Drama lui Alexandru Lele este ca jurnalistii îl considera procuror, iar magistratii îl simt ziarist. Aflat – din motive ce nu-i sunt imputabile – la granita dintre cele doua profesii atât de orgolioase, unde a fost exilat fara sa i se acorde nici o sansa de supravietuire, colegul nostru de redactie sta între doua umbrele si suporta vicisitudinile cât pentru un procuror si un ziarist la un loc. În momentele tensionate de acum un an, când GAZETA a fost poligon de tragere pentru sulfarii politicii dâmbovitene, si nu  numai, Lele a descifrat toata mascarada judiciara si a demontat-o, punct cu punct, în publicatia pe care dusmanii nostri vroiau sa o demoleze sau sa ne-o ia. A prevalat atunci procurorul convertit, de nevoie, si la avocatura. Cum urechile – si nu ochii – magistratilor „de caz” erau acoperite, Lele si-a sustinut pledoariile în paginile GAZETEI ca de la o tribuna publica. Cei ce ne-au haituit nu mai puteau spune ca nu au cunoscut ce ni se monteaza.

Printre altele, în acelasi demers, Lele a încercat sa deschida urechile si ochii opiniei publice si asupra „adjuvantilor” folositi la înscenarile judiciare. A demonstrat cum „afaceristul” oradean Radu Pentie este, prin excelenta, un asemenea impostor procesual.

Desi Pentie l-a amenintat de mai multe ori, în mod public sau prin intermediari, Alexandru Lele îl cunostea de las pe „sifonarul” (la propriu si la figurat) ulitei si ne-a asigurat ca nu îi este teama la un eventual 1 la 1, fata în fata, cu bruta Pentie. Colegul nostru nu a luat însa în calcul faptul ca asemenea indivizi lovesc pe la spate, cum, de altfel, Pentie a si facut în miezul zilei de 29 octombrie 2007, la doi pasi de usa redactiei! Pâna sa se dezmeticeasca, Alexandru Lele a fost lovit peste fata si corp, astfel cum rezulta din fotografiile realizate de colegii de redactie.

Ramâne de vazut în ce masura fapta lui Radu Pentie este ultraj sau o agresiune    asupra unui „simplu” ziarist. Procurorul Alexandru Lele a instrumentat dosare în care era vizat, ca potential infractor, Radu Pentie. El cunoste cauzele în care a fost parte Pentie si nu s-au situat niciodata de aceeasi parte a baricadei. Pâna vom afla adevaratul motiv al turbarii lui Pentie, reproducem unul dintre articolele semnate de Alexandru Lele, în decembrie 2006, în care a aratat cine este bezmeticul care-i cauta pe procurorii Deritei&Hrudei, sa-si ofere serviciile contra GAZETEI.  

     

GAZETA

Pentie, falit si denuntator mincinos

                                                                         

#  Procurorii DIICOT Cluj au cazut în aceeasi capcana în care s-au împotmolit, cândva, colegii lor din Oradea

# În speranta, desarta, ca vor iesi din impasul în care au ajuns cu „Dosarul GAZETA”, procurorii Deritei si Hrubei se lasa indusi în eroare de „meseriasi” într-ale delatiunii si marturiei mincinoase

# Radu Pentie, unul dintre bancrutii demascati de GAZETA, a fost catalogat în actele parchetelor  oradene ca fantasmagoric, semidoct, complexat si mincinos  

# Un astfel de individ este reesapat de „justitiarii” clujeni, care iau de bun orice este împotriva GAZETEI

# Încredibil si revoltator: constituirea ca parte civila a fabulistului oradean, alaturi de multi altii de aceeasi teapa, constituie temeiul care ar justifica, dupa mintea exaltatilor anchetatori, masurile „asiguratorii” ce spoliaza firmele editoare si falimenteaza incomodele publicatii GAZETA   

# Trocul vizeaza, în realitate, subminarea ultimelor rudimente de libertate  ale presei locale din Ardeal

Pentru avocatii clujeni ai directorilor trustului de presa GAZETA, arestati cu o revoltatoare usurinta  în contul unor rafuieli cu iz resentimentar, numele „partii civile” Mircea Pentie nu spune nimic. Daca l-ar cunoaste fie si numai câteva minute, ei l-ar diagnostica „blitz” ca nulitate cu pretentii. Din pacate, un astfel de neica nimeni a fost credibilizat fara rezerve de catre procurorii DIICOT. Pentie figureaza în „Dosarul GAZETA”, la gramada, ca pretendent gaunos al unor „daune morale” de sute de milioane de lei pentru ca se da santajat. Mircea Pentie nici nu stie sa faca distinctia dintre santaj si calomnie, dintre ironie si insulta, dar asta nu conteaza când omul serveste la ceva.   

Îmi asum o datorie cetateneasca din a-i informa si avertiza pe tinerii procurori clujeni, Daciana Deritei si Mircea Hrudei, despre pericolul de a da nas unor asemenea indivizi ca Pentie. Sigur ca, în timpul procesului, aceasta „victima” a presei – cum se pretinde Pentie – va fi desfiintata si prezentata unor judecatori obiectivi în toata mizeria sa. Însa, din punct de vedere strict judiciar&gazetaresc, Pentie are o valoare emblematica, fiind un fel de etalon al „victimelor” GAZETEI, în numele carora se urmareste falimentarea trustului. De aceea, voi reveni asupra subiectului si în numerele viitoare.

