Otilia Berbecar, momentan ex-șefa Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM) Bistrița-Năsăud se războiește în instanță cu Ministerul Muncii, dar și cu Casa Județeană de Pensii Bistrița-Năsăud, după ce a fost trimisă forţat în pensie. Într-o primă fază, Otilia Berbecar a cerut și obținut suspendarea ordinului Ministerului Muncii, prin care s-a decis încetarea raporturilor de muncă. În paralel, într-un alt dosar, a contestat decizia de pensionare emisă de Casa Județeană de Pensii.
Otilia Berbecar a fost trimisă în pensie la începutul lunii februarie anul acesta, odată cu valul de decizii de pensionare emise de Casa de Pensii ca urmare a deciziei Înaltei Curți de Casație si Justiție care în 29 ianuarie a stabilit că ”în situaţia menţinerii la cerere a raportului de funcţie publică după îndeplinirea condiţiilor de pensionare, emiterea deciziei de pensionare determină încetarea de drept a raportului de serviciu, chiar dacă funcţionarul public ceruse suspendarea plăţii pensiei”. Otilia Berbecar consideră însă că poate rămâne în serviciu la cerere până la 65 de ani, cerere care de altfel i-a și fost aprobată de Ministerul Muncii, în ianuarie anul acesta, în condițiile în care nu cumula pensia cu salariul.
Situație încurcată de o cerere de pensie anticipată, nepusă vreodată în plată
În cererea de chemare în judecată, Otilia Berbecar a arătat că, în fapt, prin Ordinul de ministru nr. 379 din 21.03.2025 s-a dispus încetarea de drept a raportului său de serviciu, din funcţia de inspector-şef, gradul II, din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Bistrița-Năsăud, începând cu data de 21.03.2025, în luarea măsurii fiind avute în vedere prevederile art. 421 alin. 2, art. 512 alin. 4, art. 516 lit. a) si ale art. 517 alin. 1 lit. d) din OUG nr. 57/2015 privind Codul administrativ, coroborate cu Decizia ÎCCJ nr. 91/2024.
Totodată, ea a mai arătat că este beneficiara unei decizii de pensionare anticipată emisă în februarie 2021 de Casa Județeană de Pensii BN, decizie care însă nu a intrat niciodată în plată, cererea fiind făcută doar cu scopul de a verifica dacă îndeplineşte condițiile legale în vederea pensionării în perioada dificilă din timpul pandemiei.
Otilia Berbecar a mai subliniat că decizia a cărei suspendare o solicită, a fost emisă urmare a unei presiuni exercitate, asupra instituţiilor deconcentrate, atât de instituţiile centrale în subordinea cărora se află, cât și de Institutia Prefectului, “acestea impunând o interpretare prin extindere a sferei de aplicabilitate a Deciziei ÎCCJ nr. 91/2024”. Totodată, ea a mai precizat că a formulat plângere prealabilă cu privire la ordinul emis de minister, însă până la momentul depunerii cererii de judecată aceasta nu a fost soluționată.
“Apreciază că pârâta a procedat nelegal cu privire la următoarele aspecte, care pot naște o îndoială însemnată cu privire la legalitatea hotărârii:
Fiind beneficiară unei decizii de acordare a pensiei anticipate emise în anul 2021, a solicitat în baza Deciziei nr. 112/23.12.2021 a Curţii Constituţionale, şi i s-a aprobat, menţinerea în funcţia deţinută de inspector-şef al ITM Bistrița-Năsăud, prin Ordinul nr. 3330/03.12.2024, începând cu data de 13.01.2025, până la împlinirea vârstei de 65 de ani, respectiv până la data de 12.03.2027, astfel, arată că, vârsta standard de pensionare în cazul său este de 65 de ani şi nu este împlinită la data emiterii ordinului de încetare, nefiind astfel împlinite condiţiile art. 517 din Codul administrativ.
