Multe s-au tot vorbit de neaosii ardeleni, de mentalitatea lor imperiala, de corectitudine, de dreptate, de multa dreptate si, mai ales de pamant. De la 1918 si pana acum, din toate astea s-a ales praful si voma liliachie a unei societati aflata in diferite metastaze. Pe vremuri, Ion, eroul din romanul cu acelasi nume scris de Liviu Rebreanu, a facut pe dracu in patru sa puna mana pe ceva pamant. Cultul muncii venit pe calea austro-ungara via habsburgi l-a ucis pe Ion, asa cum acest cancer care ne roade pe dinauntru ne va termina, in cele din urma pe toti, pe noi toti.
Cei 400 de lei platiti de un bolnav unui doftor pentru un petec de hartie, arata, de fapt, deseneaza harta injositoarei saracii in care ne zbatem. Cele patru bacnote le dam si le primim fiecare dintre noi, iar asta in fiecare zi lasata de la Dumnezeu. 100 de euro, pretul de vanzare-cumparare a fiecareia dintre noi, semn ca spaga pe care o dam lui Caron sa ne treaca Styxul, e doar o povestire cu final cat se poate de asteptat a unei vieti in care banul este singurul obiect la care ne raportam.
Fara Dumnezeu, fara ingeri si fara draci. Doar noi si demonii care ne sufoca. Spagile din sistemul de sanatate bistritean nu sunt o noutate, spagile, in general, nu sunt o noutate. In Bistrita, ca si in oricare oras din Romania miroase a mita in fiecare zi, in timp ce sistemul PCR, adica pile, cunostiinte si relatii functioneaza de minune. Doctorul Stefanescu nu a fost la prima sa cerere de bani, asa cum spagarii de la granite au strans de cel putin 30 de ani banii in galeata. Ne tot miram ca niste dobitoci fara pereche cum fura unii prin aceasta tara, ca toata lumea cere bani la toata lumea, in loc sa ne vedem pe noi. Un oras care nu mai e de foarte multa vreme dragut, cochet si curat si trebuie spus faptul ca are un sistem de sanatate care se chinuie serios sa supravietuiasca. Ne tot mandrim cu mentalitatea imperiala, dar, haideti sa o recunoastem ca nu a mai ramas nimic din ea. Ne tot mindrim cu un asa-zis cult al muncii, dar, din care nu a mai ramas decat o basita amintire: noi, cica prestam servicii, de pe centura pana in cele mai simandicoase birouri, tot prestam servicii, unele mai proaste ca altele.
Spaga te elibereaza! De la nastere, atunci cand vii pe lume contra unei sume de bani si pana la moarte, atunci cand crapi tot contra unor bani, viata noatra e un lung sir de dat si primit foloase necuvenite:
Viata din 400 in 400 de lei – decat bolnav la stat, mai bine mort la privat!
S-auzim numai de bine!
Alin Cordos
daca citeai o poezie a lui PAUNESCU erai mai inspirat la final,oricum mesajul este bun.tu unde erai cand a fost anchetat prima data stefanescu,in presa sau la cresa?
cacat portocaLIU