Pentie si Albutiu au denuntat si magistrati

Este foarte important sa se stie ca Pentie nu este la primul lui denunt mincinos. Printre cei care i-au mai stat în coasta si i-a denuntat sunt trei magistrati oradeni. “Subsemnatul Pentie Mircea, bla, bla, bla, înaintez prezenta Plângere penala. Sunt administrator, respectiv presedinte al C.A. al unui grup de societati comerciale reunite sub denumirea de PERAMI cu obiecte de activitate strâns corelate începând cu productia industriala si terminând cu distributia comerciala, grup care prin potentialul sau, valoarea cifrei de afaceri, precum si rezultatele economice obtinute se înscrie în categoria reusitelor economice.(!? n. red. – înca de atunci era, în realitate, la marginea falimentului, care, ulterior, a si venit, asa cum vom arata curând). În mod inerent, data fiind paleta larga a activitatilor, si implicit a partenerilor comerciali, existenta fiind si conjunctura economica actuala, s-a ajuns si la situatii litigioase, care, spre rezolvarea lor, au ajuns si pe rolul Tribunalului Bihor. În acest context mi-au fost transmise niste mesaje venite din partea a doua judecatoare, care, în mod mai mult sau mai putin voalat îmi sugerau a lua o atitudine constructiva si concreta de sprijinire materiala pentru cazul în care doream sa am câstig de cauza în procesele mele. Nu am acordat atentie acestor apropouri. Aveam sa constat ca, în cazul unor procese pe care PERAMI le avea cu Directia Generala a Vamilor aceasta atitudine aluziva avea sa fie schimbata într-una concreta, frusta si neechivoca, de o brutalitate si un cinism revoltator. Mai exact, înainte de judecarea unui set de 6(sase) cauze, anume dosarele nr. 616/97, 617/97, 618/97, 619/97, 620/97 si 566/97, mi-au transmis ca pentru a avea câstig de cauza se impune sa le achit suma de câte 10.000 de marci, altminteri urmând sa suport consecintele atitudinii mele. Cum era si firesc am refuzat, consecintele neurmând sa apara, toate cauzele au fost în mod vadit, ilegal si abuziv casate, invocându-se în motivarea lor argumente nefiresti”.

Minciuni dovedite de sapte ani

Am reprodus textul cu punctuatia si exprimarea din plângere, semnata si depusa de Pentie în 02.09.1998, dar care, certamente, nu este “opera” lui, de profesie electrocarist si croitor. S-a stabilit ca autoarea acestei “plângeri penale” a fost avocata Elena Albutiu, fosta judecatoare care l-a favorizat pe Radu Pentie în dosare similare, dar solutiile l-au “satisfacut” si nu a reclamat-o, prejudiciind împreuna statul român cu miliarde de lei. Conlucrarea lor a durat pâna în 1996, când individa a fost obligata sa-si dea demisia din magistratura pentru dosarul “R.A. a Sarii”. Nu ne intereseaza acum aceasta escroaca notorie în Oradea. Important a devenit Pentie, metamorfozat în „parte civila” în „Dosarul GAZETA”. Ascunzând procurorilor clujeni împrejurarea ca parchetul oradean a dispus neînceperea urmaririi penale în dosarul format pe baza denuntului sau, Pentie a luat-o de la capat cu delatiunile. Se preface ca a uitat cum s-a motivat inexistenta infractiunilor denuntate de el:  “Nu rezulta din nici o proba pretinderea unor sume de bani în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri”.

Criminali

Din pacate, denuntul lui Pentie &Albutiu a prilejuit cercetarea penala a celor doua judecatoare, dar si a judecatorului Dumitru Marc, cel care – în viziunea lui Pentie – i-ar fi “transmis mesajele” de la judecatoare. Traumele au fost imense. Judecatorul Marc, om de mare onestitate, a suferit enorm, s-a vazut dezonorat de un individ de felul lui Pentie, s-a îmbolnavit si a facut infarct. Pâna în 1989, Marc a fost consilier juridic la întreprinderea unde Pentie era simplu ospatar, vesnic cu probleme. Ca l-o fi servit Pentie la masa cândva, este posibil, dar de aici si pâna la a se considera “amic” cu Marc a fost o impolitete pe care numai Pentie a avut tupeul si imaginatia sa o faca. Si atunci, în 1998, doi procurori au facut imprudenta de a-l crede om serios pe Pentie. Primul, Dan Chirculescu, nu a vrut sa-l dezamageasca pe seful lui, Ioan Moldovan: bazându-se pe simpla declaratie a unui justitiabil ca Pentie, fara alte probe, a  dispus începerea urmaririi penale fata de judecatorul Dumitru Marc, Dumnezeu sa-l ierte.