Sesizată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la interpretarea si aplicarea dispoziţiilor art. 517 alin. 2 din OUG nr. 37/2019 privind Codul administrativ, cu modificările ulterioare, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a statuat, prin Decizia nr. 91/2024, că «în situatia menţinerii la cerere a raportului de funcţie publică dupa îndeplinirea condiţiilor de pensionare, emiterea deciziei de pensionare determină încetarea de drept a raportului de serviciu, chiar daca funcţionarul public ceruse suspendarea plăţii pensiei».
Din motivarea deciziei nr. 91/2024, se desprind condiţiile cerute pentru aplicabilitatea acestei hotărâri, respectiv: 1. funcţionarul public să îndeplinească condiţiile de pensionare; 2. funcţionarul public să se afle în situatia menţinerii la cerere a raportului de funcţie publica dupa îndeplinirea condiţiilor de pensionare; 3. funcţionarului public să i se emită decizia de pensionare, condiţii care nu sunt îndeplinite în cazul său, decizia de pensionare fiind emisă anterior ca funcţionarul public să se afle în situatia menţinerii la cerere a raportului de funcţie publică până la împlinirea vârstei de 65 de ani.
Reiterează faptul că, Decizia ÎCCJ nr. 91/2024 are ca obiect interpretarea dispozițiilor art. 517 alin. 2 din Codul administrativ, care, astfel cum reiese din denumirea marginala a textului de lege, privesc situatia încetării de drept a raportului de funcţie publică prin împlinirea vârstei de pensionare si a stagiului minim de cotizare, hotărârea nefiind aplicabilă în cazul în care una dintre condiţiile cumulative pentru pensionare nu este îndeplinită, respectiv împlinirea vârstei de 65 de ani.
Totodată, arată că, după pronunţarea Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 112/23.12.2021, respectiv nr. 387/05.06.2018, se pune problemă stabilirii vârstei standard de pensionare în cazul femeilor, această fiind în opinia sa 65 de ani.
Mai arată că, cerinţa privind îndeplinirea condiţiilor de pensionare vizează situația emiterii deciziei pentru un stagiu complet si vârsta standard, ori în cazul său nu este îndeplinită condiţia vârstei standard de pensionare chiar dacă se face abstracţie de Decizia CCR nr. 112/2021, întrucât nu este îndeplinită vârsta standard nici potrivit Anexei nr. 5 a Legii nr. 360/2023, această stabilindu-se în funcţie de data naşterii, în cazul său, 13.09.1962.
Mai arată că, reducerea vârstei de pensionare în baza criteriilor prevăzute de art. 48 din Legea nr. 360/2023 reprezintă un drept al persoanei în cauza și nu o obligaţie, neputând determina îndeplinirea primei condiţii prevăzute de art. 517 alin. 1 lit. d) din OUG nr. 57/2019, în lipsa manifestării exprese de voinţă a persoanei de a se pensiona. În sensul că, vârsta standard pentru funcţionarul public prevăzută de art. 517 alin. 1 lit. d) din OUG nr. 57/2015, este vârsta standard, iar nu vârsta standard redusă (în condițiile legii), rezultă, fără echivoc, atât din considerentul nr. 32, cât și din dispozitivul de la pct. 1 al Deciziei Curţii Constituționale nr. 112/23.02.2021.
Mai arată că, este relevantă în cauză şi Adresa Agenției Naționale a Funcţionarilor Publici nr. 35571/03.08.2022 prin care această instituție răspunde solicitării Agenţiei Judeţene de Ocupare a Forței de Muncă (…), solicitare făcută prin Adresa nr. 6267/01.08.2022 (Obiectul solicitării fiind: punct de vedere privind încetarea de drept a raportului de serviciu în cazul funcţionarului public care beneficiază de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare — cum este şi situaţia sa), prin care se concluzionează că: «Având în vedere că prevederile legale care se subscriu domeniului funcției publice şi funcționarilor publici, reglementează încetarea de drept a raportului de serviciu la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, rezultă că funcţionarul public beneficiar al unei pensii pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare poate continua raportul de serviciu până la îndeplinirea cumulativă a condițiilor menţionate». Ori potrivit art. 517 alin. 3 din Codul administrativ «Constatarea cazului de încetare de drept a raportului de serviciu se face în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea lui prin act administrativ al persoanei care are competenţa legală de numire în funcția publică», iar în cazul său, s-a dispus încetarea de drept a raportului de serviciu fără să fi intervenit un caz real care să determine această măsură.
