţări ale Uniunii Europene, acolo unde au muncit cu acte în regulă.
Procedura este simplă şi oarecum similară în fiecare ţară europeană. Astfel, cererea de pensionare se depune la casa de pensii din ţara în care persoana care depune cererea îşi are domiciliul sau în ultima ţară în care aceasta a lucrat. Instituţia respectivă se va ocupa de adunarea dovezilor care atestă contribuţiile plătite în timpul vieţii active.
Condiția principală pe care trebuie să o îndeplinească o persoană pentru a i se lua în calcul vechimea dintr-un alt stat este aceea să fi lucrat mai mult de un an în acel stat cu acte în regulă (cu contract de muncă). În România este nevoie de un stagiu minim de cotizare de cel puțin 15 ani pentru ca o persoană să poată să iasă la pensie atunci când îndeplinește condițiile de vârstă. „Dacă o persoană a lucrat doar zece ani în România și alți cinci ani în Italia, de exemplu, atunci perioada din Italia sau din altă țară i se ia în calcul pentru a i se deschide drepturile de pensie, dar pentru cei cinci ani lucrați acolo nu îi va plăti pensia statul român, ci statul în care a lucrat, când va îndeplini condițiile de pensionare din statul respectiv“, a mai explicat Daniela Licu. Există condiții de vechime minimă și de limită de vârstă specifice fiecărui stat. Deci, românii care lucrează peste graniță trebuie să se intereseze de condițiile de pensionare din țările în care muncesc, pentru a li se putea lua în calcul la pensie acea vechime.
De asemenea, dacă oamenii îndeplinesc condițiile de pensionare din statul respectiv, ei depun acolo dosarul de pensionare, inclusiv cu documentele din România, pentru perioada în care au lucrat și în România.
Pe lângă acel an minim care trebuie lucrat într-o țară străină pentru ca acel stat să plătească pensie persoanei care cere acest lucru, mai trebuie îndeplinite condiții de vechime minimă. În fiecare stat european există un minim de vechime, dar acel stagiu de cotizare este cumulat cu perioada pe care omul a lucrat-o în România sau în altă țară. Deci dacă într-un stat este nevoie de o vechime minimă de 15 ani, de exemplu, atunci persoana care este doar de patru ani în acel stat trebuie să mai fi lucrat în România cel puțin 11 ani ca să beneficieze de pensie de acolo, potrivit GDS.
