Ei, poate nu e vorba chiar de zile, dar sunt convins că în câţiva ani, nu mulţi din perspectiva dimensiunii istorice, de Uniunea Europeană se va alege praful. Încă nu-mi dau seama dacă va fi bine sau va fi rău când se va întâmpla acest lucru, ce vom avea noi sau alţii de câştigat sau de pierdut, pot doar să spun că evenimente sau decizii care conduc spre această concluzie au loc din ce în ce mai des. Lucru care denotă regretul multor ţări membre fondatoare de a-şi fi imaginat o Europă unită când le-ar fi fost mult mai bine pe sistemul „fiecare cu a mă-sii”.
Să o luăm pe rând. Franţa şi Germania doresc întârzierea intrării României în spaţiul Schengen. Nu am fost noi niciodată foarte populari în marea familie a Uniunii Europene, de departe nu am fost ruda bogată ori deşteaptă, am avut parte de şicane cam de a doua zi după acceptarea noastră în structura UE şi nu am fost niciodată priviţi ca parteneri egali. Nu-i mai puţin adevărat că nu ar trebui să caute cineva foarte mult pentru a ne descoperi bube pe cap.
În replică la iniţiativa Franţei şi Germaniei, România ameninţă prin vocea ministrului de externe Teodor Baconschi cu dreptul de veto în ceea ce priveşte aderarea Croaţiei la Uniunea Europeană, contramăsură privită de toată lumea ca monedă de schimb sau, mai grav, ca un şantaj ordinar. Croiţi pe aceeaşi minte, parlamentarii români din Comisiile de politică externă ameninţă că, în contextul blocării aderării la spaţiul Schengen, nu vor ratifica o modificare a Tratatului de la Lisabona care conţine o derogare ca Germania să menţină cei trei eurodeputaţi în plus faţă numărul stabilit. Este evident că stările conflictuale între ţările membre ale UE se înmulţesc pe zi ce trece.
Să continuăm. Într-o formă de organizare precum Uniunea Europeană unde graniţele, paşapoartele sau vămile îşi pierd valoarea şi înţelesul devenind noţiuni perimate, românii de naţionalitate maghiară din Covasna şi Harghita imaginează graniţe şi limbi oficiale altele decât limba română, iar secuii din toată ţara iau cu asalt oficiile serviciului „Paşapoarte” ca să îşi ia dubla cetăţenie, pe lângă cea română cu care s-au născut, dorind să se facă şi unguri cu acte în regulă. Mizând pe puterea exemplului, primii care au solicitat cetăţenia maghiară au fost preşedinţii consiliilor judeţene din Covasna, Harghita şi Mureş, oameni care se presupune că lucrează pentru şi în slujba statului român şi a cetăţenilor lui.
Mergând mai departe, iată, Grecia vrea să concretizeze un proiect care duce cu gândul exact la opusul unei Europe unite şi la unul dintre motivele pentru care a fost declanşat procesul de unificare, Zidul Berlinului. Urmând aceeaşi logică şi menire ca monstruozitatea de beton care împărţea Berlinul în două, grecii sunt hotărâţi să construiască un zid lung de 206 kilometri de-a lungul graniţei cu Turcia justificând această măsură prin stoparea imigraţiei ilegale. Lasând la o parte odiosul model al Zidului Berlinului, grecii nici măcar nu sînt originali. Americanii şi israelienii par a fi sursele de inspiraţie pentru cei care ar trebui să se laude cu una dintre cele mai vechi, importante, avansate şi dezvoltate civilizaţii antice. SUA şi Israel au construit la rândul lor ziduri care nu au legătură cu principiile democratice şi drepturile omului, dar aceste cazuri nu au legătură cu problematica UE.
Deşi… nouă, europenilor, multe necazuri ni se trag de la americani, iar Israelul, iată, chiar dacă este situat fix în buricul Orientului Mijlociu, participă cu echipele de club sau cu naţionala de fotbal la competiţiile europene şi Campionatul European.
Altfel spus, dacă eşti bogat şi influent nu contează că eşti hăt-departe de Europa, la mama dracului de prin alte părţi ale lumii, eşti mai european decît decât unul… născut şi crescut pe „asfaltul” Bătrânului Continent, dar un pic mai amărât şi mai sărac cu duhul!
Cristian BARA
