Întâmplarea tragica de la Bistrita, care aminteste de evul mediu timpuriu, unde un copil nevinovat a fost ucis cu bestialitate, trage un semnal de alarma asupra sistemului. Verdictul este unul fara echivoc – sistemul este bolnav si în agonie.
Ceea ce s-a întâmplat la DGASPC Bistrita-Nasaud se poate întâmpla oriunde si oricând.
Norocul nostru este ca românii au înca bun simt, oamenii sunt cuminti, iar evenimente de genul celui amintit mai sus sunt rarisime. În nicio institutie nu sunt luate masuri pentru a preveni asemenea fapte, sistemul functioneaza într-o inertie care trebuie sa dea de gândit.
Totul pleaca de la acele nenorocite numiri în functii pe considerente politice. Nu conteaza ca omul este prost, incapabil, daca este de-al nostru sau are o relatie mai apropiata cu un sef politic ori se misca ceva mai vioi în campania electorala – neaparat trebuie recompensat, pus într-o functie care sa-i rasplateasca, chipurile, eforturile depuse.
Ajuns undeva sus, acest personaj ipotetic, dar cu atâtea clone în viata reala, va crea un sistem dupa chipul si asemanarea sa, compus din prosti si incapabili. Pentru a acoperi toata aceasta uriasa minciuna si înselatorie, sistemul a înfiintat institutia concursului. Adica, pentru ocuparea unui anumit post se organizeaza un concurs. Se dau anunturi în presa privind conditiile concursului, bibliografia, data sustinerii concursului, ce mai, tot tacâmul. Totul, la prima vedere, pare ca este serios si solid. Dar aparentele, ca întodeauna, înseala. În culise lucrurile urmeaza o cu totul alta pista, totul se aranjeaza ca într-o hotie la drumul mare, ca o întelegere între mafioti. Cel care trebuie sa câstige concursul este stabilit din timp, el este fie un apropiat al sefului institutiei în cauza, o ruda apropiata, sau un protejat al altui sef, de obicei mai mare. Cred ca nu mira pe nimeni acest lucru, toti o stim si unii au simtit-o pe pielea lor, concursul este doar pentru fraieri, pentru cei care participa la concurs, cinstit, cu speranta iluzorie ca vor câstiga. Jocurile de fiecare data sunt facute înainte, câstiga cine este stabilit.
O institutie creata pe astfel de reguli este bolnava din start. Nu are cum sa functioneze sau daca functioneaza da rateuri si creeaza evenimente cu sfârsit tragic, ca cel cu moartea copilului care a fost ucis practic de sistem. Este pacat, mare pacat! Pentru a ne trezi si a constata ca sistemul este bolnav a fost necesara producerea unui eveniment de un asemenea tragism si cruzime. Chiar a fost nevoie sa moara un copil nevinovat pentru ca opinia publica sa realizeze ca sistemul este bolnav si în agonie, ca lucrurile nu stau deloc pe roze, iar daca se va continua astfel vom avea toti, într-un fel sau altul, de suferit? Pentru a se însanatosi, pacientul trebuie sa realizeze ca este bolnav. Apoi, urmând terapia stabilita de specialist, acesta poate reveni la starea sa normala de sanatate.
Si în ceasul al doisprezecilea cei de la DGASPC BN nu realizeaza ca ei sunt bolnavi, ca institutia este în agonie, ca totul s-a produs din cauza molimii care a infestat institutia. Declaratiile unora dintre responsabili te pun pe gânduri. Nimeni nu recunoaste ca ceea ce s-a întâmplat este din cauza modului în care capii acestei institutii au gestionat aceasta problema – protectia copilului.
Sistemul este atât de virusat încât nu realizeaza ca este bolnav, iar în asemenea situatii, nu exista decât o solutie – o terapie de soc, raderea raului din radacini.
ZAHARIA COTOC
