Bistrița, „Decembrie 1989”, după 26 de ani

Nu cu mult timp în urmă căzuse Zidul Berlinului, iar primele zile ale lui Decembrie 1989 debutaseră cu semnale că în România vor avea loc evenimente dramatice. În Bistrița viața mergea înainte cu bune și rele, iar oamenii intraseră în febra sărbătorilor de iarnă, Crăciunul și Anul Nou. Cei cărora destinul le rezervaseră un rol în nebunia care urma să cuprindă întreaga țară habar nu aveau ce curs le va lua viața în viitorul apropiat.

La Bistrița, ca în multe alte locuri din țară, nu se poate vorbi de dizidențe, de oameni care să fi complotat la căderea regimului, în afara unor cârteli obișnuite, așa cum făceau majoritatea românilor la acea vreme. Singurul lucru care a făcut diferența a fost faptul că unii au fost mai tupeiști decât alții, că unii au simțit mirosul schimbării și a oportunităților ivite și s-au aruncat în față, iar mai târziu s-au trezit în fruntea bucatelor fără niște merite extraordinare. Evenimentele de acest gen își devoră de obicei proprii exponenți, unii dintre aceștia dispărând în timp din prim-planul vieții social politice locale. Alţii însă au rezistat.

Circa 10.000 de bistriţeni au ieşit în stradă

La Bistrița în decembrie 1989, ca urmare a unei mișcări de tip domino, lumea a ieșit în stradă, în jur de 10.000 de persoane după anumite estimări. Nu au fost ciocniri între manifestanți și forțele regimului, în special cele ale Ministerului de Interne și mai ales ale Armatei. Totul s-a „jucat” la masa verde, fără violență, iar regula a fost respectată de toți cei implicați. Nu au fost morți și nici răniți, în afara unor incidente izolate, datorate mânuirii incorecte a armamentului și muniției din dotare de unii militari, aflaţi sub influența alcoolului.

Majoritatea manifestanţilor bistriţeni, care au protestat în fața Comitetului Județean de Partid și au scandat lozinci anti-comuniste la modă și servite pe tavă de anumite persoane avizate, au provenit din zona industrială.

30 au fost cu mai mult tupeu

Din cei 10.000 de oameni ieșiți în stradă s-au ales circa 30 de persoane (lista variind în funcție de anumite momente politice), care s-au „dovedit” mai îndreptățiți decât alții, nimeni nu știe după ce criterii, de a se împăuna cu anumite merite fără nici un temei și de a beneficia de pe urma acestora. Este așa-numita categorie a revoluționarilor care de-a lungul timpului au beneficiat de anumite drepturi și înlesniri, îndemnizații, suprafețe de teren, spații comerciale.

Deși la Bistrița NU s-a tras un cartuș, cei care au ieșit mai în față susțin că s-au dus cu piepturile goale, riscându-și viața. Așa cum și-au riscat cei 30 de așa-ziși ”revoluționari” viața, la fel au făcut și sau expus toți bistrițenii ieșiți în stradă.

Lista „revoluţionarilor”

Lista așa-zișilor revoluționari a suferit diferite modificări de-a lungul timpului, în funcție de cine a fost la putere.

Una din ultimele liste cu ”revoluționarii” bistrițeni dată publicității de către „Asociația 22 decembrie 1989 Bistrița”, îl are în frunte pe actualul viceprimar George Avram, un fost muncitor pe platforma industrială a Bistriței, unul din cei care, simțind mirosul vremurilor care vin, s-a erijat în fruntea acesteia, fără ca să-l recomande nici un gest sau acțiune mai deosebită.

Paradoxal, după 26 de ani de la evenimentele din Decembrie 1989, George Avram, viceprimarul Bistriței, alături de subprefectul Ovidiu Frenț, sunt ultimele persoane aflate încă în frunte unor instituții publice, din cei care sau aflat în stradă în Decembrie 1989.

Mulți din revoluționarii de pe lista în cauză au devenit doar amintire, unii au trecut la cele veșnice, iar alții au intrat în anonimatul din care au ieșit. Ei mai sunt amintiți din când în când la comemorările anuale care au loc.

Lista completă a revoluționarilor din Bistrița, membrii ai Asociației 22 Decembrie 1989, cuprinde pe George Avram – viceprimarul Bistriței şi membru PSD, Ioan Bența, poate unul din liderii autentici ai celor ieșiți în stradă, fost lider sindical CNSRL-Frăția, care între timp scârbit probabil de vremurile în care trăim s-a retras în locurile natale, ocupându-se de o fermă de prepelițe în Sibiu. Evenimentele din Decembrie 1989, l-au făcut la un moment dat și consilier local PSD.

