Președinte Asociația BISTRIȚA CIVICĂ, Adrian Florin Chereji a studiat Strategia de Dezvoltare Teritorială a României,la apelul vicepremierului României, Vasile Sebastian Dâncu, de a exprima public punctul de vedere.
„Domnul profesor Vasile Sebastian Dancu , Vicepremierul României, a făcut apel să ne exprimăm punctul de vedere privind Strategia de Dezvoltare Teritorială a României. Eu am luat în serios acest apel, sunt convins că vor prelua câte ceva din ideile transmise de cetățeni. Consultarea publică se încheie astăzi, 7 decembrie.
Am parcurs Strategia de Dezvoltare Teritorială a României, este o lucrare complexă, care necesită multe cunoștințe pentru a face o analiză pertinentă.
Nu am pretenția aceasta, dar îmi permit totuși să vă transmit câteva considerente și propuneri, poate nu în cea mai logică ordine.
Cele 5 obiective ale SDTR nu vor putea fi realizate fără reconsiderarea politicii educaționale în României, fără o reformă autentică a educației copiilor și tinerilor. Accesul la educație a tuturor copiilor țării, schimbarea programei școlare pentru educarea copiilor în vederea valorificării aptitudinilor și pregătirea pentru piața muncii, fiecare să-și poată găsi locul potrivit în societate. În SDTR apar unele aspecte privind infrastructura școlară dar nu e suficient: fără motivarea tinerilor valoroși să se îndrepte spre cariera didactică nu realizăm obiectivul. Calitatea procesului de educație va crește, iar societatea ar putea avea alte pretenții de la dascăli. Recunoaștem public că investiția în educație se reîntoarce înzecit în societate, dar nu facem nimic concret pentru a ieși din situația deplorabilă în care se găsește învățământul din România.
Al doilea aspect pe care nu l-am văzut în SDTR este descentralizarea, inclusiv din punct de vedere financiar, al finanțelor publice locale. Decalajul constatat în lucrare între diferitele regiuni ale țării, între orașele mari și cele mici, între rural și urban se va accentua fără o descentralizare reală.
Dar trebuie făcută o regândire profundă a sistemului de impozite. În momentul de față nu există pârghii eficiente ale comunităților locale de a atrage investitori, cu excepția impozitului pe terenuri și clădiri. Ar trebui mers mai departe și aplicat un sistem, de exemplu ca în Franța, unde administrația locală are flexibilitate în fixarea taxei profesionale (un fel de impozit pe salarii, care este principala sursă de venit a comunei/orașului) între niște limite stabilite prin lege.
Sigur că trebuie creat un fond de coeziune din care să fie ajutate zonele sărace, dar centralizarea actuală nu este deloc stimulativă pentru unitățile teritorial administrative, dimpotrivă este vicioasă conducând la corupție, alocarea fondurilor fiind făcută pe criterii clientelare.
Nu am văzut abordată problema reformei administrativ-teritoriale. Rămânem cu județele sau înființăm regiunile? Pe ce principii se va face comasarea comunelor? După părerea mea nu e suficient să avem criteriu doar populația la baza procesului de comasare a comunelor (am auzit o idee, care a fost aplicată în Polonia, să nu existe UAT cu populație sub 14000 locuitori). Nu putem pune semnul egalității între o comună de 5000 de locuitori în zona de munte sau în Bărăgan. Dar reforma trebuie făcută cât mai repede, se consumă resurse importante cu salariile unor funcționari incompetenți, care nu rezolvă problemele cetățenilor. Prin comasarea comunelor s-ar putea face și o triere/evaluare a competențelor pe care le au acești funcționari.
V-aș propune să luați în considerare un criteriu legat de existența unei comune: să nu poată exista comuna care cheltuiește mai mult de 25% din veniturile proprii pe salarii.
Luând în considerare cele de mai sus, s-ar putea alcătui un corp de funcționari publici mult mai bine pregătiți. În ceea ce privește salarizarea funcționarilor publici din administrația locală aș propune posibilitatea salarizării lor mai flexibilă, nu strict încadrată în niște grile stabilite la București, să aibă posibilitatea primarul si consiliul local să-i plătească mai bine, cu condiția încadrării în fondul de salarii. Există altă problemă în domeniul numărului angajaților din administrația locală: externalizarea unor servicii, primăriile se încadrează în numărul de angajați, dar cheltuiesc mai mulți bani plătind prestații de servicii (vă dau exemplu situația de la Bistrița, s-a externalizat o parte din paza unor obiective ale domeniului public, inclusiv Piața Centrală unde are sediul Primăria și Poliția locală). În Germania am văzut comune mai mici care nu au nici un funcționar public, iar serviciile publice de specialitate(urbanism, etc.) sunt prestate de primăriile unor comune mai mari sau orășele învecinate.
Pentru ca oamenii să nu fie nevoiți să facă drumuri lungi până la „centru” în localitățile componente ale unei UAT să rămână birouri de informații/legătura cu centrul comunei. Este necesară informatizarea serviciilor publice locale.
Mai doresc să semnalez o problemă a administrației publice locale: cheltuirea nesăbuită a banului public. Sunt membru fondator al Asociației municipiilor din România și am militat pentru autonomia locală, dar ce se întâmplă în ultima perioadă sfidează bunul simț. Prin toată țara se aude de tot felul de activități „culturale”, festivaluri ( ale Văii , ale tradițiilor…, etc.), zilele comunei/orașului, etc. prilejuri cu care se cheltuiesc mulți bani, iar apoi aceleași comune/orașe merg cu mâna întinsă la județ sau guvern să ceară bani pentru salarii, iluminat public, școlile cad pe copii, nu au condiții minimale de igienă, dar primarii își fac campanie electorală. Ar trebui limitate, prin lege, cheltuielile cu astfel de activități. Să poată face astfel de cheltuieli dacă au toate drumurile modernizate, dacă au apa curentă și canalizare la toate locuințele din comună/oraș, etc.