Subliniază că, nu se află în situaţia analizată de ÎCCJ în decizia RIL nr. 91/2024, iar în lipsa unei stipulări exprese în cuprinsul art. 517 alin. 1 lit. d din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ a încetării raportului de serviciu în cazul îndeplinirii condiţiilor de pensionare inclusiv la vârsta standard redusă (cum este situația sa), sau printr-un punct distinct în cadrul aceluiaşi aliniat, ori în lipsa unei dezlegări exprese de către instanța judecătorească competentă a acestei spețe (aceasta putându-se realiza doar printr-un proces în instanţele de judecată), consideră că, prin încetarea raportului de serviciu, conform Ordinului nr. 347/11.03.2025, i-a fost încălcat dreptul la muncă (prevăzut de art. 41 alin, 1 din Constituția României) până la împlinirea vârstei standard de pensionare, vârstă care pentru situația sa este 62 și 6 luni sau 65 de ani, în funcție de temeiul de drept la care ne raportăm.
Astfel, arată că, aspectele invocate sunt de natură a naște o îndoiala serioasă asupra legalităţii actului atacat, în condiţiile în care s-a dispus măsura încetării de drept a raportului de serviciu deşi decizia de pensionare este anterioara iar plata acesteia este suspendată”, a reținut instanța din cererea de chemare în judecată depusă de Otilia Berbecar.
Suspendarea ordinului, justificată
După ce a analizat actele depuse la dosar de părți, instanța a ajuns la concluzia că solicitarea de suspendare a ordinului emis de Ministerul Muncii îndeplinește toate criteriile pentru a fi admisă.
“În cauză, tribunalul constată că poate fi reţinută aparența de nelegalitate a actului administrativ contestat şi, în consecinţă, existenţa cazului bine justificat, fiind relevante în acest sens argumentele de nelegalitate a ordinului de încetare a raportului de serviciu invocate de reclamantă, care vizează inaplicabilitatea Deciziei Î.C.C.J. nr. 91/2024, decizie în baza căreia pârâtul a constatat încetat de drept raportul de serviciu al acesteia, argumente care pot fi circumscrise motivelor generice de îndoială serioasă, în sensul dat de interpretarea Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie, fără însă a se putea analiza, în prezenta procedură urgentă, în ce măsură aceste argumente sunt sau nu justificat invocate în speţă.
Pentru a reţine astfel, instanţa are în vedere că, prin Decizia nr. 91/25.11.2024, pronunţată în nr. 2.###/1/2024 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 77/29.01.2025, Î.C.C.J. – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a stabilit că, În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 517 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, în situaţia menţinerii la cerere a raportului de funcţie publică după îndeplinirea condiţiilor de pensionare, emiterea deciziei de pensionare determină încetarea de drept a raportului de serviciu, chiar dacă funcţionarul public ceruse suspendarea plăţii pensiei. (…)
În cauză, anterior emiterii deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, reclamantei i-a fost aprobată cererea de menţinere în funcţia publică deţinută până la vârsta de 65 de ani, fiind emis Ordinul ministrului muncii şi solidarității sociale nr. 3330/03.12.2024 prin care, începând cu data de 13.01.2025, reclamanta a fost menţinută în funcţia publică deţinută, în baza aceluiaşi raport de serviciu, până la 65 de ani, respectiv până la data de 12.09.2027 (f. 18-19). Acest ordin nu a fost contestat.
Potrivit art. 60 alin. 1 din Legea nr. 360/2023, la data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensia anticipată se transformă, din oficiu, în pensie pentru limită de vârstă şi se recalculează prin eliminarea diminuării şi, după caz, prin valorificarea eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de suspendare a plăţii pensiei anticipate, precum şi adăugarea perioadelor prevăzute la art. 58 alin. (2).