O altă figură de frunte a acelor evenimente a fost Ioan Blaga, inginer la Avicola Bistrița, o întreprindere comunistă de succes, între timp terminată de capitalismul în curs de dezvoltare. Blaga a devenit celebru prin faptul că a avut curajul și determinarea de a ține prima cuvântare din balconul de la sediul PCR Bistrița-Năsăud din piața Petru Rareș în fața celor 10.000 de bistrițeni ieșiți în stradă. Între timp s-a retras devenind un ilustru anonim. Un alt personaj celebru pe care apele învolburate ale evenimentelor l-au scos în stradă a fost Vasile Bodea, la vreme respectivă un simplu antrenor de judo. Între timp a devenit om de afaceri la suprafață, dar având alte preocupări mai puţin ortodoxe, proxenetismul practicat pe scară largă la ”Cotul Iadului”, aspect care a trezit interesul procurorilor DIICOT care i-au întocmit un dosar pentru constituirea unui grup infracțional organizat. De asemenea acesta a avut și anumite probleme cu fiscul, fiind executat fără nici un menajament cu toate meritele lui de așa-zis ”revoluționar”.

Lista cuprinde și nume mai subțiri, Iacob Brănișteanu, învățător atunci, dar și acum, care a cochetat cu politica care l-a cocoțat în anumite funcții la Inspectoratul Școlar Județean. Pe listă apar și doi eroi martiri: Remus Cristian Bucur, împușcat la București, fiul unui fost ofițer de securitate şi fost student la Academia Militară, care a murit în fața sediului M.Ap.N, și Ioan Sabău din Brăteni, împușcat în cap în Cluj-Napoca, fost muncitor în construcții și student la seral.

Lista mai cuprinde și persoane mai puțin cunoscute, Grigore Chiorean, stabilit între timp la Brașov, Gheorghe Bidiu Coceșiu, inginer.

Biserica Ortodoxă nu putea să lipsească de pe această listă a revoluționarilor, probabil situație unică în țară. Simion Creța, preot pensionar în prezent, fost protopop de Bistrița la momentul evenimentelor, apare și el în rândurile ”revoluționarilor cu merite deosebite”. Gurile rele spun că fostul preot a fost și un apropiat al organelor de securitate,

La un moment dat din rândurile revoluționarilor din Bistrița au făcut parte mai multe cadre ale Armatei: generalul Paul Ghircoiaș, la vremea evenimentelor, comandantul Brigăzii 1 Vânători de Munte Bistrița, ulterior fiind numit primul președinte al CPUN-ului județean, generalul Dragoş Iacob, având pe atunci gradul de maior, numit la comanda brigăzii de vânători de munte și colonelul în rezervă Amariei, comandantul regimentului mecanizat din Bistrița. Ulterior aceștia au dispărut din rândurile revoluționarilor, sesizând probabil faptul că un militar activ în exercitarea profesiei sale nu poate face parte de pe o asemenea listă. Singura persoană din rândul structurilor de ordine și forță ale statului rămasă pe listă este fostul milițian, ulterior polițist, Aurel Grama care în calitate de cadru de miliție a încasat o corecție din partea unor cetățeni români de etnie maghiară pentru cercetările abuzive pe care le-a făcut la Odorheiu-Secuiesc. Între timp acesta a ocupat și funcția de adjunct al șefului IPJ BN. Această persoană este unul din cei mai mari profitori din județul Bistrița-Năsăud pentru niște merite inventate.

Lista mai cuprinde pe Cuc Telcean – profesor, mutat în Anglia, Dragoș Ștefan Danci – plecat în Spania la muncă, Nicolae Deac – decedat, Ovidiu Frenț – actual subprefect al județului, student pe atunci la Timișoara, Nicolae Găurean – decedat, Rodica Găurean – mutată la București, Dorina Giurcovici, Alexandru Mânzat – fiul unui fost șef al Securității județului Bistrița-Năsăud, student pe atunci la Timișoara şi coleg cu Frenț Ovidiu, între timp angajat al Primăriei Bistrița, Gheorghe Maxim – pensionar, fost muncitor în zona industrială, Ioan Miholca, Gigel Mihuș – plecat și stabilit în Anglia, Mircea Moga – stabilit în SUA, Carmen Moldovan, a lucrat la IPROEB, a citit proclamaţia de la Bistrița, un document prin care orașul a fost numit liber, Ștefan Moldovan – avocat, Adalbert Moni – fost muncitor la RAAL, Alexandru Murza – pastor neo-protestant, Anton Oproaie, Cornelia Pop Pompei – decedată, Eugen Vicențiu – decedat, Vasile Bâz – decedat, Gabriela Nicoleta Roga, plecată la muncă și stabilită în Italia, Ovidiu Roșca, Vasile Seserman – decedat, Ioan Someșan – avocat, a candidat la primăria Bistrița din partea PER, Vasile Stejerean – stabilit în Spania, Ștefan Szackacs – comerciant care avea pe timpuri o tarabă în Piata rușilor, Vasile Tabără – ziarist la Ecoul, Ani Zăgrean – plecată în SUA din cauza unor împrumuturi bănești neonorate.

În funcție de conjunctura politică din lista respectivă, posesori ai Certificatului de revoluționar au mai fost Călin Valentini, Vasile Anghelescu, Maria-Ilona Bain, Attila Alexandru Banyai, Ioan Cosma, Ioan Artur Ghertner, Gherasim Galbăn, Alexandru Liviu Ioan, Teohar Mihadaş, Gheorghe Mitroiu, Radu Păslaru, Ioan Roman Neculai, Ghinuţ Doboacă, Ioan Istrate, Victor Luncan, Gavril Sereţan, Ilie Jderiu, Ilie Aurel Pop, Dumitru Nan, Nistor Man.