Colaborator de soi

Anii au trecut iar rebutul acestei anchete se contura tot mai clar în fata ochilor îngroziti ai lui Moldovan, Chirculescu si Pentie. Parca nici “pauzele de cafea” din restaurantul lui Pentie nu mai aveau aceeasi culoare vesela. Denuntatorul începuse sa-si piarda rabdarea, mai ales ca, între timp, împotriva lui se formasera mai multe dosare la politia oradeana! Într-un numar viitor voi arata cum a reusit procurorul Ioan Moldovan, acu sef la DNA Oradea, sa le „rezolve”. Si s-a tinut de cuvânt, desi politia propusese trimiterea în judecata a lui Pentie pentru operatiunile nelegale pe care le derulase în materia importului de alcool.

 În privinta denuntului formulat de Pentie&Albutiu contra celor trei magistrati oradeni aratam ca, dupa o dospire de aproape cinci ani, Moldovan si Chirculescu au fost obligati sa se recunoasca neputinciosi si cacealmisti. Într-o conspirativitate totala, departe de aparitiile festiviste de odinioara, au dat solutie de netrimitere în judecata la denuntul “prosperului” om de afaceri Radu Pentie. Care, în acest interval nefast, a rarit numarul firmelor sale, ba cu un faliment, ba cu  vânzarea alteia – înglodata în datorii – catre un cetatean strain (subiect pe care promitem, de asemenea, ca îl vom aborda).

Reteta care i-a facut miliardari

PERAMI eluda plata taxelor vamale “rezolvându”-si problemele la Judecatoria Oradea si la Tribunalui Bihor, unde era protejat de fostul judecator Ioan Bruder, ajuns apoi si avocatul lui Pentie. Mecanismul era simplut: desi importa bere bruta, el declara autoritatii vamale ca aduce în tara “materie prima în vederea prelucrarii”, mult mai putin impozitata. Acestea nu îl credeau si îi calculau corect obligatiile aferente alcoolului importat. Faptul ca doar o îmbutelia nu putea fi considerat act de “productie”. Pentie se adresa atunci Judecatoriei Oradea cu “plângere contraventionala”, desi nu i se întocmise nici un fel de act constatator al vreunei contraventii!

 În realitate trebuia sa depuna o actiune în pretentii, dar aceasta trebuia taxata la valoare si adresata Tribunalui Bihor si nu Judecatoriei Oradea. Ar fi ramas definitiva la Curtea Suprema de Justitie si nu la Tribunalul Bihor, cu sanse nule de admitere! Pentie ar fi trebuit sa plateasca taxele vamale, zeci de miliarde de lei. Iata cine era “dusmanit” si “amenintat” de cele doua judecatoare, si cine îi plângea de mila!

Fragment dintr-un interviu incendiar

GAZETA: Ce era nelegal în hotarârile date la Oradea în favoarea firmelor lui Mircea Pentie?

Elena Pop-Blaga: Totul. Am fost desemnata sa judec recursurile Directiei Generale a Vamilor împotriva sentintelor de la Judecatoria Oradea. În ciuda presiunilor exercitate de fostul vicepresedinte Ioan Bruder, nu am cedat. Am constatat ca erau lovite de nulitate absoluta. Instanta de fond le-a solutionat cu scutire de taxa de timbru, acceptând ca ar fi plângeri contraventionale, desi nu exista nici un proces verbal de contraventie! De fapt, trebuiau considerate actiuni în pretentii si taxate la valoare. Se impunea judecarea lor în complet de doi judecatori. Nu exista, în unele cazuri, concordanta între minuta si dispozitiv. Au fost zeci, chiar sute, de cisterne care au intrat în acest mod nelegal în România. De atâtea stiu eu, pentru ca au judecat si alti magistrati. A fost fraudat grosolan bugetul de stat, dar era si o forma de concurenta neloiala fata de adevaratii producatori interni. Am dispus casarea acelor sentinte si trimiterea lor spre rejudecare. Stiu ca alti judecatori, care au cedat solicitarilor lui Bruder, au trecut cu vederea peste aceste „amanunte” si le-au facut jocurile. Bruder era furios pe mine pentru ca a „pierdut” din vina noastra un autoturism Ford, pe care i l-a restituit lui Pentie. Ulterior, urmare verificarilor, a fost obligat sa plece din magistratura. Dosarul penal a fost musamalizat. S-a jurat ca nu-mi ramâne dator. Mie mi-a formulat Pentie, ulterior acestei faze, tot felul de denunturi, care s-au dovedit toate, în cele din urma, mincinoase. Omul asta, desi este aproape nescolarizat, parca e electrocarist sau simplu croitor, este de o viclenie diabolica. Nu stiu cum s-au putut implica  mai multi politicieni cunoscuti pentru el. Probabil, a fost vorba de foarte multi bani si de mari interese. Dosarele firmelor lui Pentie au fost selectate si puse toate la un loc în arhiva   instantei, jos, dupa alte „criterii” decât sunt depozitate celelalte. Dupa doua zile, s-a spart o teava si au fost distruse. Sigur, mai sunt copii dupa hotarâri în mape si exista, probabil, documente si în arhiva vamilor. Dar cine poate sti ce s-a întâmplat si acolo?       

Alexandru Lele

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.