Din adresa nr. 1601/SBO/02.04.2025 emisă de pârâtă ca răspuns la plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva Ordinului nr. 379/21.03.2025, rezultă că ordinul a fost emis urmare a adresei Casei Judeţene de Pensii Bistrița-Năsăud nr. 10692/09.03.2025, prin care se comunică faptul că reclamantă nu a solicitat, în termenul legal de 30 de zile de la comunicare, anularea Deciziei nr. (…)/04.02.2025 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă şi având în vedere Decizia nr. 91/2024 a Î.C.C.J. (f. 48-49).
Prin urmare, observând considerentele pe care s-a fundamentat Decizia nr. 91/2024, susţinerile părţilor şi înscrisurile de la dosar, necontestate, fără a antama fondul cauzei, tribunalul constată că, spre deosebire de ipoteza avută în vedere de Î.C.C.J., reclamantei i-a fost emisă decizia de pensionare din data de 04.02.2025 din oficiu, vârsta standard de pensionare a acesteia fiind stabilită anterior, prin decizia de acordare a pensiei anticipate, la 62 de ani şi 4 luni.
Având în vedere Decizia nr. 112/2021 a Curții Constituționale, constatând că reclamantă şi-a exercitat dreptul de a solicită menţinerea în funcţie până la împlinirea vârstei de 65 de ani, tribunalul constată că, aparent, suntem în prezenţa inaplicabilităţii în cazul reclamantei a Deciziei Î.C.C.J. nr. 91/2024, ceea ce determină o îndoială serioasă în privinţa legalităţii Ordinului nr. 379/21.03.2025, ce se subsumează condiţiei «cazului bine justificat».
Clarificarea, tranșarea aspectelor invocate de reclamantă în cererea introductivă și de pârât prin întâmpinare, inclusiv cele referitoare la stabilirea în cazul reclamantei a vârstei standard de pensionare (62 de ani şi 4 luni – potrivit Anexei nr. 5 din Legea nr. 360/2023, ori 65 de ani – potrivit Deciziei nr. 112/2021 a Curţii Constituţionale), nu poate fi făcută în cererea de suspendare, întrucât vizează legalitatea pe fond a actului administrativ contestat. Or, într-o cerere de suspendare nu se poate realiza decât o analiză sumară a actului contestat, referitoare la aparenţa de legalitate a acestuia, a proceda la examinarea criticilor de nelegalitate invocate de reclamantă echivalând cu pronunţarea asupra legalităţii ordinului.
În aceste condiţii, în acest moment procesual, instanţa apreciază că reclamanta a făcut dovada existenţei unei împrejurări legate de starea de fapt şi de starea de drept care să poată fi verificată în cadrul prezentei proceduri şi din care să rezulte o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ a cărui suspendare se solicită.
În ceea ce privește ce-a dea doua condiție, referitoare la prevenirea unei pagube iminente, se reţine că, potrivit art. 2 lit. ș din Legea nr. 554/2004, prin pagubă iminentă se înţelege «prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public». (…)
În cauză, în aprecierea îndeplinirii în cauză a celei de-a doua condiţii, instanţa constată că, punerea în executare a ordinului de încetare a raportului de serviciu este de natură a cauza un prejudiciu material viitor şi previzibil reclamantei, constând în diferenţa semnificativă dintre cuantumul salariului încasat de reclamantă în exercitarea funcţiei şi cuantumul pensiei stabilite prin decizia din data de 04.02.2025.
Pentru aceste considerente, constatând că reclamanta a dovedit îndeplinirea condiţiilor legale pentru suspendarea actului administrativ, instanţa va admite cererea formulată de aceasta şi va dispune suspendarea executării Ordinului nr. 379/21.03.2025 privind încetarea de drept a raportului de serviciu al reclamantei, până la pronunţarea instanţei de fond”, a precizat Tribunalul Bistrița-Năsăud în motivare.
Hotărârea instanței nu este definitivă și poate fi atacată cu recurs în 5 zile de la comunicare. Până la publicarea acestui material, Ministerul Muncii nu a anunțat că recurge la calea de atac.