Sigur, se pune întrebarea cu ce s-au evidențiat mai mult cei enumeraţi mai sus faţă de cei 10.000 de bistrițeni ieșiți în stradă? Ce au făcut ei în plus ca să merite drepturile și avantajele de care au beneficiat? Probabil că nimeni, niciodată nu va putea da un răspuns rațional.

Deşi cam târziu, aripile oportuniştilor încep să fie tăiate

În ultima perioadă de timp se pare că rațiunea a triumfat și treptat începe să se facă dreptate, indemnizaţiile pentru revoluţionari vor fi acordate doar celor care la Revoluţie au participat la acţiuni de stradă în Bucureşti, Timişoara, Caransebeş, Sibiu, Cugir, Lugoj, Târgu Mureş şi Cluj-Napoca. Titlul de „Luptător cu Rol Determinant”, pe baza căruia mai poate fi obţinută indemnizaţia lunară, nu este acordat decât celor care, în perioada 14-22 decembrie 1989, au avut un rol determinant la declanşarea şi victoria ”Revoluţiei”, şi-au pus viaţa în pericol în confruntările cu forţele de represiune, au ocupat şi apărat obiectivele de importanţă deosebită, care au aparţinut regimului totalitar, dar „doar în localităţile” în care, în urma acestor acţiuni şi confruntări, au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute, până la fuga dictatorului Nicolae Ceauşescu. Ceea ce nu a fost cazul la Bistrița.

Guvernul Ponta a stabilit că doar localităţile mai sus amintite pot fi considerate cele care, în urma confruntărilor cu forţele de represiune au fost ucise, rănite sau reţinute persoane până la fuga dictatorului. Argumentul Guvernului este că, potrivit datelor oficiale de la Procuratura Generală – Direcţia Procuraturilor Militare şi de la IRR, în perioada 16-22 decembrie 1989, doar în aceste localităţi au fost ucise persoane.

„Pentru alte localităţi care nu se regăsesc printre cele enumerate, dar în care, în urma confruntărilor cu forţele de represiune, au fost ucise, rănite sau reţinute persoane până la fuga dictatorului, s-a introdus o modalitate de determinare a acestora prin atestare din acte normative emise în acest sens sau documente oficiale eliberate de Parchetul General”, a transmis Guvernul la vremea respectivă.

În noile prevederi legale, momentul „fuga dictatorului” a fost stabilit ca fiind ziua de 22 decembrie 1989, ora 12.10, luând în considerare vechea formă a legislaţiei secundare cu privire la diferenţierea etapelor revoluţiei, precum şi documente oficiale şi documentare realizate în legătură cu această perioadă. Numărul revoluţionarilor care vor mai primi indemnizaţii, după ultimele modificări operate de Guvern, este estimat să scadă de la peste 20.000 persoane înregistrate în prezent la mai puţin de 5.000 revoluţionari. Revoluţionarii care vor mai primi indemnizaţii vor fi prezentaţi pe site-ul Secretariatului de Stat, cu nume, ocupaţia din 1989 şi faptele din timpul Revoluţiei, pentru o mai mare transparenţă. Persoanele nemulţumite şi care nu au obţinut noul certificat de revoluţionar au putut face contestaţie la comisia parlamentară constituită în acest scop, în termen de maximum 30 de zile de la data comunicării soluţiei. Termenul de 30 de zile a fost termen de decădere doar pentru depunerea contestaţiilor la comisie şi nu a exclus posibilitatea aplicării normelor de drept comun, cu posibilitatea acţiunii în justiţie.

Guvernul precizează că titlul de „Luptător cu Rol Determinant” este acordat în scopul de a face diferenţa între persoanele care s-au remarcat prin fapte deosebite, prin care și-au pus viața în pericol, având un rol determinant şi decisiv prin contribuţia la declanşarea şi victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, în localităţile menţionate.

Declarații de genul „Am dovedit curaj prin demonstraţiile noastre. Vă spun că în sediul Judeţenei de Partid (Bistrița) erau militari înarmaţi până-n dinţi, cu glonţ pe ţeavă şi faptul că am reuşit să temperăm mulţimile şi să nu degenereze totul este meritul unor lideri. Am mers cu piepturile goale şi am strigat “Jos Ceauşescu” şi ne-am riscat viaţa…Toţi. NU aveam de unde să ştim că vor trage sau nu…”, spuse de viceprimarul George Avram, nu au și nu au avut nici o acoperire.

La Bistrița nimeni din structurile de forță ale statului nu a avut de gând să tragă și nu s-a tras nici un glonț. Militarii aflați în sediul Comitetului Județean al PCR Bistrița-Năsăud, nu au avut muniție de război asupra lor, aceasta a fost ridicată și depozitată în lăzi cu câteva ore înainte de a ajunge demonstranții în piață.