Am văzut că s-a preluat varianta autostrazii Tg.Mures – Iași ca traseu optim de legătură între Transilvania și Moldova. Vă transmit câteva opinii, subiective probabil, că legătura normală între cele două provincii ar trebui să fie autostrada(poate drum expres în prima fază) Satu-Mare – Dej – Bistrița – Suceava – Iași.
ARGUMENTE:
Arteră europeană consacrată (drumul european E58);
Interconexiune directă a două rute paneuropene (5: Lvov-Ujgorod-Budapesta-Belgrad cu paneuropeanul 9: Helsinki-Tallin-Kiev-Odesa-Chișinău-București);
Eligibilă pentru finanțare nerambursabilă europeană;
Legătură rutieră între regiunile de dezvoltare Nord-Est și Nord-Vest, cu legături tradiționale spre Ucraina și Republica Moldova;
Respectă principiul dezvoltării inelare a rețelei de artere rutiere;
Asigură accesul auto modern la zone turistice importante ale României (Maramureș, Parcul Național Munții Rodnei, Bucovina);
Populația interconectată de această arteră rutieră este de circa 3 milioane locuitori ( ar beneficia de legătură spre granița de vest orașe mari precum Suceava, Iași, Botoșani, dar și mai mici, cum ar fi Câmpulung, Fălticeni sau Gura Humorului); probabil că numai mun. Piatra Neamț ar fi puțin dezavantajat, distanța spre granița de vest ar crește cu 30-40 km;
Iașiul nu este afectat, legătura spre granița de vest este asigurată, legătura cu Clujul este asigurată prin drumul expres Dej – Cluj, mai departe spre A1 (Ruta paneuropeană 4) pe autostrada Turda – Sebeș; prin această arteră rutieră Iașiul ar avea acces rapid spre trei puncte ale frontierei de vest (Satu Mare, Borș sau Nădlac) față de numai două cu varianta Iași – Tg. Mureș;
Asigură traficul rutier din vestul țării spre Ucraina și Moldova (se menționează în SDTR ca există un flux important de mărfuri dinspre vestul țării spre cele două țări vecine la est;
Se vorbește în SDTR de refacerea „Drumului mătăsii”, ori traseul acestuia era pe ruta propusă de mine;
Traseul autostrăzii Tg.Mureș – Iași este mai dificil de realizat tehnic, are de traversat 3 lanțuri muntoase (Bucin, Călimani, Petru Vodă-Pipirig), traseul Bistrița – Suceava doar două lanțuri muntoase;
S-ar face economii la construcția de autostrăzi/drumuri expres. De la Bistrița la Suceava sunt 200 km (de la Bistrița la Cluj este prevăzut în masterplanul transporturi drum expres, la fel Suceava-Iași) pe când Tg. Mureș – Iași are o lungime de 300 km, deci Statul Român ar face economie de câteva sute de milioane de Euro, fără a afecta dezideratul de legătură rutieră între Transilvania și Moldova, peste Carpați!
Protejarea patrimoniului natural Nu știm să ne valorifică zonele de patrimoniu natural. În afară de Delta Dunării care mai atrage ceva turiști, restul zonelor protejate nu sunt valorificate nici în proporție de 5%.
Este menționat Parcul natural Rodna. Statul nu face nimic să asigure protecția acestui important parc natural: a stabilit multe interdicții privind activitatea economică în parc, dar pune în cârca proprietarilor (în special fostele comune grănicerești) niște cheltuieli mari cu paza și administrarea pădurilor de pe teritoriul parcului. În loc să fie o sursă de venit pentru proprietari (atragerea de turiști, de specialiști care să documenteze această zonă protejată a biosferei) aceste proprietăți au devenit o corvoadă pentru ei. Statul ar trebui să compenseze comunele cu plata pazei.
Înființarea corpului înalților funcționari publici dintre care să fie selectați prefecții și conducătorii serviciilor descentralizate (câte or mai rămâne ele). În momentul de față prefecții și șefii descentralizatelor sunt oameni de partid, care fac , în continuare, politica partidului care i-a pus în acea funcție.
Infrastructura de încălzire centralizată (acolo unde mai este). S-a bătut apa-n piuă cu cogenerarea. E foarte bună cogenerarea, dar nu rezolvă problema. De ce apar blocajele financiare? Pentru că nu există distribuție individuală la fiecare apartament. Dacă ar exista branșament individual, apartamentele care nu plătesc ar putea fi debranșate. În momentul de față se debranșează o scară întreagă pentru doi-trei răi platnici. De ce nu este aceeași situație la furnizorii de energie electrică? Pentru că au contor și branșament individual.
Mai e o problemă foarte mare ale acestor sisteme : rețeaua de transport de la producătorul energiei termice până la blocul de locuințe. Conductele au pierderi foarte mari, degeaba producem mai ieftin la centrală dacă pierdem jumătate din energia termică pe traseu.
Ar fi foarte multe de spus și ar fi bine să consultați cât mai mulți cetățeni. Dar majoritatea nu participă la astfel de dezbateri/consultări publice pentru că nu au încredere că propunerile lor vor fi luate în considerare”, a notat Adrian Florin Chereji pr propriul blog.
